13,065 matches
-
BTS), fumatul, sărăcia (Munoz N., și colab., 2004). HPV se transmit prin contact direct sau mediat de obiecte. HPV sunt rezistente la uscare și căldură. Papilomavirusurile au tropism strict pentru specia gazdă parazitată. Toate au tropism pentru celulele epiteliale. Infecția debutează la nivelul celulelor bazale dermice. La acest nivel se detectează numai proteinele timpurii. Proteinele tardive și asamblarea virionilor maturi, infectanți, însoțesc diferențierea (keratinizarea) celulelor dermice superficiale. Există deci o relație strânsă între diferențierea celulară și progresia replicării virale. Celulele metaplazice
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
ce pot fi lesne eliminate. Datorită naturii polimerice a S-IgA, complexele imune de la nivelul mucoasei pot fixa un număr mai mare de variante antigenice virale. Sinteza accelerată de novo a IgA și IgG datorată limfocitelor B de memorie care debutează timpuriu, începând din ziua a 4-a după reinfecție. Persistența limfocitelor T CD8 de memorie care proliferează clonal încă din ziua a 3-a după reinfecție și distrug virusul sau celulele infectate prin secreția de granzime. Limfocitele T CD8 de
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
citologic. Tendința generală în UE, între 1960-1990 este de scădere în timp, dar nu și pentru România și Bulgaria unde cifrele depășesc media. Cifre peste 7,5 sunt considerate ca indicatoare pentru o incidență excesivă. Programele de screening citologic au debutat în 1960 dar lipsa de complianță și repetarea insuficient de frecventă a examenelor (numai, odată la 5 ani) au întârziat să evidențieze eficiența lor. După 1990 au apărut noi recomandări, examenele repetându-se mult mai frecvent (în funcție de vârstă), iar programele
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
BTS), fumatul, sărăcia (Munoz N., și colab., 2004). HPV se transmit prin contact direct sau mediat de obiecte. HPV sunt rezistente la uscare și căldură. Papilomavirusurile au tropism strict pentru specia gazdă parazitată. Toate au tropism pentru celulele epiteliale. Infecția debutează la nivelul celulelor bazale dermice. La acest nivel se detectează numai proteinele timpurii. Proteinele tardive și asamblarea virionilor maturi, infectanți, însoțesc diferențierea (keratinizarea) celulelor dermice superficiale. Există deci o relație strânsă între diferențierea celulară și progresia replicării virale. Celulele metaplazice
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
ce pot fi lesne eliminate. Datorită naturii polimerice a S-IgA, complexele imune de la nivelul mucoasei pot fixa un număr mai mare de variante antigenice virale. Sinteza accelerată de novo a IgA și IgG datorată limfocitelor B de memorie care debutează timpuriu, începând din ziua a 4-a după reinfecție. Persistența limfocitelor T CD8 de memorie care proliferează clonal încă din ziua a 3-a după reinfecție și distrug virusul sau celulele infectate prin secreția de granzime. Limfocitele T CD8 de
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
literare la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și Editura pentru Literatură (1953-1971), ulterior la Editura Științifică și Enciclopedică (1971-1986). Colaborează la „Argeș”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Familia”, „Curierul românesc”ș.a. A debutat editorial în 1957 cu ediția Vasile Alecsandri, Ovidiu. În martie 1977 cutremurul i-a dărâmat blocul în care locuia, molozul îngropând roadele unei munci de cercetare literară de trei decenii. Editor care a făcut parte din echipa de elită de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
Ion Bugarin, țărani. B. a urmat gimnaziul și școala normală în Caransebeș. A fost învățător, secretar al Revizoratului școlar din Lugoj, funcționar al Inspectoratului școlar regional Timișoara. Descoperind încă din școală, prin Nichifor Crainic, poezia „șesurilor natale”, începe să scrie. Debutează în „Semenicul”, în 1930. Va colabora la numeroase publicații din Lugoj („Răsunetul”, „Acțiunea”, „Învățătorul bănățean”, „Conștiința națională”), Timișoara („Vestul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Colț de țară”, „Suflet nou”, „Cuvântul satelor”, „România de Vest”, „Dacia”, „Poporul român”, „Îndreptarea”), Arad („Hotarul”, „Înnoirea”, „Litera”, „Românul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care învederează un critic cu vocație, cultivat, deschis spre literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
un fragment din romanul lui Dostoievski, Amintiri din casa morților, o scenetă de Arthur Schnitzler, un eseu al lui E. G. Craig, amintiri despre Anatole France, consemnate într-un volum de un prieten al scriitorului, Paul Gsell. Sub genericul Cum au debutat. Câteva contribuții la istoria teatrului românesc, sunt inserate mărturisirile câtorva personalități marcante ale scenei românești. Maxime și cugetări din Rabindranath Tagore sunt grupate sub titlul Păsări rătăcite. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]
-
profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini din cadrul Facultății de Litere a Universității clujene. Este membră fondatoare, din 1991, a Societății Culturale „Lucian Blaga” și a Asociației Sindicale a Scriitorilor din Cluj-Napoca. Debutează la revista „Vatra” în 1980, cu traducerea din italiană a povestirii Canis sapiens de Lino Aldani. Colaborează cu traduceri la „Steaua”, „Tribuna”, „Napoca universitară”, „Convorbiri literare” și la almanahurile „Anticipația”, „România literară”, „Clujul literar și artistic”, „Domus” ș.a. Publică primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
Lupta” ș.a. Publică versuri în limba franceză la „Revue de Belles-Lettres” (Geneva), „Cahiers de l’Est”, „Création” și „Polyphonies”, iar eseuri și cronici literare în „Journal de Genève”, „Esprit”, „Le Monde”, „Revue des études roumaines”, „L’Alternative”, „Lettre internationale” ș.a. Debutează editorial în 1980 cu monografia Duiliu Zamfirescu, tradusă în limba engleză de Eric D. Tappe și publicată la Boston. În comentarea aparițiilor editoriale din țară S. se oprește de cele mai multe ori la cărțile ignorate sau minimalizate, relevând aspecte incomode și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
al Adunării Deputaților) și unul dintre cei mai prețuiți colaboratori ai cotidianului „Universul”, a cărui linie agresiv-naționalistă nu o susținea totuși, optând pentru o atitudine mai moderată. B. s-a manifestat în literatură - cu totul sporadic - de foarte tânăr; a debutat în „Femeia română”, revista Mariei Flechtenmacher, în octombrie 1878, cu poezii sentimental-declamatoare, lipsite de har, în stilul dulceag-lăcrimos al epocii. Ceva mai inspirat s-a dovedit a fi în publicistica umoristică, revista antibrătienistă „Ghiță Berbecu” (1887-1889), la care a scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Intră în presa de partid, fiind, între 1948 și 1953, redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava. Mai târziu va lucra la revistele „Săteanca”, „Femeia”, „Luceafărul”, „Viața militară” și la Redacția publicațiilor pentru străinătate. Debutează în 1939, încă elev, cu proza poematică Iarna rădăuțeană la revista „Suceava”, iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1950, cu articole de istorie și de critică literară la numeroase periodice, precum „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Ateneu”, „Jurnalul literar”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Contemporanul”. La început, C. a fost atras de literatură: în 1931 a debutat la revista „Luminița” din Pașcani, cu scrieri în proză. Sporadic, va mai colabora, până la începutul celui de-al doilea război mondial, și la „Curentul literar”, „Curier ieșean”, „Viața Basarabiei”. La beletristică va reveni mult mai târziu, cu volumul de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
sa de catalizator și de ferment cultural, aflat într-o continuă ebuliție intelectuală. Ca student, se numără printre animatorii Cercului de literatură universală al profesorului Edgar Papu. Ulterior devine membru al Cercului de poetică și stilistică patronat de Tudor Vianu. Debutează în 1962, cu un studiu despre metaforă, în „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”. Publică numeroase eseuri, în special în „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „România literară”, paralel cu mai multe contribuții în „Studii și cercetări de lingvistică” „Lingua e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
continuat în particular din motive de sănătate (absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
De două ori bursieră Fulbright (1992-1993, 1997-1998), a mai beneficiat de specializări în audiovizual la BBC (Londra) în 1997 și în management cultural în 1998 la Amsterdam, iar în 2000 a predat, ca profesor asociat, la Universitatea din Louisville, Kentucky. Debutează în 1974 la „Luceafărul”, iar editorial în 1977 cu placheta Viața deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
dintre fondatorii revistei „Floare albastră” (1898-1899); face parte din colegiul de redacție al „Luceafărului”, apoi din comitetul de conducere al revistei „Sămănătorul”, al cărei redactor este de asemenea. Împreună cu Mihail Sadoveanu, D. Anghel și Ilarie Chendi înființează revista „Cumpăna”. A debutat, sprijinit de C.D. Fortunescu, în mai 1892, cu poezia Izvorul, în „Revista școalei” de la Craiova și, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul și alte poezii de Al. Petöfi (1896). Între anii 1899 și 1901 călătorește în Franța și Germania, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Russo”) și apoi la Râmnicu Vâlcea (1944-1945, Liceul „Al. Lahovary”). În 1945 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj; frecventează, de asemenea, cursurile de estetică și filosofie ținute de Lucian Blaga și Eugeniu Sperantia. În același an debutează la ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum de poezii suprarealiste la Editura Fundațiilor Regale, volum care, în urma desființării editurii, nu va mai ajunge să fie tipărit. În 1950, la un an după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1900 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea română”. Din 1902 colaborează la „Convorbiri literare”, din 1903 scrie și la „Voința națională”, „Epoca”, „Tribuna poporului” (semnând uneori cu pseudonimul V. Andrei), „Luceafărul” ș.a. În 1903 e angajat funcționar la Biblioteca Academiei Române, iar în 1904
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
al lui Romulus Paraschivescu, învățători. Urmează școala primară la Vălenii de Munte, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești și face studii de arte plastice la Cluj și la București, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
de vocație, și-a dedicat o parte însemnată a activității descoperirii de noi talente. Locuiește o vreme la Brașov, apoi la București, pentru a se izola, în cele din urmă, la Vălenii de Munte, unde va fi și înmormântat. P. debutează editorial cu volumul Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor (1938), urmat de Pâine, pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
în ciuda diversității derutante a stilurilor exersate. În universul său liric el este în esență un frondeur mereu egal cu sine, apropiat când de Walt Whitman, când de Ion Barbu, când de Giuseppe Ungaretti, de García Lorca sau de cântecul lăutăresc. Debutează editorial târziu, iar Cântice țigănești lasă în urmă, risipită în presa vremii, o bogată activitate poetică de altă factură. Abia primele două volume din seria Scrieri (I-IV, 1969-1975), când, practic, destinul său poetic era încheiat, oferă imaginea clară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
visa la un teatru fără actori. Din 1939 din nou la Iași, în august 1940 e numit director, fiind însă nevoit să demisioneze după numai două luni. În 1941 se statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]