14,325 matches
-
alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața asta grea de la țară... Anii au trecut, Ionică a crescut. A mers la oraș să învețe carte stăpânit de același gând de a deveni cândva pilot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit. Timpul zbura în goană pe acele ceasornicului. Clasa a V-a și o nouă viață, o nouă metaforă a gândirii, era pregătită să mă cunoască. Eu, însă, nu eram. Pașii îmi tremurau încet prin cercurile umede ale ploii de cerneală, mai aveam
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se tot închidea. I s-a părut ciudat bietului Prâslea, care urcă întro platformă zburătoare neagră, și, cum nu știa să piloteze, se învârti și se tot învârti până ameți. Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își prăji pantalonii. Apoi luă o mitralieră mare și își găuri papucii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfătuit-o pe Metafora să îl elibereze, deoarece lumea nu mai era ca la început, iar plăcerea de a-l avea aproape pe neînduplecatul Timp nu îi mai alina durerea ca odinioară. Spărgând astfel clepsidra cu puterea imaginației, Timpul a zburat, iar eternitatea s-a transformat în an, anul în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și astfel nimeni nu a mai putut opri Timpul în loc,iar de aceea “cel dintâi vis al anului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau să pot crea o lume mai bună. Trăiește-ți copilăria și nu uita că adulții au fost și ei copii odată. Copilăria este sursa vieții. Cât e de frumos să fii copil! Unc Lorena, clasa a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară. Nu văzu plicul cu pecete de ceară și fragmentele unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură și trecu șuierînd la mai puțin de un metru de capul lui Gwen, fără ca aceasta să clipească. - Nervii, PM, strigă ea cu glas puternic, fără să se Întoarcă. Nervii! 15 Televizorul era pus pe Eurosport, ultimele imagini ale cursei Plymouth-Newport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bord... a... spus... Gwen... vino... vată. Închise iarăși ochii, epuizată. În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul scafandrilor militari de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul se ridica, vira la 180° și zbura spre Lands’en În lumina asfințitului, la acea oră nedefinită cînd soarele se scufundă În ocean. Chiar dacă aruncaseră anatema asupra ei, pînă și cei mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile răbdării mele. Gândurile îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și mușcam din ea câte o bucățică, până devenea o unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceva ce îți poți descoperi în timp. E un organ deosebit de complex, e ca un instrument muzical, pentru că în mod esențial vibrează. Totuși, nu oricine înzestrat cu el știe, însă, să-l și folosească. Bine, dar tu mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem încerca, desigur, depinde numai de tine, de cât de puternică e dorința ta. De mine? Vrei să spui că tot timpul ăsta n-ai zburat doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem încerca, desigur, depinde numai de tine, de cât de puternică e dorința ta. De mine? Vrei să spui că tot timpul ăsta n-ai zburat doar pentru că nu te-a solicitat nimeni? Da, poți să-i spui și așa. Până și eu am fost adus aici cu avionul! În lumea tehnologică e o mare criză de intimitate, devine mai sigur a-ți cumpăra bilete de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
această plimbare sau și-ar fi dorit-o la fel de mult ca și tine. Și atunci și zborul meu ar fi fost mai ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]