14,344 matches
-
are absolut nici un rost. Nu crezi că e trist, Virgil, ca, dintre toți oamenii, tocmai tu să decazi atât de mult? Tu, care-mi spuneai cât de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins să uiți de ce-ai părăsit-o pe Dolores? Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea? Aici nu-i un loc întru totul sigur. Mă refer la efectul secundar. Până acum i-a rezistat foarte bine, spuse Vultur-în-Zbor. — Dar rezistența îi poate slăbi, replică Grimus. Draga mea, ai fi dispusă să te supui la un pic de hipnoză? Așa ai fi în siguranță. Media îl privi pe Vultur-în-Zbor cu ochi bolnavi, plini de teamă. El se gândi: Grimus are dreptate. Efectul este mai puternic aici. Ea ar putea ceda în orice moment. Așa că, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecutul relativ recent ai trecut de două ori prin puncte de răscruce. De pildă, dacă n-aș fi conceptualizat o barieră protectoare în jurul tău, în mod sigur te-ai fi înecat în timp ce pluteai înspre insulă. Evident că am lăsat un pic de apă să-ți intre în sistem. Veridicitatea e ceva important. Și iată al doilea moment: atunci când, fără să-ți dai seama, ai spus Elfrina în fața Cerkasovei. Sunt sigur că ai remarcat cum acel moment neînsemnat ți-a schimbat cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că Vultur-în-Zbor a reușit. Extraordinar! Nicholas Deggle se repezi înspre pădure. Ceva mai târziu se întoarse, plin de mirare. — Nu se mai aude vuietul, spuse el. Nici un pic. Putem urca în K. — Eu mă duc pe plajă, spuse Virgil Jones. Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă bine în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel moment că femeia, pentru a păstra un bărbat lângă ea, trebuia să aibă calitățile celor patru anotimpuri. Ea fusese doar o toamnă în tot acest timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
observații din cauza asta, fiindcă putea fi oricine, mai ales o persoană cu rele intenții, șise opri cu băgare de seamă. O lăsă pe mama să Îl depășească și o văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prea mult exces de zel (am exagerat purtându le), pentru că “am cerut” prea mult de la ele, hainele mele dragi, pantalonii mei iubiți și sacoul meu deosebit au Început, după cum era de așteptat, să se uzeze. Puțin câte puțin, azi un pic, mâine și mai mult, s-au decolorat ușor, s-au uzat vizibil, au... Îmbătrânit. Am Început să le port mai rar, doar pe la serbări, simpozioane ori sesiuni de comunicări științifice (În oraș, În zilele libere ori prin concedii nu le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit. A salutat politicos și s-a Îndepărtat, cu statura un pic aplecată spre Înainte și cu mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul Stratulat era și el un om singur (fusese inginer În construcții, dar se pensionase de câțiva ani, iar de când rămăsese fără soție, Îl puteai zări doar rareori, și-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am fost un profesor sever cu elevii, dacă am dat „treiuri și doiuri”, așa cum făcea cu ei proful de istorie din liceu? Am Început să râd, spunându-i că istoria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dau să formeze numele soției sale, Îmi zice: — O să-i spun lui Christine să facă Într-o zi rezervare la prânz pentru noi doi, Kate. Știi că au transformat o pivniță veche de lângă Old Bailey - probabil servesc martori perpeliți un pic pe jar. Sună amuzant, nu crezi? — Da, eu mă Întrebam doar ce mai... —Excelent atunci. Pe mai târziu. În drum spre spațiul sigur al biroului, reușesc să mă adun. Iată cum stă treaba: Îmi iubesc meseria. Poate că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fructe uscate, Își Înfige neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic din cealaltă. Ea dă din cap aprobator. —Mă gândisem să vorbesc cu toată lumea și să facem stollen 1 anul viitor. Ce zici de idee? Ai vreo rețetă bună? Nu, dar știu un supermarket care are. —Ha-ha-ha-ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic din cealaltă. Ea dă din cap aprobator. —Mă gândisem să vorbesc cu toată lumea și să facem stollen 1 anul viitor. Ce zici de idee? Ai vreo rețetă bună? Nu, dar știu un supermarket care are. —Ha-ha-ha-ha! Asta a fost bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
viitor. Ce zici de idee? Ai vreo rețetă bună? Nu, dar știu un supermarket care are. —Ha-ha-ha-ha! Asta a fost bună. Ha! Ha! Ha! Alexandra e singura femeie din câte cunosc care râde ca și cum ar citi de pe o foaie. Fără pic de veselie, dar cu toată gura. Imediat o să mă Întrebe dacă lucrez tot cu normă Întreagă. —Și lucrezi cu jumătate de normă acum? Nu. Tot cu normă Întreagă. Dumnezeule! Nu știu cum te descurci, sincer Îți spun. Claire, tocmai Îi spuneam lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În această privință la fel de mult ca În oricare alta. După reproșurile subtile ale mamei, mă simt ușurată să aud vocea lui Jill Cooper-Clark care-mi urează Crăciun fericit. Scuze că nu a trimis felicitări anul acesta, dar a fost un pic bolnavă - râde -, dar cel puțin noul ei specialist seamănă cu actorul Dirk Bogarde. Îmi trimite dragostea ei și mă roagă s-o sun când am timp. La sfârșit, aud o voce atât de rece Încât de-abia o recunosc: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
două de minute Înainte ca avionul să decoleze, noi ne aflăm În fața unui șir de măcelării halal 1 din Southall. Simt cum inima mi-o ia razna; apăs pe o pedală de accelerație invizibilă. — Ascultă, nu poți să mergi un pic mai repede? Trebuie să recuperez timpul pierdut neapărat. Un tânăr Într-o pijama albă din bumbac pășește În fața mașinii noastre, purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vârsta ei. Și n-a pus un gram În plus pe ea. Multe femei din neamul ei și de vârsta ei nu se mai Îngrijesc, n-am dreptate? — Cine? —Italiencele. — Nu știam că Anita Roddick e italiancă... —Aha, vai. Un pic mai sus de noi locuiește o femeie care ai fi jurat că e sosia Claudiei Cardinale când era tânără... asta Înainte de a o răpune pastele cu brânză. Cu ce spunea Donald că te ocupi? Sunt administrator de fonduri, investesc bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din așternut: zero.) Vă voi suna eu după ce vom alcătui un plan de acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-au nici un pic de simț al tradiției. 19.35: Întorși acasă, curăț cu cârpa udă balega de pe pantalonii Mini Boden ai lui Emily. Reiați lila. (Se pare că Paula a pus În valiză haine pentru o săptămână În Florida, nu În Yorkshire. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fixă, care te cântărește, pe care a avut-o când m-a prezentat Rich: cam cum te-ai uita la o juncă În obor. —O, știu că tu ești de felul tău palidă, draga mea, recunoaște ea voioasă. Dar un pic de ruj poate face minuni. În ceea ce mă privește, am numai cuvinte de laudă pentru nuanța „Rug de toamnă“ de la Helena Rubinstein. O ceașcă de ceai? Chiar nu am vrut să mă descriu În timpul prânzului de Boxing Day drept persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În Casablanca, iar apoi Întreaga gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată. Disprețuiesc corectitudinea ca niște mici tirani. Nu-ți dau la schimb nici un pic de timp liber pentru mângâierile primite, nu te eliberează pe cuvânt În ciuda nenumăratelor ore petrecute la căpătâiul lor În Întuneric. Poți să răspunzi de o sută de ori la plânsetele lor, dacă a o suta una oară nu răspunzi, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ridicat niște documente cu informații vitale de undeva. Opresc un taxi și-i spun taximetristului să mă ducă la Highbury Corner și să mă aștepte În fața cofetăriei cât intru să iau tortul Teletubbies. Nu arată rău: Pe e un pic cam pleoștit, iar Laa-Laa, mai mult de culoarea muștarului decât galbenă. Intrând pe strada noastră, zece minute mai târziu, văd un balon albastru legat de ușa din față. Când intru În casă, Ben vine clătinându-se În hol, scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai degrabă ca niște minore care te pot băga În pușcărie decât, să zicem, ca respectabila Valerie Singleton 1? —Richard? — Da. —Ben se tot joacă cu puța. Ce vreau să zic e că abia a Împlinit un an. E un pic cam devreme. Crezi că e normal? Rich nu-și ia ochii de la televizor. Cea mai minunată formă de distracție cunoscută bărbatului. O viață Întreagă de plăcere la dispoziție. Plus că e gratis, spune el stând cu capul Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
departamentul de cercetare. —Poftim? —Moma, nu? —Momo nu e chinezoaică. E din Sri Lanka. În fine, dă el din umeri. Mie mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri. —Hei, la noi În firmă nu există „nu se poate“, dulceață. De când am Început să zicem „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cauciuc. —Ei bine, mă cert eu cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. Emily e udă leoarcă. Uită-te numai În ce hal Îi sunt pantalonii. Trebuie să-mi amintesc eu tot?! Orice lucru. Și jur că nu mai e nici un pic de loc În creierul meu, Richard. Mi-am amintit să te rog să verifici dacă cizmele de cauciuc sunt În mașină. Îmi pare rău, am uitat. Nu e mare lucru. Ba nu, nu-ți pare rău. Dacă ți-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
intense care se desfășoară Înăuntru. Peste două zile voi participa la o prezentare finală În Statele Unite pentru un fond de pensii etic În valoare de 300 000 000 $ și voi face această prezentare Împreună cu o stagiară de douăzeci și-un pic de ani care are toate calitățile necesare, nu e albă, nu e bărbat, mai puțin capacitatea profesională de a o face. Noi două, Momo Gumeratne și cu mine, vom face cunoscut cât de dedicați sunt cei de la EMF diversității, dedicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]