13,437 matches
-
în schimbul unei taxe. El acceptă argumentul lui Keohane (1984) că regimurile (bunul public, în viziunea lui Keohane), o dată stabilite, pot avea o dinamică a lor și pot subzista chiar dacă puterea hegemonului care a instituit sistemul intră în declin. În această privință, Gilpin transferă în economia politică internațională normele comune pe care realiștii le considerau necesare pentru funcționarea unui sistem (politic) concertat. Concertul trebuie gestionat nu de puterile majore, pur și simplu, ci pentru a permite funcționarea unei ordini politice liberale de către
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dreptate. Dacă ceva merge rău susține această gîndire eronată acest ceva trebuie să fie politica (Strange 1985: 17 și urm.). Absolvind de vină sistemul economic, teoriile din economia internațională susțin de fapt politica guvernului american. Evitînd argumentele legate de bani, privință în care autoritățile americane au fără îndoială puterea și responsabilitatea cea mai mare, accentul pe comerț și noul protecționism larg răspîndit împart responsabilitatea și distrag atenția de la managementul financiar deficitar al SUA (Strange 1985: 6). Totuși, atît marea criză din
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai slabă în cadrul comunității academice (dar nu și printre elitele politicii externe). Totuși, succesul acestui text a fost alimentat din ce în ce mai mult de legitimarea implicită și explicită a metodelor științelor sociale, chiar dacă propria sa versiune era mai degrabă precaută în această privință. De aceea, criteriile pentru reputația academică, instituite de acest text paradigmatic, derivă în cele din urmă nu din posibila plauzibilitate a realismului său, care ar permite o mai bună înțelegere a naturii politicii internaționale, ci din mijloacele neopozitiviste folosite pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cere apoi o acțiune politică. Securizarea reprezintă politica însăși. Ea este un act, adesea al elitelor autorizate, care determină trecerea unei probleme particulare la nivelul principiilor, unde pot fi legitimate orice fel de mijloace, dacă ele sînt necesare. În această privință, securitatea este inamicul politicii: ea scoate o problemă din sfera negocierii și compromisului. A înțelege securizarea ca o practică ce mobilizează anumite dispoziții ajută analistul să obțină noi intuiții empirice. Ole Wæver folosește această înțelegere pentru a vedea ce s-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
iar în acest domeniu, factorul militar nu este nici singurul, nici neapărat cel mai important. 1 Pentru textele clasice, vezi Waltz 1964; Deutsch și Singer 1964; Rosecrance 1966. Pentru o prezentare excelentă a dezbaterii, vezi Huysmans 1992. 2 În această privință, recenta reformulare a lui Waltz (1993: 45) se apropie de formularea inițială a lui Kaplan. Definiția stabilității nu mai este dublă, ca cea din 1964. Waltz renunță la "caracterul pașnic al ajustării" și menține doar "durabilitatea sistemului însuși". 3 Aici
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Asachi tradusese în 1839 René-Paul și Paul-René de Emile Deschamps și că în același an în Almanachul literar cineva dădea din același autor Francesca de Palerma. Deși nuvela lui Negruzzi e zgomotos romantică, conține totuși aptitudini realiste și în această privință citarea lui Prosper Merimée e legitimă. Dacă în aparență eroii sunt niște satanici, în fond ei aparțin speței clasice a recilor ademenitori de femei, analiști imperturbabili ai situațiilor. Cu o memorabilă ilustrație de epocă se deschide și nuvela O alergare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor umane, hotărât și răbdător. Tăierea boierilor e purtare de criminal fanatic într-o privință, de om politic rece într-alta. Tabloul respectiv e al unui colorist îndrăzneț, amestecător de costumații pitorești, de sânge și lividități. Drama lui Moțoc, soi de Polonius, curtean lingușitor și poltron, predat de vodă furiei populare, formează un al doilea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o găsește în experiența colectivă, cum s-ar zice, în istorie. Ar dori pentru România destinul Franței și populația Chinei. În această privință pesimismul său e regretabil. România nu înseamnă nimic, condiția ei e "tragică". Singura scăpare, ipotetică și aceea, e riscul, furia mesianică, delirul imperialistic, mitologia. Tinerii nu cunosc, precum se vede, valorile naționale. Eseistica aceasta pe motive de filozofie existențială a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Popovici acordă un merit mai mare lui Radu Tempea și lui George Lazăr decât lui Budai-Deleanu și lui Eliade Rădulescu, a căror valoare artistică n-a înțeles-o niciodată. G. Călinescu este, alături de E. Lovinescu, singurul istoric literar fără eclipseîn privința criteriului estetic, cu o scară precisă de valori și cu analizele cele mai adânci. Examinezi diversele contribuții și lucrări ale istoricilor literari, desigur onorabili și merituoși din trecut, cum ai asista la acordarea unui pian. Deschizi apoi Istoria literaturii române
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noțiunea de l'exception française se pare că funcționează, este sistemul guvernării și politicii locale. Franța este unică printre statele occidentale prin menținerea celor mai mult de 36000 de municipalități. Niciun alt stat nu i se mai alătură în această privință. Dar, în altă ordine de idei, Franța se aseamănă cu celelalte state și a suferit aceleași influențe care au modificat atât de mult sistemele de guvernare de-a lungul a aproximativ douăzeci de ani. De fapt, o schimbare importantă este
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
În mod satisfăcător, cei mai puțin extremiști avocați ai schimbării, în timp ce acceptau noțiunea de departamente, au propus ca acestea să fie relaționate realităților demografice și geografice din teritoriile respective. Aceasta a fost sugestia lui Mirabeau, care se afla, în cele mai multe privințe, de partea stângă a mișcării revoluționare. În cele din urmă, decretul din 26 februarie 1790 a abolit cele 34 de provincii și parlamente provinciale, înlocuindu-le cu 83 de departamente. Hotarele acestor departamente coincideau în mare cu fostele provincii. Aceste
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dominat etapa dintre Revoluția Franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și perioada care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial, a pus accentul pe centralizare, standardizare și uniformizare.1 Acest fapt a fost adevărat în anumite privințe, până în 1982, indiferent de regim: monarhie reinstaurată (1814-1848), a Doua Republică (1848-1852), Al Doilea Imperiu (1852-1870), a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au semnalat o schimbare profundă în mentalitatea, cultura și valorile care urmau să afecteze Franța în decadele ulterioare. Reformele teritoriale din timpul Les Trentes Glorieuses Les Trentes Glorieuses a fost o perioadă de schimbări sociale și economice și, în anumite privințe, statul unitar francez s-a adaptat bine pentru a coopera cu aceste schimbări și pentru a le dezvolta. Pe de altă parte, sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un sistem care este în mare flux și care încă nu nu și-a găsit mecanismele instituționale și guvernamentale care să fie total potrivite guvernării de la acest nivel, adică, la nivelul problemelor foarte limitate de excludere socială. Dar, în această privință, Franța nu este singura care se confruntă cu astfel de probleme. Aproape orice stat european oricât de mic (ex. Irlanda) sau de mare (ex. Germania) sau de prosper (ex. Suedia) ar fi se confruntă cu aceste probleme de decădere și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră un număr de funcții-cheie ca urmare a descentralizării, au rămas, indiferent de titulatură, reprezentanții guvernului și au continuat să întruchipeze autoritatea statului. Într-o anumită privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că deveniseră "adevărații capi" ai serviciilor locale ale statului. Acest fapt era ceva mai nou atâta timp cât, după cum am observat mai sus, câteva dintre cele mai importante servicii locale scăpaseră de sub controlul prefectoral
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
postul de Méditateur de la République, echivalentul francez pentru ombudsman, în concordanță cu aceste idei.45 Alte câteva legi care urmăreau să facă administrația mai transparentă și mai răspunzătoare față de cetățeni au fost emise în anii 1970.46 Chiar dacă în anumite privințe, președinția lui Giscard a fost marcată de autoritarianism 47 și alienare din partea opiniei publice, în alte privințe, a implicat o liberalizare crescândă a societății franceze, de exemplu, prin emiterea legilor referitoare la legalizarea avortului și la facilitatea acordării divorțurilor. Tot
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
legi care urmăreau să facă administrația mai transparentă și mai răspunzătoare față de cetățeni au fost emise în anii 1970.46 Chiar dacă în anumite privințe, președinția lui Giscard a fost marcată de autoritarianism 47 și alienare din partea opiniei publice, în alte privințe, a implicat o liberalizare crescândă a societății franceze, de exemplu, prin emiterea legilor referitoare la legalizarea avortului și la facilitatea acordării divorțurilor. Tot Giscard, împreună cu cancelarul german Helmut Schmidt, au pus bazele relansării integrării europene în anii 1970. Dar această
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au generat înfrângerea acestuia de către François Mitterrand la alegerile prezidențiale din 1981.48 Chiar dacă Giscard și adepții acestuia inițial pledaseră în favoarea reformei teritoriale în concordanță cu descentralizarea politică, după șapte ani de președinție, s-au schimbat puține lucruri în această privință, iar aceasta a fost lăsată pe mâna socialiștilor care au reușit să fructifice câteva dintre ideile lui. Socialiștii au inițiat două seturi principale de reforme. Primul era de a încerca să răstoarne aplicarea politicilor liberale ale lui Giscard prin adoptarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lui Michel Rocard, care a fost mult timp un susținător al descentralizării și autogestiunii. Dar schimbarea guvernului, prin înlocuirea lui Rocard cu socialistul Pierre Bérégovoy în funcția de prim-ministru, nu s-a finalizat cu o schimbare radicală în această privință. Și nici schimbarea guvernului, din unul de stânga în unul de dreapta, prin formarea guvernului Balladur în martie 1993. Noul guvern a înființat, pentru o perioadă de trei ani, Comitetul pentru reorganizarea și descentralizarea administrațiilor (comité pour la réorganisation et
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
simplificări pentru a face sistemul mai eficient (evitându-se disfuncția instituțiilor stratificate) și mai transparent. Dată fiind istoria dezvoltării instituționale care a fost examinată de-a lungul cărții, este puțin probabil că va fi luată o acțiune decisivă în această privință în viitorul apropiat. Concluzii Sondajul de opinie al evoluției dimensiunii teritoriale a administrației publice franceze arată că au avut loc schimbări dramatice de-a lungul perioadei de 20 de ani, de la reformele de descentralizare din 1982. Republica Franceză a fost
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pornit trecerea de la granturile alocate la cele generale. Această mișcare a început în anii 1970, însă înființarea DGE de către legea din 1982 asupra descentralizării, a reprezentat începutul unui proces care a implicat mai multe legi.40 Ultimul cuvânt în această privință trebuie lăsat lui Michel Bouvier: "Une telle evolution va dans le sens d'une transformation ineluctable de l'État et partant des modes de financement et de gestion du secteur public, local et national" ("o astfel de dezvoltare se îndreaptă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
schimbare către o libertate mai mare de alegere pe care am observat-o în domeniul granturilor generale, o putem observa și în ceea ce privește împrumuturile făcute de autoritățile locale.43 Înainte de 1982, acestea din urmă aveau o autonomie mai mică în această privință și erau supuse diferitelor constrângeri de către statul central. Autoritățile locale trebuiau să obțină aprobarea prefectului dacă doreau să împrumute de la organizații private sau dacă ratele de rambursare a dobînzilor erau deasupra celor publicate lunar în Journal Officiel.* Ele puteau împrumuta
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o anumită măsură, există o cultură globală la nivel de stil de viață, idei, valori și așteptări care transcede orice stat-națiune, adoptată de marea majoritate a acelui stat-națiune, dar fără a distruge complet aspectele familiare ale statului respectiv. În această privință, Franța nu constituie o excepție. Note 1 ,,Stânga a încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați la săraci; stângiștii priveau cu suspiciune
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
forme de manifestare a acestuia. "În funcție de modul de realizare al dreptului pe care îl propune: există un limbaj legislativ, jurisdicțional, administrativ, notarial, doctrinar, un limbaj al maximelor și adagiilor etc., fiecare diferențiind tipuri de discurs care, deși asemănătoare în unele privințe, pot fi net deosebite dintr-o sumă de caracteristici observabile la nivel transtextual"103. Apropiat din punct de vedere stilistic de limbajul științific, limbajul juridic își dobândește specificitatea prin formalizare, atât la nivelul sintaxei, cât și la nivel semantic. Astfel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sa identificării unor tendințe antisemite în creația scriitorilor români. Apreciind că antisemitismul lui Eminescu era mai mult o atitudine fiziocratică față de "clasa sterilă"282, G. Călinescu își exprima în 1946 speranța că lucrurile vor fi puse la punct în această privință. Din păcate, la peste un secol de la moartea poetului, asemenea acuze mai pot fi întâlnite în exegeza eminesciană. Cert este că gazetarul nu era exclusivist în judecarea evreilor, declarându-se în repetate rânduri împotriva violenței față de aceștia și lăudând meritele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]