15,723 matches
-
anterioare, făcută de lingvistul [[Dimitrie Macrea]], compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în [[DLRM]] ("Dicționarul limbii romîne moderne", publicat în 1958) este clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 %. Elementele latine 20,02 %, slave vechi 7,98 %, bulgare 1,78 %, bulgaro-sârbe 1,51 %, turce 3,62 %, maghiare 2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
turce 3,62 %, maghiare 2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58 %. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină. Tot Macrea a făcut în 1942, în privința etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină. Tot Macrea a făcut în 1942, în privința etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81 %, în circulație numai 6,93 %. Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81 %, în circulație numai 6,93 %. Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze, după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului [[Paul Verlaine]]. Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia gândirii, text
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia gândirii, text critic și vocabular", în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete ("cuvinte-text") se ridică la cifra de 1.908, dintre care 1.688 de origine latină, 144 slave și 76
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
din cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete ("cuvinte-text") se ridică la cifra de 1.908, dintre care 1.688 de origine latină, 144 slave și 76 de origini diverse. Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație, elementul lui invariabil mai ales ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete ("cuvinte-text") se ridică la cifra de 1.908, dintre care 1.688 de origine latină, 144 slave și 76 de origini diverse. Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație, elementul lui invariabil mai ales ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. [[Mihail Kogălniceanu]], un mare istoric și cărturar român, a susținut aceeași teză, la 1838, în revista Alăuta Românească. În a doua jumătate a secolului al XIX
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
slavone]] ("limba slavă bisericească"), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele [[secolul XI|XI]] - [[secolul XVII|XVII]]. La sfârșitul [[secolul XVIII|secolului al XVIII-lea]], învățații [[Școala Ardeleană|Școlii Ardelene]], remarcând originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în [[anii 1860]], când limba română a început să fie reglementată oficial. [[Fișier:Romanian keyboard letters.jpg|thumb|Taste românești pe tastatura unui laptop]] La
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele [[secolul XI|XI]] - [[secolul XVII|XVII]]. La sfârșitul [[secolul XVIII|secolului al XVIII-lea]], învățații [[Școala Ardeleană|Școlii Ardelene]], remarcând originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în [[anii 1860]], când limba română a început să fie reglementată oficial. [[Fișier:Romanian keyboard letters.jpg|thumb|Taste românești pe tastatura unui laptop]] La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în [[anii 1860]], când limba română a început să fie reglementată oficial. [[Fișier:Romanian keyboard letters.jpg|thumb|Taste românești pe tastatura unui laptop]] La început, alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele: â, é, ó, î și ç. În rest, regulile de citire erau destul de simple. Scrierile din acest timp, datorită rolului școlii ardelene, aveau [[Româna ardeleană|forme tipice ardelene]]: „acmu“, „tipu
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
ů. În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică. Înainte de [[1989]], în [[RSS Moldovenească]] se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic. Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii (septembrie 1989) a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel din [[325]] de la [[Primul conciliu din Niceea|Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
românesc pe bază latină. [[Simbolul niceno-constantinopolitan|Crezul]] [[Conciliu ecumenic|primelor sinoade ecumenice]], cel din [[325]] de la [[Primul conciliu din Niceea|Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu introducerea [[ritul bizantin|ritului bizantin]] și a [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] în cult, , limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
săvârșit slujbele în limba română, . [[Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică|Unirea bisericii din Transilvania cu Roma]] în [[1698]] a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în [[Vechiul Regat]] (de origine slavă) și cei folosiți în [[Transilvania]] (de origine latină). Standardul internațional etnologic [[ISO 639]] conferă limbii române codurile "ro" (ISO 639-1), "rum" (ISO 639-2/B), și mai recent "ron" (conform ISO 639-2/T). [[Limba moldovenească|Limbii moldovenești]] i-au fost atribuite codurile "mo" și respectiv "mol" scoase din utilizare
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
a fost „retrogradată” ca fiind planetă pitică). Cele opt planete, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare, sunt următoarele: Cuvântul românesc "planetă" este un împrumut din franceză: "planète" și din latină: "planeta". (Termenul francez "planète" are drept origine același termen latin "planeta"). Termenul latin "planeta" provine din greaca veche "planêtês", care, în expresia πλανήτης αστήρης, transliterat: "planêtês astêrês", desemneză „astru în mișcare” (sau „astru rătăcitor”), în opoziție cu stelele care apar imobile pe bolta cerească. Această mișcare aparentă, dacă este urmărită
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
ca fiind planetă pitică). Cele opt planete, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare, sunt următoarele: Cuvântul românesc "planetă" este un împrumut din franceză: "planète" și din latină: "planeta". (Termenul francez "planète" are drept origine același termen latin "planeta"). Termenul latin "planeta" provine din greaca veche "planêtês", care, în expresia πλανήτης αστήρης, transliterat: "planêtês astêrês", desemneză „astru în mișcare” (sau „astru rătăcitor”), în opoziție cu stelele care apar imobile pe bolta cerească. Această mișcare aparentă, dacă este urmărită o planetă pe
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași origine etimologică. Cuvântul
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
atletism, haltere, tir sportiv) sau de echipă (de exemplu baschet, canotaj). Deși sunt numite sporturi în mod greșit, unele ramuri (fotbal, baschet, handbal etc.) sunt de fapt jocuri sportive. Cuvântul "sport" are o lungă istorie, avându-și originea în cuvântul latin "deportare", care printre sensurile sale primordiale, însemna "a ieși afară pe poarta" adică a ieși în afara zidurilor orașului pentru a se dedica la activități sportive. Tot din acest termen, își au originea în provensalul "deportar", Spaniolul "deportar" și Francezul "despoter
Sport () [Corola-website/Science/296543_a_297872]
-
teoremele false, generate de interpretări greșite. Trebuie subliniat faptul că există și un limbaj matematic (metalimbaj) ce descrie matematica însăși. Acest limbaj este logica. Carl Friedrich Gauss, el însuși cunoscut ca „prinț al matematicii”, numea matematica „regină a științelor”. În latină - "Regina Scientiarum", în germană - "Königin der Wissenschaften". Ambele expresii sunt legate de cuvântul „știință” care înseamnă (domeniu de) cunoștințe. Într-adevăr, în acest sens, nu există îndoieli că matematica este o știință. Restrângerea sensului de știință doar la domenii specializate
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]