16,589 matches
-
ea și justețea viziunii lui G.B. Vico, la care ciclul filosofilor deiți începe cu Zaratustra șsic!ț și se încheie cu Zamolxe” - ibidem, p. 198. 4. După aducerea în țară a arhivei lui Busuioceanu, în 1970, Dan Slușanschi a publicat manuscrisul acestei cărți neterminate, abandonate, după reconstituirile editorului, în jurul anului 1947 - vezi Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Meridiane, București, 1985. 5. Vezi, „Mitul dacic în istoria și cultura Spaniei”, Destin (1952), nr. 4-5, septembrie. 6. În cele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asemenea nume se poate zăbovi cu profit pentru mai buna înțelegere a acelui ultim capitol din biografia lui Cantemir, expediția sa către Asia Centrală, condusă doar până în Caucaz, Derbent, sud-estul Mării Caspice, despre care nu cunoaștem deocamdată nimic mai mult decât manuscrisul tipărit de Tocilescu: Collectanea Orientalia, în Opere VII, București, 1883. Dar este puțin probabil ca Eliade să se fi gândit la Cantemir într-un asemenea context mult apropiat lui Strindberg. În privința ortografiei numelor suedeze citate în această scrisoare, trebuie spus
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cinci proaspeți doctori honoris causa și cei cinci profesori care ne prezentau. Printre cei cinci «onorați», Menuhin și Heath, fostul premier al Marii Britanii (...). Ascultându-l pe Dupront citindu-mi «elogiul», îmi amintesc de anii 1937-1938, când îl rugasem să revadă manuscrisul studiului lui Pettazzoni, trimis pentru Zalmoxis. Dar mai ales de anul 1946 (...)” - cf. Jurnal II, 14 februarie 1976. Vezi și Michel Meslin, „Remise du doctorat honoris causa à Mircea Eliade. Université de Paris-Sorbonne, le samedi 14 février 1976”, în C.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Alăturată acestor precizări își află locul și expresia recunoștinței față de Irina Rădulescu și Bogdan Timuș, pentru răbdarea acordată verificării traducerii din suedeză a acestor articole, fapt pe care, cu orice risc, mi l-am asumat. Addendum II cuprinde traducerea, după manuscris, a câtorva scrisori inedite primite sau redactate de Stig Wikander. Principiul selecției lor a fost, firește, relevanța pentru problemele discutate sau contextele invocate în corespondența cu Eliade. Cu o singură excepție, toate aceste scrisori se află în Arhiva SW de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și în alte domenii, studiile orientale (și chiarmeso-americane) sunt mai avansate decât în altă parte, în Statele Unite. Rămân aici până la începutul lui ianuarie, Gunnel mi se va alătura în câteva zile, trăiește cu sora ei la New York. Lucrez acum la manuscrisul conferințelor mele care vor fi publicate de Chicago Univșersityț Press. Dar îmi lipsesc câteva lucruri de negăsit aici, mai ales două articole ale lui Pșèreț de Menasce, șunulț din ’64 și șunulț de anul acesta, dacă nu mă înșel, privind
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
avut acestea pentru el? După cum știți, dl Dumézil va împlini 60 de ani la 4 martie 1958. Nu credeți că ar fi o idee bună - și o faptă bună - să-i puteți trimite, la acea dată, pentru acea zi, un manuscris sau o variantă dactilografiată, în suedeză, germană sau franceză, puțin importă, dar ceva care să adune în puține pagini ceea ce ați găsit mai important despre gemenii din Mah³bh³rata și subiectele învecinate, și care să poată forma un articol asemenea celui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
încet. Planul meu este să scriu câteva articole separate despre fațete variate ale mitului, cultelor Ainu etc. și eventual să le adun laolaltă sub forma unei cărți. Altfel, lucrez asupra budismului, care reprezintă pentru mine aria principală de interes. În ceea ce privește manuscrisul dvs. Haskell, firește că așteptăm nerăbdători definitivarea lui. De îndată ce puteți să ni-l trimiteți, îl vom dactilografia și înainta editorului, care va face apoi recomandări privind minore modificări stilistice. Orice indiciu legat de data la care ne putem aștepta să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acum ne așteptăm la o vară liniștită. Veți fi interesat să știți că l-am invitat pe profesorul Dumézil să susțină conferințele Haskell de la anul. La ultima întâlnire a Comitetului Haskell, printre altele, membrii săi s-au interesat de evoluția manuscrisului dvs. Am încredere că ne veți trimite un rând despre data la care vă așteptați să-l definitivați. Eliazii tocmai s-au întors dintr-o călătorie în Argentina. Se pare că le-a făcut plăcere noua lor experiență în America de Sud
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și după Congres. Ne-am bucura să primim orice recomandare până atunci despre unde să mergem și ce să vedem. Întâmplător, înainte de Crăciun, urmează să fac un raport pentru Comitetul Haskell. Toți membrii sunt nerăbdători să afle ceva despre evoluția manuscrisului dvs. Cu toate urările bune dnei Wikander, Al dvs. sincer, Joseph M. Kitagawa Marijan Molé către Stig Wikander* Itc "Marijan Molé către Stig Wikander* I" Paris, 12 ianuarie 1952 Dragă Domnule, Am primit acum câteva zile scrisoarea dvs. din 3
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scrisoarea dvs. din 3 ianuarie. Nu v-am răspuns mai devreme întrucât în ultimele zile am fost ocupat cu mutarea mea - tocmaim-am stabilit în Cité Universitaire, ceea ce este oricum mai comod decât la Versailles. În principiu, lucrez la departamentul de manuscrise de la Bibliothèque Nationale, atât pentru lucrările mele personale, cât și pentru lucrul colectiv la care sunt obligat de la 1 octombrie (o refacere a catalogului manuscriselor mazdeene). Am găsit câteva lucruri interesante, cum ar fi un text sincretist irano-șiit etc. Altminteri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Universitaire, ceea ce este oricum mai comod decât la Versailles. În principiu, lucrez la departamentul de manuscrise de la Bibliothèque Nationale, atât pentru lucrările mele personale, cât și pentru lucrul colectiv la care sunt obligat de la 1 octombrie (o refacere a catalogului manuscriselor mazdeene). Am găsit câteva lucruri interesante, cum ar fi un text sincretist irano-șiit etc. Altminteri, pentru moment, mă concentrez asupra „micilor epopei”, după manuscrisele de la Paris și Londra. Tocmai am aflat de la Tavadia că există enorm de multe asemenea epopei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cât și pentru lucrul colectiv la care sunt obligat de la 1 octombrie (o refacere a catalogului manuscriselor mazdeene). Am găsit câteva lucruri interesante, cum ar fi un text sincretist irano-șiit etc. Altminteri, pentru moment, mă concentrez asupra „micilor epopei”, după manuscrisele de la Paris și Londra. Tocmai am aflat de la Tavadia că există enorm de multe asemenea epopei printre Parsi și că, de exemplu, Barzon-n³ma se bucură acolo de o popularitate atât de mare, încât există o traducere și în gujarati - evident
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a sfîrșit la 17 septembrie 1989, nici nu a îndrăznit să o predea editurii. A îndrăznit însă s-o gîndească și s-o aștearnă pe hîrtie, ferind-o totodată de mîna lungă a Securității, care-i mai confiscase și alte manuscrise și cărți din bibliotecă". O altă carte de sertar este Jurnalul unui cobai a lui Miron Radu Paraschivescu, publicată într-o primă variantă în Franța, cu sprijinul vechiului său prieten, Virgil Ierunca, în 1976, la cinci ani după moarte. Încredințată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
loc alegeri, toată lumea a votat schimbarea, fosta opoziție a preluat puterea. Cu toate acestea, legea accesului la dosarele Securității continuă să fie amînată, timp în care continuăm să fim intoxicați cu diverse "Cărți albe ale Securității", abil și tendențios construite. Manuscrisele confiscate, de la caietele lui Gheorghe Ursu la lucrările lui Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea sau Ion Caraion și atîția alții, n-au fost încă redate societății civile și, implicit, literaturii române. Cît va mai dura oare pînă literatura arestată de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
articolul însoțitor la Dosarul Lucian Blaga, publicat în "Apostrof", nr.7-8/1998. Două voluminoase dosare, aflate în Fond "D", la nr. 64, din Arhiva Serviciului Român de Informații, cuprind note informative, rapoarte, referințe livrate de "surse", dar și de "agenturi", manuscrise în còpii sau dactilograme ale poemelor citite de poet prietenilor apropiați, de asemenea duplicate după textele propuse revistelor "Steaua" și "Tribuna", conținutul convorbirilor telefonice, còpii ale articolelor publicate în străinătate despre Lucian Blaga. Cu acestea, periodic, ofițerii de securitate redactau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
filialei și din afară. Pentru îndreptarea lucrărilor meritorii către tipar, filialele pot edita lucrări în colectiv (almanahuri literare, plachete, broșuri, antologii etc.) cu rezerva însă că nici o asemenea lucrare colectivă să nu poată apărea sub egida filialei fără ca, în prealabil (,) manuscrisul (la singular) să fie văzut de U.S. și să obțină autorizația în scris semnată de președintele Uniunii și de unul din secretari. Excepție face revista "Almanahul literar" din Cluj (nu se precizează motivele). Pe lîngă avizul favorabil dat de Uniunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
singular) să fie văzut de U.S. și să obțină autorizația în scris semnată de președintele Uniunii și de unul din secretari. Excepție face revista "Almanahul literar" din Cluj (nu se precizează motivele). Pe lîngă avizul favorabil dat de Uniunea noastră, manuscrisele trebuie să mai obțină "bun de imprimat" de la Direcția Presei și Tipăriturilor de pe lîngă Consiliul de miniștri. Din orice lucrare trebuie să se trimită 10 exemplare. E) Evitare de confuzii: a) Cenaclurile nu sînt anexe ale Filialelor, ci unități autonome
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
conformă cu cerințele timpului. Istoricul literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, modificat de cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era între cei mai docili executanți în refacerea propriului manuscris. Geo Șerban își amintește: Spontaneitatea imaginativă a scriitorului impresiona pe toți cîți participau la disecarea colectivă a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene, compunea pagini de la capăt, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era între cei mai docili executanți în refacerea propriului manuscris. Geo Șerban își amintește: Spontaneitatea imaginativă a scriitorului impresiona pe toți cîți participau la disecarea colectivă a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene, compunea pagini de la capăt, fără să lase aproape nici o urmă de silnicie. Proceda rapid, fiindcă era mereu stăpînit de un acut simț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
primă mărime al generației sale și a unui istoric literar și publicist de indiscutabilă forță de pătrundere socio-culturală. (Convorbiri literare, nr. 10 , octombrie 2005) FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA Prima ediție din Jurnalul fericirii, care constituie, conform mențiunii înscrise pe anvelopa manuscrisului, testamentul literar al lui N. Steinhardt, va fi publicată postum în 1991. Aici vom face trimiteri la ediția Opera integrală, ce debutează cu Jurnalul fericirii și este publicată de Editura Mănăstirii Rohia în 2005, cu postfață și repere bio-bibliografice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la puțin timp va fi confiscat de Securitate. Considerîndu-l pierdut pentru totdeauna, după cîțiva ani va rescrie o nouă variantă mai extinsă. Între timp, la inițiativa președintelui de atunci al U.S.R., Dumitru Radu Popescu, Securitatea îi returnează prima variantă. Ambele manuscrise vor fi ascunse de prietenul monahului, Virgil Ciomoș, care-l va și publica în 1991, în baza primului manuscris. N. Steinhardt (12 iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
variantă mai extinsă. Între timp, la inițiativa președintelui de atunci al U.S.R., Dumitru Radu Popescu, Securitatea îi returnează prima variantă. Ambele manuscrise vor fi ascunse de prietenul monahului, Virgil Ciomoș, care-l va și publica în 1991, în baza primului manuscris. N. Steinhardt (12 iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă un interval larg cît o viață: Viena 1928 București 1971. Un moment care va marca definitiv biografia celui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comuniști (în măsura în care mai există) pentru nume publice (străzi, localități, instituții etc.)". La capitolul IV, Cercetare și arhive, cred că trebuie adăugat, inclusiv de către Comisie, care solicită SRI descoperirea și predarea neîntîrziată doar a Jurnalului lui Gheorghe Ursu, și predarea celorlalte manuscrise confiscate de Securitate, aparținînd lui Petre Țuțea, Ion Caraion, Vasile Voiculescu..., ale tuturor scriitorilor anchetați de amintita instituție. În finalul articolului Victime și călăi, puneam sub semnul posibilului, ca efect al condamnării comunismului, instaurarea Legii lustrației, deconspirarea reală, introducerea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi opera unui nebun. Cenzura comunistă înscrie la index edițiile operei lui Eminescu, egale în număr cu cele ale lui Hitler și Mussolini. Miorița și poeziile populare ale lui Alecsandri, operele lui Voiculescu, Pillat, Radu Gyr... Dar nu doar cărțile, manuscrisele, fotografiile, dactilogramele sînt înghițite de stomacul vorace al Securității, în lupta ei cu demonul din călimară, cu cei atașați prin scrisul lor de valorile adevărului și ale democrației. Cu o grabă halucinantă, la două zile de la încheierea, pe 9 mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doctorului, Ana, Anița Nandriș, căsătorită Cudla. Va fi deportată împreună cu cei trei copii mici dincolo de cercul polar. Se întoarce acasă în 1960, după douăzeci de ani. Aici așterne pe hîrtie, într-un caiet, întreaga odisee a familiei și satului lor. Manuscrisul va fi predat vărului Gheorghe Nandriș, care o vizitează în 1982, pentru a fi publicat cînd va fi cu putință. Cartea Douăzeci de ani în Siberia va fi publicată în 1991 și va lua, post-mortem, premiul Academiei Române, "Lucian Blaga". "Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]