13,759 matches
-
că vasali. În timpul ceremonialului înscăunării, boierii i se închinau și îi sărutau mâna. Domnul purta și titlul de "voievod" - comandant militar, fiind căpetenia voievozilor locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au format țară. De asemenea, domnitorul folosea particula ""Io""-cel dăruit de Dumnezeu. Domnitorul care stăpânea Făgărașul și Amlasul mai purta titlul de herteg-duce, titlu conferit de către regele Ungariei, care îi dăruia aceste posesiuni din Transilvania cu drept temporar, atâta timp cât domnitorul era credincios regelui. Domnul nu avea putere
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
izolare aproape totală față de orice influențe exterioare. Din cauza îndelungii izolări atît externe cît și interne (caracterul de arhipelag, numeroasele zone muntoase) limba japoneză are mai multe zeci de dialecte. Acestea diferă de obicei prin: accentul muzical, modul de inflexionare, vocabular, particule, și pronunție. Mai rar, unele dialecte pot diferi și prin inventarul de vocale și consoane. Regiuni aflate la distanțe mari pot avea dialecte care nu sînt inteligibile vorbitorilor japonezei standard, cum este cazul dialectelor Tsushima-ben și Tōhoku-ben ("-ben" înseamnă dialect
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
sau a celor din grupul lui. In general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare. O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă, ca de exemplu sufixarea numelor de persoane cu particula onorifică -san: "Nakamura-san" înseamnă "domnul/doamna/domnișoara Nakamura". Sufixul -san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara grupului. Adesea însă doar -san
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
număr remarcabil de nume grecești. Între oamenii de știință greci de prim rang în vremurile moderne se numără , Georgios Papanikolaou (inventatorul ), , , , , , , (laureat al pentru contribuțiile sale la fizica quarkului charm, o contribuție majoră la nașterea Modelului Standard, teoria modernă a particulelor elementare), (laurat al Premiului Turing pe 2007, „Nobelul” informaticii), ( pe 2002 și al ), (Premiul Knuth pe 2012) și . Organizația statistică oficială a Greciei este (ELSTAT), conform căreia populația Greciei în 2011 era de de locuitori. Societatea grecească este destul de omogenă
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia. În anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizică
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei. Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului solar (format din particule încărcate electric). Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
este fie necunoscut, fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 și este folosit și pentru descrierea celor neconvinși de existența zeităților sau altor aspecte religioase. Cuvântul "agnostic" provine din greacă, compus din particula "a" (fără) și gnosis (cunoaștere). ul nu este doar contrar gnosticismului, ci tuturor dogmelor religioase, pe care le consideră nedemonstrabile și prin urmare lipsite de orice certitudine. Agnosticii pot afirma fie că nu este posibil să existe cunoaștere spirituală, fie
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra corpurilor solide cristaline, asupra radiației, în care pentru prima dată a aplicat ipoteza presiunii luminii a lui Maxwell. A confirmat mișcarea de rotație a particulelor, preconizată de Lomonosov. S-a ocupat și de principiile analitice ale mecanicii. Boltzmann s-a ocupat și cu filozofia și a fost unul dintre adepții concepției atomiste științifice, situându-se ferm pe poziții materialiste în interpretarea fenomenelor fizice. A combătut
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
care trăim, conform fizicii pe care o știm, totuși călătoria cu viteze superioare vitezei luminii este o temă preferată în literatura științifico-fantastică și nu numai în aceasta. Există teorii în fizica modernă care afirmă că viteze superluminice sunt posibile, precum particula ipotetică numită tahion, a cărei existență nu a fost dovedită. Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente nici materia nici informația
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
ul (cuarcul, sau quarkul, pluralul quarcuri sau quarci) este o particulă elementară care interacționează prin forța nucleară puternică și care constituie materia „grea” (numită și barionică). Ipoteza existentei quarcului a fost propusă de teoreticianul Murray Gell-Mann în 1964. După un șir lung de experiențe și descoperiri, se cunoaște în prezent că
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care au adesea rolul de mediator sau de „transportor” de radiație ( Electric field or Force carrier) și
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care au adesea rolul de mediator sau de „transportor” de radiație ( Electric field or Force carrier) și care se pot acumula ( sau „condensa”) în aceeași stare cuantică. Quarcurile există in șase feluri
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
bottom (b) și top (t). Masele lor cresc de la valori mici (quarcul up, doar o a mia parte din masa protonului) până la foarte greu, quarcul top. fiind tot la fel de masiv ca un atom de aur, ceea ce este remarcabil pentru orice particulă elementară. O altă caracteristică tipică a quarcurilor este sarcina electrică fracționară: +2/3 pentru u,c,t și -1/3 pentru d,s,b. Cele 6 tipuri de quarcuri au următoarele caracteristici fundamentale:"aromă": sus u, jos d, farmec c
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
3 pentru d,s,b. Cele 6 tipuri de quarcuri au următoarele caracteristici fundamentale:"aromă": sus u, jos d, farmec c, straniu s, top t și bază: b. Modelul Standard (SM) este sistemul teoretic formulat în 1974 care descrie toate particulele elementare cunoscute până în prezent, plus bosonul Higgs. Acest model conține 6 tipuri de quarcuri, care se numesc: "up", "down", "charm", "strange", "top" și "bottom". Masa particulelor elementare ar rezulta din interacțiile particulelor elementare cu bosonii Higgs cînd acestea se află
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
bază: b. Modelul Standard (SM) este sistemul teoretic formulat în 1974 care descrie toate particulele elementare cunoscute până în prezent, plus bosonul Higgs. Acest model conține 6 tipuri de quarcuri, care se numesc: "up", "down", "charm", "strange", "top" și "bottom". Masa particulelor elementare ar rezulta din interacțiile particulelor elementare cu bosonii Higgs cînd acestea se află în mișcare în vidul fizic ocupat de acești bosoni „fundamentali”. Pentru a-i scoate, sau 'genera' din vid, energiile necesare sunt de ordinul a 1 Tera
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
sistemul teoretic formulat în 1974 care descrie toate particulele elementare cunoscute până în prezent, plus bosonul Higgs. Acest model conține 6 tipuri de quarcuri, care se numesc: "up", "down", "charm", "strange", "top" și "bottom". Masa particulelor elementare ar rezulta din interacțiile particulelor elementare cu bosonii Higgs cînd acestea se află în mișcare în vidul fizic ocupat de acești bosoni „fundamentali”. Pentru a-i scoate, sau 'genera' din vid, energiile necesare sunt de ordinul a 1 Tera electron volt (1 TeV) estimate cu
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
că bosonii Higgs vor fi curînd puși în evidență pentru prima dată la unul din cele două acceleratoare de vîrf- la CERN și în SUA—două Tevatroane capabile de astfel de energii înalte și de detectare de bosoni (Higgs ?). Majoritatea particulelor descoperite la energii înalte, în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
evidență pentru prima dată la unul din cele două acceleratoare de vîrf- la CERN și în SUA—două Tevatroane capabile de astfel de energii înalte și de detectare de bosoni (Higgs ?). Majoritatea particulelor descoperite la energii înalte, în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
vîrf- la CERN și în SUA—două Tevatroane capabile de astfel de energii înalte și de detectare de bosoni (Higgs ?). Majoritatea particulelor descoperite la energii înalte, în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
Higgs ?). Majoritatea particulelor descoperite la energii înalte, în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen) este format din doua quarcuri "up" și un quark "down" (uud). Neutronul, partenerul
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
2/3) +u(+2/3) +d(-1/3) = +1, iar sarcina neutronului este u(+2/3) +d (-1/3) + d(-1/3) = 0, așa cum au fost măsurate experimental. În 2001 au fost semnalate în experimentele de fizica energiilor înalte și particule formate din cinci quarcuri (penta-quarcuri). Pentru că situația experimentală nu este foarte clară, unele teorii ar permite existența acestui tip de particule. Structura quarcurilor este un lucru despre care se vorbește des din punct de vedere teoretic, dar cu privire la structura fina
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
3) = 0, așa cum au fost măsurate experimental. În 2001 au fost semnalate în experimentele de fizica energiilor înalte și particule formate din cinci quarcuri (penta-quarcuri). Pentru că situația experimentală nu este foarte clară, unele teorii ar permite existența acestui tip de particule. Structura quarcurilor este un lucru despre care se vorbește des din punct de vedere teoretic, dar cu privire la structura fina a spinului protonului există date recente experimentale care atestă contribuții partonice de polarizare a quarcurilor „stranii” din vidul fizic. Există mai
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]