13,218 matches
-
zise Într-o doară cu gîndul să-l Încurajeze, adică să nu-l mai vadă trist. El nici n-o auzi. GÎndul i se mută repede, se simți Încălzită În soarele acelei zile de primăvară, Își reluă, În surdină Însă, melodiile preferate - două, trei - iar cînd Încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, Întotdeauna, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
surdină Însă, melodiile preferate - două, trei - iar cînd Încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, Întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam În fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă Întind pe canapeaua de alături; nu mi se Închideau ochii. Domnul Pavel, În schimb, adormise de mult; În somnul lui nu era nici o tulburare, dimpotrivă, lunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresîndu-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vîrstă, sînteți ca și fetele mele! Ele zîmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra Începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu scutul și se aruncă înainte, încercând să înfigă pumnalul în piciorul adversarului. Skorpius sări într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
explicativ: „De Andrei Mureșanuʺ, la care reporterul a rămas mut, necomentând nimic spre lămurirea ascultătorilor de la respectiva emisiune T.V. Seara, la emisiunea „10 pentru Româniaʺ, Miha i Tatulici, produs al Liceului nr.2 de la Rădăuți, pus în situație să comenteze melodia cu același nume „Deșteaptă te, româneʺ sub care pe generic apăreau înscrise cuvintele Anton Pann, a dat întreaga operă pe seama acestui cărturar. Într-o asemenea situație, între cele două emisiuni difuzate în aceeași zi, dar la ore diferite, despre același
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nume „Deșteaptă te, româneʺ sub care pe generic apăreau înscrise cuvintele Anton Pann, a dat întreaga operă pe seama acestui cărturar. Într-o asemenea situație, între cele două emisiuni difuzate în aceeași zi, dar la ore diferite, despre același text și melodie „Deșteaptă te, româneʺ, una dată pe seama lui Andrei Mureșanu, alta pe a lui Anton Pann, cu ce a rămas tânărul auditoriu sau ascultătorul de rând? Pentru clarificare, redăm nedumeriților spusele lui L.V. (Leon Volovici) din „Dicționarul Literaturii Române de la origini
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
turle, acoperită cu tinichea și cu cruci foarte frumoase. Fiind duminică, dimineața o petrecu ră a casă, în reculegere. După amiază vizitară orașul. „ La biserica principală un preot, trei diaconi și nici un cred incios. Rugăciuni grăbite, fără devoțiune și fără melodie, La a ltă biserică, de lemn, preotul cu câțiva copii în zdrențe, ce dădeau răspunsurile, doi moși și șase babe. La sfârșitul slujbei, toți făc ură mătănii în fața icoanelor, pe care le sărutară în semn de venerațiune.. Ni se spune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sosirea în Iași, evreii erau deja în drum către sinagogi pentru serbarea Ispășirii. La prima sinagogă unde intrară o găsiră „plină până la ultimul loc”. Imnul Abs oluției (kol-niche) fusese cântat înainte de sosirea misionarilor, doritori să l audă și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe muntele Sinai. Este descrisă ceremonia momentului, în viziunea oaspeților. Trei rabini îmbrăcați în alb, îi abs olvă pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sau orice altă chestie asasină de care atârnă un lanț ca un laț. Cei de față ridică mâinile simțind catastrofa.Dar nu. Din cutie se risipește în jur pulberea acustică a unui cântec. Asta-i o cutie chinezească cu cinci melodii. Ați fost atât de drăguți că meritați un cadou. Când vă e foame o puneți în funcțiune... Și ne trece? Nu, dar veți fi mult mai senini. Aha, Dumneata ești trimis de Guvern, de ăi de Sus. Oarecum. Acum aș
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe geam pînă și cel mai mic paragraf balast, a ținut morțiș să fie ca Flaubert la volan, concentrat asupra celor mai mici amănunte, rulînd pe autostrada povestirii cu sofisticatul radio de bord dat foarte tare, ascultînd muzică, din nou melodia lui Truman Capote, Un Paganini semantic: „Găsirea formulei exacte pentru o povestire Înseamnă pur și simplu a Înțelege care este cel mai firesc fel de a povesti. Proba pentru a vedea dacă un scriitor a găsit forma firească a povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din care lipsește clitorisul omului cu barbă albă, reiese afinitatea pentru metafizică a multor muzicieni contemporani, dar nu se Înțelege ce urmări poate avea un domn), trombonul solist cu modulații arhaice al lui Radu Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă și să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar Oskar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În America zilelor noastre, cu o veșnică țigară-n colțul gurii, Îmbrăcată dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o melodie țigănească din Serbia (Gypsy Reggae). După un timp, fetei Îi cedează nervii tot observînd idila maică-sii și-i propune lui Depp o partidă de ruletă rusească ca-n VÎnătorul de cerbi. Ceea ce se Întîmplă-n film nu are Însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la el, Îl tot scăpa din cele mai neașteptate Încurcături -, Îi cere ca la șezătoare un cîntec normal, vesel, de apartament, rusesc, audiindu-l În timp ce mănîncă castraveciori și bea șampanie ținînd o tîrfă cu ciorapii rupți pe genunchi, vrea o melodie clară, pe care să danseze, Sașa Își dă toată silința, se execută preț de cîteva note, Însă derapează repede și În cameră apare ceva straniu, periculos, șoferu-l Înjură și-l trimite la culcare, artist pe dracu’, nu poate cînta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a trezit din melodie doar cît să-i răspund păi de ce să șutești, cînd poți lua tot vrei de pe masă, la care compatriotul s-a pleoștit, nu era nici o distracție dacă puteai lua orice, ca bou’, fiind lipsit de desfătarea pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vă distrați mult mai bine acolo, în Wellesley Street, vorbi ea, zâmbind. Apoi, parcă și-ar fi amintit ceva, se în-dreptă către verandă. Mă duc să văd dacă au venit scrisori. Rămăsei rezemat de ușă, așteptînd-o. Fredona un cântec fără melodie, așa cum auzeam serile, înainte de a adormi, din odaia ei. Știam că sus, cu ferestrele în în ulicioara ce străbate maidanul și cu o ușă în balconul bine înveșmîntat în glicine cu floare roșie, se află odaia ei. O auzeam cântând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a ajutat să lucrez. Lilu a venit să intervină, spunîndu-mi că "poeta e nespus de deprimată". I-am răspuns că eu nu sunt supărat, dar dacă lucrul acesta o amuză... Cât de banale sunt toate femeile, înțelegeam eu. Aceeași melodie, aceeași în Europa sau în Asia, cu femei inteligente, stupide, perverse sau fecioare. Seara am fost la cinematograf singur, petrecând de minune. La cină, Maitreyi s-a așezat îîngă mine, într-o sari superbă, veche de o sută de ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vadă prin ea. Cu toate intervențiile medicilor, nebunia lui Chabù rămânea mereu aceeași. Au fost atunci chemați din nou vracii și descântătoarele. Veni un unchi de al fetelor, un bătrân foarte blând și liniștitor, care cânta ziua întreagă imnuri vaishnave, melodii sfâșietoare și crude, ce-ți muiau voința și-ți înduioșau sufletul, și atunci asista întreaga casă, cu inginerul trântit pe un chaise-longue, cu perna sub cap și cu ochelarii negri, iar femeile, cu Mantu, cu Khokha și cu mine așezați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
celebră la "Floarea-soarelui" - melancolia ei, melancolia cântecelor ei. Nu știu de unde, nici de la cine le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Adrian (dar cînd? cînd? și unde?). Dar mai e ceva: felul ei de a fi și de a cânta. Evident, stilul i-a rămas aproape același: dar, pe nesimțite, și-a schimbat repertoriul: în ultima vară cânta mai mult melodii adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]