13,001 matches
-
boala Kreutzfeldt-Jakob . Problemele de pauperitate a hormonului de creștere disponibil pentru terapie, cât și de risc asociat tratamentului au fost rezolvate odată cu sinteza prin clonare a hormonului de creștere uman. Gena pentru hormonul de creștere a fost una dintre primele gene care au fost clonate cu succes la sfârșitul anilor 70, hormonul de creștere uman biosintetic sau recombinant (rGH) începând să fie utilizat în terapia tulburărilor de creștere încă din în anii 80. Dacă în anii 70 doar 6.000 de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
care să confere rezistență la tratament. Deși prezența autoanticorpilor este confirmată într-un număr semnificativ de pacienți tratați, un număr mic dintre pacienții cu anticorpi anti-GH dezvoltă și rezistență la tratament. Excepții fac rarele cazuri de pacienți cu deleție a genei pentru GH. La acești pacienți, GH exogen e invariabil recunoscut de sistemul imun ca fiind o proteină non-self, sintetizându-se autoanticorpi anti-GH însoțiți de rezistență la administrarea GH . 5.1.2. Terapia pacienților cu deficit de GH aflați în perioada
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
două injecții pe zi, iar rezultatele terapiei sunt inferioare celor cu rGH, în condițiile în care răspunsul la rGH este păstrat. Terapia cu rIGF-I este așadar rezervată cazurilor de rezistență la acțiunea GH, precum și deficitelor de GH prin deleția genei pentru GH, care sunt însoțite de apariția de autoanticorpi anti-GH și de rezistență la acțiunea GH. rIGF-I se administrează subcutan în doze de 80 mg/kg de două ori pe zi. Efectele secundare ale terapiei constau în lipodistrofie la
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
în funcție de numărul de cromozomi suplimentari, și cariotipul vor defini diagnosticul . La talia crescută cu aspect macroschel pseudoeunucoid (picioare lungi, dar nu și mâini, șolduri late) a pacienților cu sindrom Klinefelter contribuie hipogonadismul, dar și particularitatea lor genetică. Cantitatea sporită de gene SHOX (short stature homeobox) localizate în regiunea pseudoautozomală a cromozomului X ar putea duce la o talie pentru acești pacienți . Există și varianta feminină a sindromului Klinefelter, respectiv femei cu kariotipul 47XXX. Aceste femei vor avea o talie înaltă și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
dezvoltării, copiii cu sindrom Sotos par a fi mai în vârstă din cauza taliei lor mai mari, fapt care accentuează și mai mult senzația de retard psihic. Pentru 75% dintre copiii cu sindrom Sotos s-a constatat prezența unei haploinsuficiențe a genei NSD1 . b. Sindromul Weaver Acest sindrom este asemănător cu sindromul Sotos; în multe cazuri este însoțit de mutații ale genei NSD1. Spre deosebire de sindromul Sotos, în sindromul Weaver copiii ating o talie finală excepțional de mare, chiar dacă vârsta osoasă este avansată
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
mai mult senzația de retard psihic. Pentru 75% dintre copiii cu sindrom Sotos s-a constatat prezența unei haploinsuficiențe a genei NSD1 . b. Sindromul Weaver Acest sindrom este asemănător cu sindromul Sotos; în multe cazuri este însoțit de mutații ale genei NSD1. Spre deosebire de sindromul Sotos, în sindromul Weaver copiii ating o talie finală excepțional de mare, chiar dacă vârsta osoasă este avansată. Copiii cu sindrom Weaver au particularități craniofaciale ușor diferite de cele ale copiilor cu sindrom Sotos facies infiltrat, frunte bombată
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
6.2.3. Alte sindroame caracterizate de o talie înaltă a. Sindromul Marfan Sindromul Marfan este o afecțiune autozomal dominantă cu penetranță incompletă, având o prevalență de 1/10.000. Mutațiile implicate în apariția sindromului Marfan sunt localizate la nivelul genei pentru fibrilină (FBN1), plasată pe brațul lung al cromozomului 15 . Sindromul Marfan are o expresie variabilă de la o familie la alta. Adultul cu sindrom Marfan are o talie înaltă, cu hiperlaxitate ligamentară, arahnodactilie, miopie severă, subluxație de cristalin, valvulopatii, dintre
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de a secreta IGF-I, putându-se considera că au un deficit primar sever de IGF-I. Planșa 28. Deficitul de IGF: clasificare în funcție de mecanismele fiziopatologice implicate. I și II: afectările hipotalamo-hipofizare, care determină un deficit de GH, cu excepția mutațiilor genei de GH care determină sinteza unui GH biologic inactiv. IIIA1: mutațiile inactivatoare ale receptorului de GH (nanismul Laron) pot afecta fragmentul extracelular al GHR, iar atunci legarea de GHBP, care are origine cromozomială comună cu fragmentul extracelular al GHR, va
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
fragmentul extracelular al GHR, iar atunci legarea de GHBP, care are origine cromozomială comună cu fragmentul extracelular al GHR, va fi și ea compromisă. Mutațiile pot afecta și fragmentul transmembranar sau intracelular al GHR. IIIA2: mutațiile inactivatoare ale regiunii-promotor a genei pentru IGF-I determină imposibilitatea declanșării transcripției la un nivel postreceptor. IV: mutații inactivatoare ale genelor implicate în sinteza factorilor insulin-like. De menționat că pigmeii au un nivel constituțional scăzut de IGF-I și IGF-II. V: deficit de transport al
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
extracelular al GHR, va fi și ea compromisă. Mutațiile pot afecta și fragmentul transmembranar sau intracelular al GHR. IIIA2: mutațiile inactivatoare ale regiunii-promotor a genei pentru IGF-I determină imposibilitatea declanșării transcripției la un nivel postreceptor. IV: mutații inactivatoare ale genelor implicate în sinteza factorilor insulin-like. De menționat că pigmeii au un nivel constituțional scăzut de IGF-I și IGF-II. V: deficit de transport al IGF-I. Pentru a-și crește afinitatea pentru IGF-I, IGF-BP3 se leagă de subunitatea acid
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Buckway, R.G. Rosenfeld: Genetic defects of the growth hormone-insulin-like growth factor axis, Trends Endocrinol, 2000). Planșa 29. Procesul de diferențiere a celulelor hipofizare dintr-un precursor comun (stânga sus) sub acțiunea factorilor de diferențiere. PitX1 = pituitary homeobox 1; HesX1 = homeobox gene expressed in embryonic stem cells 1; Neuro 01 = neurogenic basic helix-loop helix transcription factor; LIF = leukemia inhibiting factor; Tpit = T box pituitary transcription factor; Prop1 = prophet of Pit1; Pit1 = pituitary transcription factor 1; GATA2 = GATA-binding protein 2 zinc finger-transcription factor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
s-au stabilit pe moșia lui Racotă și lui Cantacuzino au fost Drumișanu, din care se trag famiile Șchiopu, Comănescu și Vâlcu. Terenurile care au fost în custodia lui Barbu Catargiu au fost cumpărate de diferite familii precum: Șuțu, Albu, Geană, Nedelcu, Sitaru, Irimia, Horja, fapt dovedit azi prin toponimele străzilor: Șuțani, Nedelci, Sitari, Lăzărești, Horjești, etc. III 2. ÎNDELETNICIRILE LOCUITORILOR Locuitorii de pe Valea Proviței se ocupau cu prelucrarea lemnului. Timp îndelungat, majoritatea uneltelor folosite în gospodăria țărănească (plugul, grapa, războiul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
genetic al obezității. Cercetările genetice epidemiologice sugerează o variație importantă în transmiterea obezității, între 10% (studiile asupra persoanelor adoptate) și 80% (studiile pe gemeni). În plus, aceste cercetări au arătat impactul scăzut al mediului familial asupra obezității (8, 58). Estimarea genelor implicate în obezitatea umană este complicată deoarece acestea pot avea efecte majore, minore sau poligenice. S-a emis ipoteza că procentajul transmiterii multifactoriale a obezității (genele minore) este cuprins între 25 - 42%, însă șapte studii susțin că această variație este
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
aceste cercetări au arătat impactul scăzut al mediului familial asupra obezității (8, 58). Estimarea genelor implicate în obezitatea umană este complicată deoarece acestea pot avea efecte majore, minore sau poligenice. S-a emis ipoteza că procentajul transmiterii multifactoriale a obezității (genele minore) este cuprins între 25 - 42%, însă șapte studii susțin că această variație este datorată genelor majore (8). Descoperirea a cinci mutații care conduc la obezitate „spontană” și diabet zaharat la șoareci (Ay, db, ob, tub și fat) este o
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
în obezitatea umană este complicată deoarece acestea pot avea efecte majore, minore sau poligenice. S-a emis ipoteza că procentajul transmiterii multifactoriale a obezității (genele minore) este cuprins între 25 - 42%, însă șapte studii susțin că această variație este datorată genelor majore (8). Descoperirea a cinci mutații care conduc la obezitate „spontană” și diabet zaharat la șoareci (Ay, db, ob, tub și fat) este o evidență convingătoare a existenței unei baze genetice a obezității (19). 5.2. Factori sociali, culturali și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
numit proopiomelanocortină (POMC) , sintetizat în nucleul arcuat. Hormonul acționează central prin intermediul unor receptori specifici, MC3 și în special MC4. Studii farmacologice au arătat o reducere a apetitului la șoareci sub tratament cu agoniști selectivi ai MC4 (9). Mutații la nivelul genelor umane ce codifică MC4 și POMC s-au asociat cu fenotipul obez (9). Orexinele A și B (hipocretinele) sunt două polipeptide sintetizate dintr-un precursor comun la nivelul hipotalamusului lateral, și se leagă cu afinitate diferită de receptori specifici numiți
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
50 ori a conținutului de trigliceride β insular comparativ cu lotul control nediabetic. Efectul inhibitor al trigliceridelor a fost confirmat prin îmbunătățirea insulinosecreției după incubare cu troglitazonă (care a redus conținutul trigliceridelor). În plus, expunerea cronică la AGL scade expresia genei insulinei, și biosinteza insulinei prin mecanisme nucleare (14). Se pare că majoritatea mecanismelor lipotoxice descrise sunt datorate mai mult procesului de esterificare a AG decât oxidării lor. De exemplu, în insulele de șobolani, reducerea concentrației ARNm insulinic indusă de palmitat
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
adipos. Într-un studiu prospectiv ce a cuprins subiecți predispuși la T2DM, obezitatea reduce acțiunea insulinei într-o mai mare măsură decât la subiecții fără această predispoziție genetică (40). Pornind de la acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate gluteofemurală, cantitatea de glucoză preluată de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale. Explicația constă în particularitățile metabolice ale adipozității centrale (vezi tipurile de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
producția hexozaminică prin creșterea nivelelor de fructozo-6-fosfat. Mecanismul biochimic care leagă calea hexozaminică de insulinorezistență nu este cunoscut Este posibil ca UDP-N-acetil- glucozamina (un produs final al căii), prin glicozilare și stabilizarea unor factori de transcripție, să regleze expresia unor gene implicate în controlul sintezei de glicogen. Stresul oxidativ poate fi un alt element ce mediază relația insulinorezistență musculară-AGL. Acizii grași pot stimula formarea de specii reactive de oxigen (ROS-reactive oxygen species) 1) direct prin reacții de peroxidare și producție mitocondrială
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
insulinorezistență musculară-AGL. Acizii grași pot stimula formarea de specii reactive de oxigen (ROS-reactive oxygen species) 1) direct prin reacții de peroxidare și producție mitocondrială, și 2) indirect via căii hexozaminice (36). ROS sunt implicate în insulinorezistență prin afectarea expresiei unor gene și a semnalelor de transducție, prin intermediul unor modificări redox la nivelul unor molecule critice. Stresului oxidativ, indus de concentrațiile crescute de AGL, determină și activarea PKC, via activării unei serin/treonin kinaze (IKK-β), inhibând în acest mod fosforilarea resturilor tirozinice
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
inhibând în acest mod fosforilarea resturilor tirozinice ale receptorului insulinic și IRS-1. Rezultatul este inactivarea IRS-1 cu blocarea semnalizării insulinice. Atât direct, prin legare de PPAR, cât și indirect, prin activarea căilor semnal descrise anterior, acizii grași modifică expresia unor gene implicate în oxidarea lor mitocondrială și peroxizomală. Structura AG modulează nivelul de activare a receptorilor nucleari; astfel, acizii grași omega 3, prin activarea preferențială a PPAR, sunt asociați cu insulinosensibilitate crescută și depozite intramiocitare lipidice reduse. În concluzie, se poate
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
stimularea βoxidării acizilor grași și secundar a gluconeogenezei hepatice (piruvat carboxiliaza, o enzimă cheie a gluconeogenezei, are ca efector alosteric pozitiv acetil-CoA). Efectul final este accentuarea insulinorezistenței hepatice. Ca și în mușchiul scheletic, la nivel hepatocitar AG modulează expresia unor gene ce codifică enzime cheie ale gluconeogenezei și catabolismului lipidic prin activarea receptorilor PPARα (39). În acest mod, reglarea activității PEPCK (fosfoenolpiruvat carboxi-kinaza) și glucozo-6-fosfatazei crește rata producției hepatice de glucoză și astfel, gradul insulinorezistenței. Se pare că efectul principal al
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
endotelial de insulină și a vasodilatației insulinmediate (4). Aceste modificări favorizează instalarea insulinorezistenței musculare. d. Anomalii genetice Este posibil ca inhibarea sintezei de glicogen și creșterea conținutului lipidic intracelular să fie determinate și de o selecție „naturală” evolutivă a unor gene ce constituie așa numitul genotip „economicos” (thrifty genotype) (33). Consecința acestei selecții genetice este scăderea insulinosensibilității musculare, cu rol protector în perioadele de aport alimentar scăzut. În condițiile actuale , când supraalimentarea este un comportament alimentar frecvent, această selecție genetică se
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
este scăderea insulinosensibilității musculare, cu rol protector în perioadele de aport alimentar scăzut. În condițiile actuale , când supraalimentarea este un comportament alimentar frecvent, această selecție genetică se corelează pozitiv cu obezitatea și T2DM. Printre componentele genotipului „economicos” au fost citate genele ce codifică glicogen sintetaza, proteine din cascada-semnal insulinică (ex. GLUT-1) și peptide ce reglează apetitul (ex. leptina). 7.5.5. Obezitatea și sistemul nervos Studii pe subiecți umani au demonstrat rolul sistemului nervos autonom în metabolismul glucozei și insulinei. La
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
bărbați, prin migrarea sau metastazarea celulelor benigne de la primitor [22, 45, 85, 95, 130, 133 142, 146]. Studiile recente de biologie moleculară oferă posibile viitoare strategii terapeutice curative pentru limfangioleiomiomatoză: administrarea de rapamicină poate corecta anomaliile celulare produse prin mutațiiile genelor legate de scleroza tuberoasă [78]; noi factori reglatori ai angiogenezei sau ai limfangiogenezei pot face parte în viitor din terapia acestei cumplite boli [164]. Hemangiomatoza capilară pulmonară Reprezintă o tumoră benignă foarte rară alcătuită din numeroase vase capilare cu pereți
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]