13,416 matches
-
grija lor dacă vei continua așa? - Numai de nu aș muri până atunci! părea foarte tulburat, cu privirea pierdută și cu gesturi precipitate. - Ce se întâmplă cu tine? îl întrebă aproape în șoaptă. - Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privirea pierdută și cu gesturi precipitate. - Ce se întâmplă cu tine? îl întrebă aproape în șoaptă. - Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea mai firav, mai greu, iar pielea îi era mai galbenă ca altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel, să nu se mai simtă singură și abandonată. De Valentin știa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un tremur nervos și chiar avea frisoane în tot corpul. Simțea săgeți ce i se înfingeau ritmic în inimă, iar undeva în sufletul ei, în străfundul lui, aluneca ceva ce o chinuia fără milă, fără cruțare, lăsând amintirile s-o doară, să se așeze rând pe rând în straturi grele până la epuizare definitivă, înghețându-i inima de mamă pribeagă. În mod paradoxal puterea întunericului este cea care scoate în evidență adevărata valoare a luminii”. Pentru tot ce sperăm să ni se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
accentuase și în mod sigur și ireversibil ajunse să creadă că drumu-i va fi către mormânt. Realitatea pe care o trăia departe de Alin, fără informații precise era ca o baie de gheața, o pedeapsă divină parcă menită s-o doară. Era încordată și-i tremurau toate măruntaiele. Se simțea singură, abandonată de divinitate ca și când cineva ar fi aruncat-o la un container de gunoi unde era obligatoriu să stea cuminte până era preluată și dusă în pierzania timpului. În momentele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cele mai multe ori se bucura de viață, o considera un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase și udase mărul păcatului strămoșesc lăsat de Adam și Eva. După două luni de zile aflase telefonic că tatăl ei murise. Odată cu el, în Carlina se stinse o lumină, pentru totdeauna
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la ora actuală ar fi țărișoara noastră care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Atunci când sunt unite toate elementele din care este alcătuit corpul omenesc, acesta capătă forță. Numai nebunia poate depăși limitele rațiunii.” Un nor albicios ca spuma mării atinse în treacăt soarele care strălucise până atunci, lăsând o umbră ce părea că doare tot cuprinsul gingașei țări. Revoluționarii țării și ajutoarele lor nu se liniștiseră nici în ruptul capului. În numele unui Tribunal format ad-hoc, dăduseră sentința ca fostul Președinte al Țării Românești, N. Ceaușescu împreună cu soția sa E., să fie executați din diferite
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dădu seama că de fapt îi lipsea acea tărie necesară în acel moment, dar nu ezită să vină cu o întrebare: - N-ai de gând să te-ntorci acasă? Mi-ai spus că ai doi copii. O ruptură de copii doare foarte tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă reîntorc acasă. Sunt hotărât s-o iau de la capăt. O spuse cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fapt îi lipsea acea tărie necesară în acel moment, dar nu ezită să vină cu o întrebare: - N-ai de gând să te-ntorci acasă? Mi-ai spus că ai doi copii. O ruptură de copii doare foarte tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă reîntorc acasă. Sunt hotărât s-o iau de la capăt. O spuse cu un calm de parcă nimic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șănțuit până la os. - Ce ai la picior, Leon? Nu ai nevoie de un medic? - Nu, n-au ce-mi face medicii. Îl am din adolescență așa și n-a reușit nimeni până-n prezent să mă vindece. Nu exită tratament. - Te doare tare? - Uneori, foarte tare. Îl simt umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă nu-i am grija îmi crapă piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împădurit, aproape de vârful lui, s-au prăbușit unul lângă altul făcând eforturi supraomenești pentru a rezista acelei situații. Câțiva dintre ei căutau cu înverșunare frunze comestibile sau fructe răzlețe rămase pe ramurile albite de vreme. Pe unii dintre ei îi dureau toate măruntaiele, iar alții aveau crampe musculare îngrozitoare și se simțeau în pericol. Încă nu ieșiseră din lumina reflectoarelor și era extrem de periculos, putând deveni oricând ținta patrulelor de noapte. Numai dorința lor de a ajunge la o destinație le
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-am dorit întotdeauna de când am plecat de lângă tine. Alta n-a însemnat nimic pentru mine. Îmi lipseau mângâierile tale. Mi-am reproșat mereu că te-am lăsat acolo. Mă dureau toate când îmi aminte-am de tine. Ochii lui se fixaseră din nou în ochii ei, iar de această dată nu-i mai părăsi până când genunchii ei nu se îndepărtară ușor unul de altul. Buzele lui erau și mai posesive
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fiecare zi o duce și o aduce pe Victoria la cămin. E chinuitor pentru ea, iar în casă e de o curățenie exagerată. Adună banii și le are grija ca o bancă. - Ce crezi mamă, că toate astea nu mă dor? - Ei bine, dacă te dor înseamnă că îți mai curge niscaiva sânge prin tine și îți oxigenează mintea. Nicky își aduna și mai mult picioarele sub el pe scaunul pe care statea ca și cum s-ar fi supus unei legi nescrise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o aduce pe Victoria la cămin. E chinuitor pentru ea, iar în casă e de o curățenie exagerată. Adună banii și le are grija ca o bancă. - Ce crezi mamă, că toate astea nu mă dor? - Ei bine, dacă te dor înseamnă că îți mai curge niscaiva sânge prin tine și îți oxigenează mintea. Nicky își aduna și mai mult picioarele sub el pe scaunul pe care statea ca și cum s-ar fi supus unei legi nescrise a omenirii și în acest
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
puțin capabili ca ea. Carmen la rândul ei își punea problema în felul următor: cine știe mai bine ca mine despre bunăstarea familiei, despre dragostea unei mama devotate pentru copilul ei? Îi voi simți lipsa și îmi va fi tare dor de ea. Pentru binele ei, să studieze la școli mai bune, mă voi sacrifica. P. O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sfârșit, cu o tenacitate care trecea peste orice. Era convins ca are ceva de spus în cinematograful românesc și avea dreptate, chiar avea. Era altfel : cultivat, manierat și bine-crescut. Zâmbea rar, dar zâmbetul său era cuceritor. Am aflat că îl duruse ce am scris despre finalul de la Marilena de la P7, mediumetrajul său prezentat la Cannes. Sper că a înțeles că reacția mea era pe măsura prețuirii pe care i-o purtam ; pur și simplu, mă duruse și pe mine că făcuse
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cuceritor. Am aflat că îl duruse ce am scris despre finalul de la Marilena de la P7, mediumetrajul său prezentat la Cannes. Sper că a înțeles că reacția mea era pe măsura prețuirii pe care i-o purtam ; pur și simplu, mă duruse și pe mine că făcuse un film reușit căruia nu-i găsise finalul... L-am întrebat, la Sfântu Gheorghe în cadrul ultimei dezbateri între regizori și critici , dacă a fost chiar așa de supărat de cronica mea, precum auzisem ; mi-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când nu se trage nici un glonte și nu moare nimeni, doare. Doare la fel... Răzvan Rădulescu Când se va trage linia și se va scrie istoria filmului românesc din secolul XXI, se va găsi ADN-ul lui Răzvan Rădulescu (scriitor & scenarist român) în fiecare fibră a așa-ziselor filme minimaliste filmele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când nu se trage nici un glonte și nu moare nimeni, doare. Doare la fel... Răzvan Rădulescu Când se va trage linia și se va scrie istoria filmului românesc din secolul XXI, se va găsi ADN-ul lui Răzvan Rădulescu (scriitor & scenarist român) în fiecare fibră a așa-ziselor filme minimaliste filmele alea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
conține explicit răspunsul. Pentru mine, Cehov înseamnă realism pentru că, reduse la esență, situațiile de la care pleacă textele lui sunt aceleași și astăzi. Trăim și noi astăzi teama de bătrânețe, de moarte, jinduirea după un altceva sau altundeva, dragostea nefericită ; ne doare stupizenia, neînțelegerea celor din jurul nostru. Nu am cum să fac o listă de teme, dar cam asta mă interesează la teatru și la film deopotrivă. Mi se pare bun un text/film/ spectacol care, chiar plecând de la un fapt real
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în formula monologului interior al Nicăi cimentul care face să se țină laolaltă și povestea (emblematică), și delirurile ei (la fel de revelatoare). Este un puzzle ce poate părea inform sau diform, dar care se leagă exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu o duioasa scrisoare a mamei Țină către unicul fecior aflat departe de protectoratul familial, a cărei adresare cuprinde tot dorul și toată iubirea de mama: „Vioriță scump al mamei tale”. Îndeosebi de starea sănătății este îngrijorată biată mama: „Te doare iubitule capul când te școli?” sau „Ah, de ai ști cum tremur pentru tine și pentru sănătatea ta!”, dar se încurajează și își exprimă speranța că „vei termină cu bine anul și te voi vedea. Și așa se vor scurge
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]