15,241 matches
-
surpriza crescândă a lui Ivasiuc, care era prieten bun cu el. Fapt notabil e că, atât timp cât Breban era „un favorit al sistemului”, membru supleant c.c., membru în conducerea Uniunii, redactor-șef etc., „Harry” îi arăta acestuia o simpatie evidentă, insistând să vizitez „Statele”, la o bursă la Iowa University - pe care am onorat-o abia peste un deceniu! - etc. După întoarcerea mea și demisie, excludere din partid, c.c., din conducerea Uniunii etc., fără locuință, cu interdicție de viză etc.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
idei atunci când la modul evident ele sunt puse în slujba ticăloșilor, a oportuniștilor gregari și când, în numele acestor idei sfinte”, sunt răscolite în indivizi pulsiunile cele mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor depistabilă, întrucât, fiecare, în parte, își are „raționalitatea” și uneori chiar argumentele ei convingătoare și „istorice” -, deoarece confuzia enormă a timpului prin care am trecut, noi, cei din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la și de la comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar eu, încă o dată, am insistat ca Matei să intre în Birou. Alegerile fuseseră însă deja făcute și, pentru că insistam, Macovescu, diplomatul, a găsit o soluție: la prima ședință de Consiliu, care urma să se țină chiar în cadrul Conferinței, să fie șters unul dintre membrii propuși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar eu, încă o dată, am insistat ca Matei să intre în Birou. Alegerile fuseseră însă deja făcute și, pentru că insistam, Macovescu, diplomatul, a găsit o soluție: la prima ședință de Consiliu, care urma să se țină chiar în cadrul Conferinței, să fie șters unul dintre membrii propuși și, pe locul vacant, să fie propus Matei. „Vorbește dumneata cu cineva, mi-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în acea atmosferă încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag, Dimov, Ivănceanu și alți „indezirabili”, să aibă dreptul de a vorbi!... Consiliul s-a întrunit atunci în pripă și, cum convenisem cu Macovescu, l-am rugat pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a decurs excluderea mea din Biroul Uniunii, vechiul meu prieten a dat din umeri și mi-a explicat că „au venit doi tovarăși de la c.c. și au propus ca Breban să fie exclus din conducerea Uniunii”! - Bine, Matei, am insistat, nebănuind că, tot atunci, Biroul Uniunii propusese și excluderea mea din c.c., nu numai din Birou - dar... de ce? Nu ați întrebat? - Ei... știi și tu, mi-a răspuns excelentul critic și istoric literar, ai dat niște interviuri pe-acolo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și trebuiau să lupte și să îndure inimaginabile umilințe din partea sâcâitorilor, semidocților și obraznicilor cenzori, trebuie să nu-și piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat cu acel har rar, zeesc, și când el își asumă vocația, una dintre cele mai dificile, supraumane uneori, se apropie de un oficiant al sacrului, de unul dintre acei preoți ce stau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sub altarul Nativității, rămas până în zilele noastre în administrarea exclusivă a călugărilor greci și armeni. Secundo: nu pentru o stea de argint, ci pentru o trusă de chei. Este norma aici. Raportați-vă la fapte, domnule Hugo, și nu mai insistați degeaba! Problema cheii va fi abordată la momentul oportun. Deocamdată nicio vorbă. Mormântul Rahelei, matriarha, situat în nordul orașului, împodobit cu vechi inscripții arabe și accesibil odinioară atât musulmanilor, cât și evreilor, este acum rezervat doar acestora din urmă, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secolul XX, nici Proust, nici Henry James, nici Thomas Mann, nici Gide sau Malraux n-au ajuns pe-aici. Vizitatorii importanți din secolul al XIX-lea au făcut câte o haltă ținându-se cu mâinile de nas și fără a insista prea mult. Chateaubriand n-a stat mai mult de o săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma unei crize imobiliare locale, compunând o elegie pe tema sa preferată, ruinele. Norocul lui a fost că a nimerit într-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adăpost. Tot ce le cer este să nu se omoare între ei. Divizarea înseamnă slăbiciune. Dar în legătură cu statutul personalului, ce credeți? Nu m-am opus niciodată căsătoriei civile. E un lucru indispensabil dacă vrei un stat laic. Dar n-am insistat. Sunniții nu sunt de acord. Asta ar împărți și mai mult țara în două. Dacă-mi permiteți, Preafericirea Voastră ar trebui să preia interimatul președinției pentru formarea guvernului de uniune națională, după care s-ar întoarce aici... Ați pune toată lumea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nordicul nostru sârguincios și distant condamnă nesfârșitele pedepse colective (comandourile Tsahal au răpit în plină noapte și dețin ca ostatici patruzeci și doi de deputați ai Consiliului Legislativ Palestinian, printre care pe primarul Nablusului și pe președintele Parlamentului). Dar dacă insiști cu întrebările, vezi că nu dă dreptate niciuneia din cele două părți. Să cădem de acord cu el că suferința nu-i un argument. Poți s-o respecți, dar fără a face din ea un piedestal, și încă și mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
narator a avut grijă să precizeze că s-a comportat ca un gentleman: federând populații, ascultând pe toată lumea și negociind politicos cu autohtonii, fiii lui Het, un loc de mormânt pentru soția lui. I se oferă gratis o grotă, el insistă s-o plătească. Patru sute de sicli de argint dați lui Efren Hittitul: o sumă bunicică. Nu se consideră proprietar a nimic, nu forțează mâna nimănui, negociază rezidența atât pentru el, cât și pentru ai săi. Abraham știa să se comporte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fier închide trecerea. Hortus conclusus, paradisul terestru, după cum arată și numele, este un loc oprit. La cine-i cheia? La paracliser. Și paracliserul unde-i? Nimeni nu știe. Poate că totuși, dacă-l plătești, e dispus să deschidă. Nu mai insist, însă, și nu eu mă voi face vinovat de spargere (mi-e frică oare să nu fiu izgonit, ca celălalt, cu mult înaintea mea?). Azi dimineață, la mănăstirea Sfântul Ștefan, care are amabilitatea să mă găzduiască, a trebuit să deschid
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către care anume înclin personal. Când i-am răspuns că niciunul nu mă tentează, el a insistat, făcând întreaga sală să râdă: Da, dar dacă totuși ați fi obligat să alegeți, cu revolverul la tâmplă?... Mă cam puneți în situația lui Paris din mitologia greacă. E un lucru foarte periculos, să știți. Părerea mea n-are nicio
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să credem Cartea lui Iosua, și nu numai el. Cartea Rut și Cântarea Cântărilor sunt singurele în care Iahve nu vorbește de război. Primul kamikaze din cronici se numește Samson (trei mii de morți, uciși sub coloanele Templului). Nu mai insistăm asupra celei de-a doua erupții, într-atât sunt de cunoscute secolele ei de glorie și de sânge. Azi, cea de-a treia și ultima vrea să depășească tot. Istoricii ne explică următorul paradox: cu cât islamul este mai slab
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe la 9 dimineața, Franț nu-și găsește femeia acasă și se duce la femeia Lupacec s-o caute. O găsește cu nepotul Vlagiu și c-o copilă de suflet de 5 ani. Îi spune să vie acasă, ea refuză, el insistă. Vladimir îl lovește și-l dă afară. Wagner, furios, pune mâna pe-un revolver (pe care-l avea dăruit decând scăldase un mort din vecini) și trage la întâmplare trei focuri de care Vladimir se ferește la vreme, după părete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii ne vom târgui și, după ce vom face plata, vom lua cele ce ne-au trebuit”. Liovenilor li se îngăduia să țină o casă în Suceava, după obiceiul neguțătorilor. Am insistat asupra acestui privilegiu pentru că, reproducând o serie de amănunte, care, chiar daca nu sunt impunătoare, așa cum sunt acțiunile politice și militare, ne îngăduie în schimb să ne facem o imagine asupra vieții cotidiene din Moldova lui Ștefan cel Mare. În fruntea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un rege (principe) față de care se află în relație de suzeran - voievod. În ochii lui, documentul din iulie avea sensul unei alianțe politice și militare. Relațiile dintre cei doi aveau la bază lupta comună antiotomană. De altfel, în timp ce regele Poloniei insista ca Ștefan să se prezinte în fața sa, pentru a depune jurământul de vasal, în tratatul cu Matei nu se pomenește nimic în legătură cu această practică obișnuită în relațiile feudale. Dlugosz consideră că la apropierea dintre cei doi a contribuit și dorința
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al regelui. În loc de ajutor militar, în anturajul regelui polon se contura ideea înlăturării acestuia din scaunul Moldovei, în ciuda serviciilor aduse de domn creștinătății. La începutul anului 1477, se duc tratative prin care se urmărea trimiterea unor ajutoare domnului român. Venețienii insistau pe lângă Curia romană ca Papa să-i trimită sumele necesare de bani lui Ștefan. Papa, la 13 ianuarie 1477, da o bulă prin care se hotăra ca sumele de bani strânse de la bisericile din Cetatea Albă, cu prilejul Anului Jubiliar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai rău”. Domnul amintise de l’altra Valachia, de cealaltă Țară Românească, dovadă a conștiinței originii comune a moldovenilor și muntenilor. De data aceasta folosește denumirea dată de străini Țara Românească: Valahia Mare, în timp ce Moldova era numită Valahia Mică. Domnul insistă asupra impostanței strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pustie, fără să mănânce și fără să bea „pentru că erau viguroși și nu simțeau nici foame și nici sete”. Acestor forțe aveau să li se adauge și 20.000 de români din Muntenia, pe care-i conducea Vlad Călugărul. Am insistat asupra acestor amănunte, pentru a sublinia grija pe care a pus-o Baiazid în organizarea campaniei, dar și capacitatea militară de care dispunea Imperiul Otoman, în momentul în care ataca Moldova. Ștefan își adunase oastea, care număra cel puțin 40
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
afla acum la hotarul regatului. Mizând pe interesele economice și militare ale Poloniei, Ștefan, fără nici un aliat de nădejde, s-a orientat spre realizarea unei înțelegeri mai strânse cu regele Cazimir. Acesta, de la începutul domniei lui Ștefan cel Mare, a insistat ca domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale juramentum). Domnul a amânat prezentarea în fața regelui, deși acesta se apropiase de granița Moldovei, pentru a primi jurământul de credință. În ierarhia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a solului polon Iacob Buciațchi. Atunci s-a stabilit ca trimișii regelui și ai domnului să se întâlnească la 2 noiembrie „ca să facă revizuirea (graniței), de la pădurea haliciană la Nistru până la Colacin și nimic altceva nu trebuia sa facă”. Firley insistă asupra respectării celor stabilite la Buda și atunci solii poloni vor veni la Colacin: „Nu știu din ce cauză, îi răspunde domnul, vouă vă place mult să veniți la Colacin, pe care îl aveți de dulce. Tu ai venit aici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aici înainte de aceste sate mai sus-scrise... în veci, pentru că Cernu și Romănel și Drăgoi au pierdut cu privilegiile lor, deoarece au fost false și le-am stricat.” La 8 octombrie întărea unui boier un sat, deoarece vechiul privilegiu arsese. Am insistat asupra acestor amănunte, deoarece ele ne dovedesc că Ștefan cel Mare a fost de la începutul domniei un domn autoritar, bun și drept. Dacă boierii ar fi fost cei care i-ar fi impus dorința lor, asemenea procese nu ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mâini 800 de zloți în păstrare, ca unui prieten, dă-mi-i!” Gheorghe răspunde că dorind să câștige cu banii lui Coste, a cumpărat de la Petru voievod vama și hereghia, dar s-a înșelat, căci a pierdut toți banii. Coste insistând să îi restituie banii, Gheorghe îi răspunde: “Nu am alta pe suflet decât satul pe care ni l-a dat Ștefan voievod, sub Vaslui, cu moară și casele mele, pe care eu singur le-am clădit în mahalaua Sucevii; ia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]