43,150 matches
-
de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări ale destinului patriei noastre“. Fie că eram elev sau că-mi terminasem deja stagiul în Detașamentul de muncă al Reich-ului, totuna: am găsit romanul lui Erich Maria Remarque în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără un sunet. Chiar dacă Ivan ar fi tras, la ordin sau ca din obișnuință, din partea noastră nu ar fi venit nici un răspuns. Asta nu s-a întâmplat din dragoste de oameni, nu am avut nici un merit. Mai degrabă rațiunea ori absența necesității ne vor fi împiedicat să ochim și să apăsăm pe trăgaci. De aceea, afirmația mea obișnuită cum că, pe parcursul acelei săptămâni în care războiul nu mi-a dat drumul din mână nici o clipă, nu am fixat niciodată vreo țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
douăzeci și unu spre douăzeci și doi aprilie, căci sanitarii, un medic de campanie care ținea lista și cei cu răni ușoare, printre care mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nechibzuită sensibilitate viitorul din palmă, ca onorariu ne-a picat, în afară de bucata de brânză de oaie, și o halcă de slănină afumată, atât a fost de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă durată a țăranului. Acela era dat dispărut din ‘43, dar continua să fie prezent ca efigie într-o ramă cu suport vertical. Oare unde învățasem eu această artă dubioasă? O știam din naștere? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu a fost luat destul de în serios, căci tot ce s-a petrecut după aceea a fost decis ignorând suferința mamei mele. Abia întorși în Lenzburg, tatăl Annei m-a rugat să avem o discuție ca între bărbați. În timpul absenței noastre primise, de la gazda berlineză a fiicei sale, o scrisoare plină de acuzații dubioase. Ce-i drept, el nu dădea doi bani pe bârfele răuvoitoare, dar era în afară de orice îndoială că rămăsesem în repetate rânduri peste noapte în camera fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care marchează ziua de azi va trebui să Înfrunte, În pofida voinței sale, acest vademecum indispensabil, adevărat fir al Ariadnei, care Îl va duce ținându-l de mână până la Minotaur. Se va ridica, poate, un cor de glasuri care va denunța absența unei figuri importante, care să-i unească Într-o elegantă sinteză pe sceptic și pe sportsman, pe marele preot al literelor și pe armăsarul de alcov, dar atribuim atare omisiune nu celei mai justificate invidii, ci naturalei modestii a artizanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
impenetrabili, poduri rupte, balcoane la care nu ne era dat să accedem, uși de intrare În puțuri, dacă nu În strâmtori sau În alte habitacluri, de al căror cer liber atârnau comode crivaturi matrimoniale și fotolii inverse. Nu strălucea prin absență nici oglinda concavă. Într-un prim acces de entuziasm, revista The Tattler l-a salutat drept primul exemplu concret al noii conștiințe arhitectonice. Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
caz Îl reprezentase catastrofa companiei United Airlines din 1976, la San Diego; apoi fusese chemat la Chicago, În 1978, și la Dallas, În 1982. De fiecare dată se Întâmpla la fel: un apel telefonic grăbit, bagajul făcut la repezeală și absența de acasă pentru o săptămână sau mai mult. De data aceasta, Ellen, soția lui, se supărase fiindcă fusese chemat pe 1 iulie, ceea ce Însemna că avea să lipsească pe 4 Iulie, ratând astfel și tradiționalul lor picnic pe plajă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
V. tînăr mergînd pe stradă siderat că toate chipurile prietenilor par supuse unei îmbătrîniri galopante. Ca și cum zece, douăzeci de ani ar fi trecut într-o clipă. Cercetîndu-se în oglindă. Părîndui-se că dispare. Apelînd la memoria hîrtiei, exasperat de scurtele-i absențe în infinitul apropiat. Maturul spitalizat, îl privesc în trecut pe V. Îl privesc cu mîndrie cum descoperă că unii oameni au tot timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încă o dată, omul n-are memoria clipelor de eternitate. Icoana Elenei și V. tînăr. Fețele noastre se întînlesc dar ne privim în fiecare zi ca și cum eu aș pleca pe front. Și ne ascundem unul altuia, ceva mai prezenți abia în absență, abia atunci, perfecți. Ne telefonam de zeci de ori pe zi și ne strigam numele ca o cataplasmă pentru boala morții. Încă proclamam că ne iubim și pronunțam cuvîntul ca și cum acesta ne-ar izbăvi de durerea fericirii din care erupe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre lumini arzătoare în acest oraș ce nu și-a găsit vecernicia medievală a dragosteiă Copacii turnului de fildeș își astupaseră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înger ascuns în toate viețile mele și în viața trecută, și în viața de după viață și în căutarea imposibilă a acestei căutări de iubire ABSOLUTĂ. Dar EA, IUBIREA, așa cum o văd Eu, destul de frumoasă și tainică, Ea ce locuiește în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde viața nu va înceta să-mi condamne însingurările. Oare de ce PRIETENE, ne-am întâlnit, așa de târziu la capăt de lumi și IDEIE. La capăt de noapte prin IUBIRI ABSOLUTE. ARSURA STRIGĂTULUI În amiezile tăcerilor albe, gândul îmi vindecă absența unei posibile iubiri. Dar, Ea, iubirea ce nu știe să-și localizeze trăirea se dă pe gheața nuntită a zorilor în care Dragostea ucigătoare de sentimente rămâne învinsă în fața CONȘTIENTULUI și El alunecos prin acel HAZARD dureros de blând al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă mai iubești mi-a înghețat demult aș vrea să nu fii străin de toată iubirea rămasă în culorile în care ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Depărtarea dispare odată cu visele mele și ploaia s a oprit. Cerul e plin de lumina iubirii. ziua ne așteaptă în palme cu vămile triste... Peste gândurile mele au căzut norii furtunilor aspre în care puterea de a mă domina în absență invocă și acum speranțele. Astăzi nu știu de-ai să mă aștepți. E foarte târziu. Plec îmbătată de neliniște să-ți întâlnesc chipul. Orele mă sfârșesc și-n fiecare secundă atâtea întrebări. Peste toate aș vrea să se lase noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei sunt ghețuri mișcătoare între cer și pământ și mereu se leagănă în absența unei vieți de iubire. Sunt condamnată în începuturile celor vii, ce nu-l cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg nimic de ce își mai poartă trupul deșirat prin depărtarea nopților unde cuvintele sunt taine inepuizabile. Sunt condamnată în pietrele secetei, iar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n lumină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cînd monologhez, chiar dacă n-am avut niciodată nicăieri coridoare mai lungi de trei metri, trăsături rafinate contrazise de un rîs neașteptat de puternic, plus ceva indefinit și Încărcat de-o nostalgie de noapte albă, echilibrată În dezechilibru, cu o fortifiantă absență a sentimentului renunțării, o splendidă luptătoare care iubește animalele și copiii, nu seamănă cu majoritatea femeilor pe care le-am cunoscut și printre care se deplasează cu ajutorul unor picioare lungi și perfecte ca niște autostrăzi germane, abia după ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se gîndi că, după ordinea naturală a lucrurilor, el va muri primul, și că moartea sa, retrăgîndu-l dintre cei vii, făcînd din el absență, Îi va da fiului un soi de eternitate limitată, eternitatea care constă În a dura Încă un timp cînd cei pe care-i cunoaștem și iubim nu mai sînt”. Te Întorci În clădire, spui frumos ce vrei, iei În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau dacă are vreo legătură cu ei. Sau dacă trebuie să-și cumpere chifle. Vilă. Probabil că nu. Singura lor problemă ar mai fi moartea. Pentru Cristi nu mai e. Unii-au rezolvat-o-n alte maniere, prin mitoză, prin absențe nemotivate la ora de cimitir, prin rugăciuni, prin distracția cu mărgelele de sticlă. Irelevant fiind nu numai scrisul, ci și mediul Înconjurător. „Constructorul de zădărnicii”, cum mă numea domnul profesor pe coperta IV a eclipsei mele, se joacă acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de toate tipurile, automatisme pitorești cum ar fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci de-afară, din ploaie, cel mai exact fiind surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a umorului nu-i scade Întru nimic valoarea. Abia În Germania am realizat că umorul nu are nici o legătură cu filozofia ori cu muzica. Simplitatea gravă a lucrurilor esențiale se află În afara rîsului. Doar În literatură sau viață o asemenea absență poate deveni catastrofală. Pentru exemplificare, a se urmări cum ceea ce la Thomas Mann plictisește pînă la holeră, cum am mai spus, la Bach atinge În chip firesc perfecțiunea. Și din nou Finale pîrÎind pe discul cumpărat prin ’73 și metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din univers. Cam acesta ar fi foarte pe larg story-ul filmului lui Patrick Mimouni (Villa Mauresque, Franța, 1992). O creație rafinată despre dispariția iluziilor și a sensului vieții, al morții, și, pînă la urmă, chiar al lui vanity fair, despre absența explicațiilor, motivațiilor, justificărilor Într-o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]