128,667 matches
-
Orașul este un important centru economic și industrial din zonă. Singapore are o economie foarte dezvoltată, bazată pe economia de piață. Împreună cu Hong Kong, Coreea de Sud și Taiwan, Singapore este unul dintre Tigrii Est Asiatici. Economia depinde foarte mult exporturile din rafinarea mărfurilor importate, în special în producție. Industria prelucrătoare a constituit 26 la sută din PIB-ul din Singapore în anul 2005. Industria manufacturieră este bine diversificat în electronică, rafinarea petrolului, produselor chimice, inginerie mecanică și produse ale științei biomedicale. În 2006
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
au generat 3 miliarde $ din totalul de cheltuieli de afaceri din domeniul serviciilor. Guvernul se așteaptă ca economia din Singapore să crească cu 4,5 % - 6,5 % în anul 2008. Singapore a introdus la 1 aprilie 1994 o taxă pe Mărfuri și Servicii(GST), cu o rată inițială de 3 la sută, care a dus la o creștere substanțială a veniturilor guvernului cu 1,6 miliarde $ și stabilizarea finanțelor guvernamentale. Impozitul GST a fost crescut de la 4 la sută în 2003
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
Spania. Prin 1879, populația totală a țării a fost de peste 438.000. Economia a cunoscut o ascensiune rapidă, în primul rând în creșterea animalelor și a exporturilor. Montevideo a devenit un important centru economic al regiunii și un antrepozit pentru mărfurile din Argentina, Brazilia și Paraguay. Liderul partidului "Colorado", José Batlle y Ordóñez a fost ales președinte în 1903, având două mandate (1903-1907 și 1911-1915) în timpul cărora, profitând de stabilitatea națiunii și de prosperitatea economică în creștere, a instituit reforme majore
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
rămân un mod obișnuit de transport, în pofida creșterii prevalenței automobilelor. În 2012 erau aproximativ 470 de milioane de biciclete în China. Căile ferate din China, deținute de stat, sunt cele mai aglomerate din lume, manipulând un sfert din transportul de marfă și de pasageri, din lume. Datorită cererii foarte mari, sistemul este în mod regulat supus supraaglomerării, în special în timpul perioadelor de vacanțe și sărbători, cum ar fi Chunyun în timpul Anului Nou Chinezesc. Rețeaua feroviară chineză a transportat un total estimativ
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
dintre care 62 km cu Serbia la nord, 159 cu Kosovo la nord-vest, 148 km cu Bulgaria la est, 228 km cu Grecia la sud, și 151 km cu Albania la vest. Este o țară de tranzit pentru transportul de mărfuri din Grecia, prin Balcani, către Europa de Est, de Vest și Centrală și, prin Bulgaria, către est. Face parte dintr-o regiune mai mare, denumită și ea tot Macedonia, care include și Macedonia grecească și regiunea Blagoevgrad din sud-vestul Bulgariei. Macedonia este
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
exterior, cel mai mare sector care contribuie la exporturi în anul 2014 au fost „produsele chimice și conexe” cu 21,4%, urmat de sectorul „mașini și echipamente de transport” cu 21,1%. Principalele produse de import au fost în 2014 „mărfuri prelucrate, clasificate mai ales după materia primă” cu 34,2%, „mașini și echipamente de transport” cu 18,7% și „combustibili minerali, lubrifianți și materiale conexe”, cu 14,4% din totalul importurilor. 68,8% din comerțul exterior în anul 2014 s-
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Europei apusene cu Orientul s-au accentuat, fapt de care au profitat orașele, mai ales cele din Italia și sudul Franței. În veacul al XIII-lea, Veneția și Genova făceau comerț cu Orientul prin porturile Siriei și Egiptului. Ele aduceau mărfuri din Orientul musulman și, indirect, din China, insulele Sonde din Indonezia, din India. Veneția și Genova au înființat factorii comerciale la Caffa și la Tana, de unde făceau negoț cu Rusia și Polonia, astfel că, în perioada amintită, se poate vorbi
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
întreprinderilor cu capital străin - 67. Cota întreprinderilor din Bălți în totalul vânzărilor realizate de întreprinderile din Republica Moldova este de 5,6% (2008). Industria municipiului este reprezentată de 322 de întreprinderi și unități de producere care au produs în anul 2015 marfă în valoare de 4203,5 mii lei, ceea ce constituie 9,6 % din totalul pe republică. Aprovizionarea cu energie termică în municipiu este asigurată în mare parte de Centrala Termoelectrică la care sunt instalate 2 turbogeneratoare cu o capacitate totală de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
republican R14 care la Sărăteni se intersectează cu magistrala M2 (Chișinău - Soroca). Municipiul Bălți are acces aerian prin două aeroporturi - Aeroportul Internațional Bălți și Aeroportul Internațional Mărculești. Însa ambele aeroporturi sunt utilizate la capacități minime, oferind servicii de transport de mărfuri, în majoritate pe curse interne și zboruri ocazionale externe. Aeroportul Internațional Bălți este operațional, dar se folosește doar pentru curse neregulate. În prezent, aeroportul este nefuncțional din punct de vedere al zborurilor comerciale. Aceasta deoarece niciun operator aerian național sau
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
trecere a frontierei). Rutele de importanță regională sunt ramificațiile: Bălți-Râbnița și Bălți-Glodeni. Prezența căii ferate pe teritoriul municipiului prezintă avantaj, deoarece reprezintă o cale de acces către Ucraina, Rusia, Belarus și UE.. Transportul feroviar este utilizat preponderent pentru traficul de mărfuri și de pasageri la nivel internațional Transportul public este asigurat de troleibuze, autobuze și maxi-taxi. Serviciile de transport sunt oferite de 16 întreprinderi private și una municipală - „Direcția troleibuze”. Circulația transportului public începe la 6:00 și se termină la
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
asigură confortul, siguranța circulației și controlul exploatării automobilului.Ele sunt instalația de iluminat, instalația de semnalizare, instalația de încălzire, instalația de aerisire, ștergătoarele de parbriz, etc. Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al persoanelor sau mărfurilor sau instalațiilor montate pe automobil, asigurând izolarea și autonomia încărcăturii față de restul automobilului și de mediul înconjurător. Compunerea caroseriilor este dependentă de destinația automobilului comportând diferențe conforme scopului pentru care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară bazală, orizontală (platformă), o parte laterală și o parte superioară (acoperiș).În plan orizontal se împarte în partea anterioară, destinată conducăturului automobilului și partea posterioară destinată încărcăturii (instalații, persoane, mărfuri). Automobilele se clasifică după următoarele criterii principale: Se clasifică și după încărcătura utilă exprimată newtoni (N). Automobilele din această categorie efectuează numai anumite transporturi și servicii. Se consideră următoarele criterii de distincție ale automobilelor: tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
toate felurile de produse agricole: sfecla de zahăr, tutun, porumb pentru semințe, lapte și carne. Sunt fabricate utilaje pentru frigorifere industriale, mobilă, ambalaje din lemn și mase plastice, confecții, produse de panificație, de cofetărie etc. Întreprinderile din orașul Drochia livrează marfă în România, Ucraina, Rusia, Belarus, etc. În oraș funcționează 140 de unități de comerț cu amănuntul, 2 piețe, 8 unități de alimentare publică, 5 filiale ale băncilor comerciale și una a companiilor de asigurare. Serviciile de consultanță juridică sunt prestate
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
mijlocul secolului al XIV-lea. În ajunul cuceririi otomane, Monastiri (Monastir în otomană) a experimentat o mare dezvoltare, având stabilite rute comerciale în toată Peninsula Balcanică, în special cu marile centre economice din Constantinopol, Salonic, Ragusa și Târnovo. Caravane de mărfuri diverse au fost mutate la și de la Monastir. De la 1382 până la 1912, Manastir (acum Bitola) a fost parte a Imperiului Otoman. Lupte puternice au avut loc în apropierea orașului în timpul sosirii forțelor otomane. Dominația otomană a fost complet stabilită după
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
magistral interior” inlcusiv un nou Pod Ada peste râul Sava, care este de așteptat pentru a ușura navetismul în oraș iar podurile Gazela și Branko să fie debarcate. Portul de la Belgrad este construit pe Dunăre, și permite orașului să primească mărfuri prin intermediul râului. De asemenea, orașul este folosit de Aeroportul Nikola Tesla (IATĂ: BEG), 12 kilometri vest de centrul orașului în apropiere de Surčin. La momentul de vârf în 1986, aproape 3 milioane de pasageri au călătorit prin aeroport, cu toate că numărul
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Ucraina reprezintă de drumuri. Transportul feroviar din Ucraina are rolul de a face legătura între principalele zone urbane, porturi și centre industriale și țările vecine. Cea mai mare concentrație de căi ferate se află în regiunea Donbas. Deși volumul de marfă transportată pe calea ferată a scăzut cu 7,4% în 1995 comparativ cu 1994, Ucraina este încă una din țările care se bazează puternic pe transportul feroviar. Lungimea totală a căilor ferate din Ucraina este de , din care sunt electrificați
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
și Irlandei (în 1910: aproape 10 % din totalul exporturilor și 8 % din totalul importurilor). În ciuda vecinătății geografice, comerțul cu Imperiul Rus nu avea decât o greutate relativă (în 1910: aproape 3 % din totalul exporturilor și 7 % din totalul importurilor). Principalele mărfuri comercializate erau produsele agricole. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a dezvoltat și în Austro-Ungaria o industrie constructoare de mașini. Această dezvoltare este legată de apariția și de progresul unor firme precum Škoda în Plzeň, Ganz
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în 2002 existau de drumuri la nivel național, între care de autostrăzi, în proprietatea statului dar administrate privat de către . În 2005, prin rețeaua națională de drumuri au circulat de automobile (590 de vehicule la mia de locuitori) și vehicule de marfă. Rețeaua feroviară națională, deținută de stat și operată de , totaliza în 2013 de cale ferată, dintre care electrificați. Rețeaua de navigație fluvială cuprindea în 2002 de canale și râuri navigabile. În 2004, funcționau circa 30 de aeroporturi principale (inclusiv cele
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
îndepărtate de aglomerația centrală. Tabelul de mai jos listează cele mai mari orașe ale Franței, în funcție de populația ariei metropolitane. Din pricina poziției sale la răscruce, Franța este țară de tranzit. Ea este, de fapt, traversată, în mod obligatoriu, de persoanele și mărfurile care circulă pe cale terestră între peninsula Iberică și restul Europei și, după deschiderea Eurotunelului în 1994, între Regatul Unit și restul Europei. Ca o moștenire a istoriei, rețelele franceze de transport sunt foarte centralizate în jurul Parisului; această centralizare este deosebit de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este deosebit de puternică în domeniul feroviar și aerian, deși a început să se diminueze. Principalul mijloc de transport utilizat în Franța este cel rutier, care, în 2007, reprezenta respectiv 86,5% și 79,9% din traficul de călători și de mărfuri. Franța numără, la nivelul anului 2005, peste un milion de kilometri de șosele, dintre care aproape toate sunt asfaltate sau pietruite. După , Franța și-a dezvoltat o , care, în 2007, totalizau o lungime de . De câteva decenii, sunt dezvoltate politici
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și unde funcționează primul constructor aeronautic civil (Airbus) din Europa. În Franța se mai utilizează și alte mijloace de transport, dar ele sunt marginale. Traficul fluvial asigură o parte neglijabilă din traficul de călători și una secundară din traficul de mărfuri, în special din cauza neadaptării unei mari părți din rețea la traficul modern. Traficul maritim este mai important, dar porturile Dunkerque, Le Havre, și Bordeaux sunt foarte mici comparativ cu rivalele lor de la Marea Nordului, cum sunt Rotterdam sau Anvers; numai portul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cunoaște un deficit al din ce în ce mai crescut (−75,4 milliards de dolari în 2009), situație ce se explică parțial prin nivelul ridicat al monedei euro în raport cu dolarul. Între 1990 și 2006, cota din piața mondială deținută de Franța în ceea ce privește exporturile de mărfuri a scăzut de la 6,3 la 4,1%; Franța nu mai era, în 2009, decât al cincilea importator și al șaselea exportator mondial. Conform Eurostat, această scădere a comerțului exterior francez este cauzată, parțial, de o creștere a costurilor salariale
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor. La începutul secolului XX, Slatina era
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
XV-lea, populația locală scăzând în număr pe parcursul timpului, întâi din cauza măcelurilor comise de invadatori și de bolile introduse de aceștia, apoi prin amestecarea lor cu imigranții. Economia este bazată pe turism și pe agricultură tropicală (banană, tutun), exportând multă marfă în Europa continentală. Acest model duce la o imigrare masivă din Europa, Africa și din Americi. Geonomiștii sunt îngrijorați în privința resurselor și apelor, în special în insulele mai uscate care sunt supraexploatate. Combinația de munți înalți și cer senin a
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
a fost ridicată între 1541-1547 de Apolonia Hirscher, văduva cunoscutului jude al Brașovului, Lukas Hirscher. De-a lungul vremii, clădirea a purtat denumiri diferite precum: Podul Bătușilor sau Casa Hirscher. În perioada medievală aici era un loc de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor. Clădirea ocupă primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate printr+o curte
Casa Negustorilor din Brașov () [Corola-website/Science/317015_a_318344]