15,319 matches
-
excelență al glorificării, columna sa (v. fig. 14 și fig. 15). În mod simbolic, în ceremoniile de adventus, împăratul este întâmpinat în afara granițelor orașului de către mulțimea care îl ovaționează ca pe un (re)fondator și împreună cu care intră în perimetrul sacru al cetății. În același timp, el este și garantul ei spiritual, în calitate de pontifex maximus (v. fig. 17.a), ocrotitorul, cel care îi asigură pacea pe pământ, precum a făcut-o Augustus însuși − Pax Augusta, omagiată prin monumentul Ara Pacis (v.
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
îi permite să-și desfășoare existența în ambele planuri, și material, și spiritual, conform cutumelor ei. Viața ei pioasă va conduce la consacrare, iar prin æternitas (v. fig. 18) îi va mulțumi pe zei, ocrotitori, la rândul lor, ai cetății sacre și ai imperiului (Benoist 339). Semper victor, împăratul ajunge să revendice recunoașterea de către comunitate a cultului care se formează și a funcției sale de autocrat ca fiind inspirate de divinitate - sursa puterii sale politice. Joncțiunea simbolică Roma Æterna − Augustus nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fiind inspirate de divinitate - sursa puterii sale politice. Joncțiunea simbolică Roma Æterna − Augustus nu va părea nenaturală în economia generală a guvernării, dat fiind că însăși comunitatea afirma despre propria cetate, în cadrul ceremonialurilor și prin discursuri, că este nemuritoare și sacră. Teoria imperiului integrează mistica urbană a cetății și simbolistica puterii autocrate, astfel încât ele practic se contopesc. Roma este personificată și ei i se atribuie o iconografie complexă, redată pe frontispiciile monumentelor, în acte juridice și pe însemne militare (politică pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
astfel încât cei doi, împărat și cetate, vor constitui împreună "corpul politic" prin definiție - o unitate care, până la decizia lui Constantin I de a construi o "dublură" romană în Orient, părea indestructibilă. Tot el însă va reface această relație exclusivistă și sacră, însă cu populus urbis constantinopolitanae și în termenii reali și pragmatici ai "contractului" dintre fondatorul eponim și orașul său. Ceremoniile de adventus și funus au întărit cultul imperial aflat în formare în secolele I-II, definitivat, se consideră, în secolul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în 357. Schema iconografică se va impune de-a lungul evului mediu în pictura cu subiect religios, pentru tema judecății christice: o figură centrală, hieratică, eventual din poziția de Pantocrator, privind frontal către credincios, înconjurată de alte figuri, de la cele sacre la cele sacralizate și la altele laice, animate toate de o vie credință. In situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare a spațiului, de cucerire și apoi de reintegrare în corpul-matrice al capitalei romane. Acest ceremonial nu restrânge însă esența puterii imperiale la relația cu cetatea sau la zidurile acesteia. Dat fiind că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
identifică, prin natura funcției sale și prin fidelitatea față de comunitatea capitalei, cu imperiul în ansamblu. Ulterior, modelul de teocrație basileică și politicile privind guvernarea administrativă și oíkonomía creștină (prin răspândirea și gestionarea mesajului și a imaginii sacre) se vor configura pe baza puterii romane exercitate în raport cu întregul teritoriu: aclamarea și (co)memorarea victoriei urbi et orbi (ubicuitatea prezenței divine a împăratului), practica denumită cognomina devictarum gentium (nume dat oficial augustului după populația cucerită de el), viziunea stoică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și începutul secolului III î.Ch. de care țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani de exercitare a funcțiilor înalte de conducător
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fie mitul istoric al trasării perimetrului urban și al fondării cetății eterne − jubileele. În special acestea două din urmă au servit în timpul principatului, prin fixarea în memoria colectivă a relației simbolice și politice dintre împărat, ca (re)fondator, și cetatea sacră, ceea ce a dus la asimilarea ei în cadrul cultului imperial. Ritualul s-a modificat în cele din urmă într-atât, încât omagia în egală măsură puterea augustului și întemeierea Romei (Benoist 298). Ritualurile populare, după cum indică sursele istorice, au urmat astfel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conduce către mântuire. Credința ortodoxă va păstra neschimbată această interpretare a eternității, chiar în spiritul ei originar (respectând textele sfinte și scrierile creștinismului timpuriu). Pe de altă parte, deși în practicile lor religioase diferă funcția și suportul material al "imaginii" sacre (vorbim fie despre măști, efigii și statui, fie despre mozaicurile bizantine din biserici), romanii și creștinii de mai târziu au urmărit deopotrivă să recupereze, prin ritual și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei cetatea orașului ca fondator eponim, iar în stânga, pe Iustinian I, prezentând macheta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
autocratul nu-și mai părăsea supușii; imago era un semn al prezenței sale eterne și ocrotitoare. Masca se insera astfel în "textura" casei imperiale și, prin ea, în "țesutul" simbolic al corpului orașului, înnobilat de numeroase alte figuri și însemne (sacre sau sacralizate). Este remarcabilă această fină scriitură de istorie identitară, în relație cu arhitectonica urbană; cu atât mai mult cu cât scenografiile și ceremonialurile imperiale aveau și ele o funcție imaginativă explicită, de fixare în memoria colectivă a evenimentului glorios
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ochii comunității și e chiar invocată în discursul de atestare. Leagă realitatea de viața spirituală, preia și întoarce către realitate o semnificație politică: "chipul" colectiv este completat de ea. Totodată, asigură granița necesară între viață și moarte, între profan și sacru, precum și între prezent și trecut. Ceara, ca material pentru peceți, are ea însăși o valoare testimonială, pentru că păstrează chipurile înaintașilor în imagines și garantează astfel faptul că ei au existat (în sensul vechiului týpōs, de urmă fizică); prezervă astfel un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din familia lexicală, imagine și imaginație - toate trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în imperiul creștin. Totuși, episodul roman a fost cel care a impus în gândirea colectivă imaginea puterii sacre ca factor dominant în procesul de memorare. Imaginarul - inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
schimb de substanță și de identitate: bustul zeului devine chipul realizat în mozaic al lui Iisus Christos, efigia (corpul de ceară al) împăratului păgân se dematerializează și ea, prin înscrierea formei în imaginea murală; "chipurile" strămoșilor sunt înlocuite de figuri sacre (personaje vetero-testamentare, apostolii) sau sacralizate (martiri, ierarhi ai bisericii, împărați creștini). Ceea ce putea fi controlat în lumea romană, fizic și temporal (obiectele−măști erau integrate doar în anumite momente și scenografii), spiritual și chiar politic, printr-o procesiune asumată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
impus ca în descendența imediată a divinității și a figurii christice să se situeze reprezentarea împăratului ei fondator. În locul lui Iisus Christos, judecător în plan celest, stă basileul "delegat" (ales) în plan terestru, "inspirat" de divin (împărtășind o anumită condiție sacră). Această politică a puterii imperiale creștine se va impune în timp și în imaginarul colectiv; ea s-a dovedit foarte puternică și persuasivă, cu toate mutațiile și adaptările pe care le-a suferit în timp, de la un regim politic la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri ignobile, inclusiv artistul, vor putea fi reprezentați în frescă, în sculptură sau în pictura de șevalet, alături de personaje sacre sau chiar susținându-le trupurile martirizate. Dintre numeroasele exemple: includerea de către Giotto în imaginea Judecății de Apoi a figurii donatorilor penitenți, cămătari condamnați de comunitatea locală creștină (în celebra Capela Scrovegni, Padova - v. fig. 28) sau controversatul autoportret al lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Capela Scrovegni, Padova - v. fig. 28) sau controversatul autoportret al lui Michelangelo sub rasa de călugăr a lui Nicodim, în Pietà Bandini (pentru propriul mormânt; v. fig. 29). Nevoia de a legitima puterea terestră prin reprezentarea autocratului în proximitatea figurii sacre − în același câmp plastic sau în același spațiu religios (biserica ortodoxă) − se extinde în occidentul catolic la nevoia individuală de a obține putere socială, de a avea vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a avea vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta astfel dreptul, începând cu renașterea italiană, să facă parte din cortegiu sau să fie însoțită ea însăși de personaje garante, precum niște imagines, unele sacre, ce îi deplâng soarta și îi garantează mântuirea. Funus imaginarium este reluat în creștinism într-o altă formă și într-o altă reprezentare, aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
meritocrației cu cea a aristocrației, renașterea italiană, ca moștenitoare a ei, prin intervenția decisivă a ordinelor călugărești, dar și a artistului (devenit o instituție în sine), acordă micului aristocrat și individului comun dreptul de a sta în imagine alături de figura sacră. În ciuda unor schimbări de paradigmă culturală și teologică în lumea bizantină, pe alocuri și de gândire politică, canonul credinței și al imaginii divinului, precum și teoria puterii și a guvernării mențin un imaginar colectiv cu o structură formalizată și cu o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
materiale, sunt variate și numeroase, imaginarul rămâne organizat în jurul unui pivot central, al temei puterii (instituționale sau colective, laice sau religioase). Imago, în vechiul său sens roman, ajunge în societatea creștină la dimeniunile unui arhetip, iar în jurul fondatorilor religiei - figurile sacre, Iisus Christos și Fecioara Maria, sau figurile laice, Constantin I și împărăteasa Elena − se formează o întreagă ideologie cu privire la relația mamă-fiu și la obligația omagierii ei îndoliate. Ceea ce numim astăzi "imaginar creștin" ne apare, în plan simbolic, ca o formă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Dimpotrivă, legea ar trebui să fie împlinirea virtuților cetățenilor. Legislatorul înțelept lasă ca legea să se cristalizeze prin raționamentul și prin decizia comună a cetățenilor pólis-ului. Inspirate de divinitate, tutelate de templul lui Apollo de la Delphi, legile sunt sacre și pentru faptul că sunt ale comunității în ansamblul său. Responsabilitatea civică se îmbogățește cu cea legislativă, morală și etică, astfel încât puterea devine un bun comun, acreditat și inspirat de binele divin. În Politica, Platon continuă caracterizarea "adevăratului" conducător: el
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că urma traseul invers, reflecta un statut independent al pólis-ului civic față de divin și în special față de religia cetății, din momentul în care se stabiliza. Lumea creștină nu va mai putea menține același statut al spațiului public în raport cu sacrul, dată fiind viziunea instituțiilor ei asupra gestionării bunurilor spirituale și materiale ale comunităților. Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia și iconolatria, cu adânci rădăcini și în filosofia lui Platon, și a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia și iconolatria, cu adânci rădăcini și în filosofia lui Platon, și a lui Aristotel (Mondzain 33-35). În descendența acestui imaginar, dar și în mare parte după modelul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]