14,807 matches
-
găsit un loc mai potrivit pentru fotografiile mamei noastre. Este drept că spațiul este destul de restrâns și că sunt foarte multe exponate extrem de importante În muzeu, totuși cred că se putea găsi un loc mai sus, nu ca să stai În genunchi pentru 198 Față de publicul vizitator al „Galeriei”, fie că era vorba de un singur om, fie de grup, am fost totdeauna atenți, făcând ghidaje complete. Interesul nostru era să Închegăm cât mai multe relații de prietenie, care ne-ar fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
luat această libertate, e pentru că stăpâneam bine materialele documentare. știam mult mai multe despre spiritualitatea fălticeneană, decât cei puși să-mi ceară socoteală. Această trecere prin furcile caudine mă sufoca, mă depersonaliza și nu eram dispus să fac cultură În genunchi. Un prieten apropiat de la Muzeul din Suceava, mi-a spus ceva mai târziu, discret și oarecum ușurat: „Totul a trecut!”. 839 necesar, cu ocazia unei deplasări a Dvs. la București să i le arătați lui Demostene Botez. L-ați putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care acest stăpân cu mintea rătăcită le-o oferă? Oare a trăi în umilință și a mânca stând în genunchi mâncarea câștigată prin suferința altora poate fi un mod de a trăi? Oare acest Gheorghe Pană, țăran din Gherghița, căruia nu i-au murit încă toate neamurile, nu se gândește că își leagă numele de o perioadă de mare rușine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
era faza cunoașterii personale, care însemna un raport cu portretul fizic și intelectual al candidatului. Printr-o operațiune de reținere secretă, bieții oameni erau literalmente răpiți de pe stradă de o volgă neagră în care de cele mai multe ori erau înghesuiți cu genunchiul în fund și ajungeau la sediul Securități în Domnița Anastasia ori în clădirea fostei Vămi a Poștei puternic păzită de la podul Mihai Vodă, atât de speriați, încât nu mai animau niciun fel de sentimente patriotice și recrutările eșuau. Refuzul colaborării
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată. Viața În aceeași poziție: pe spate cu genunchii Împietriți În W Întors. Săptămâni, luni de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de viața literară și intelectuală din Franța, din Anglia și din țară. Pe măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Viața Românească din iulie 1938, avea să scrie: „În dimineața de 31 mai, anul acesta, a murit la Roman, În vârstă de 29 de ani, după o viață trăită În spitale și sanatorii, cu amândouă picioarele Îndoite și anchilozate de la genunchi, cu șira spinării distrusă de tuberculoză, cu Întreg trupul ciuruit de abcese și fistule, cu doi ochi mari, puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși, cu pantalonii umezi de urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române pe genunchi, presupun: „Cacialma, ce zici? Turcesc, cuvânt turcesc, e clar. Ca și mahala, ca și sarma, narghilea, ciulama, nu? Dar cică, ce părere ai de cică? Și... cicăleală? Turcesc, tot turcesc. Colibă e slav. Influențe... Meseriile sunt nemțești, florile franțuzești... dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iar noi după ei imitându-i în tot ce făceau. Până la graniță, spuneau ei, nu e mai mult de un kilometru și jumătate. Însoțitorii noștri, când s-au apropiat de frontieră, se opreau din când în când, se puneau în genunchi, privind și ascultând cu atenție. După ce se convingeau că nu e nici o mișcare, înaintau câțiva zeci de metri și iar se trânteau la pământ. Din salt în salt am ajuns la o perdea de stufăriș și răchite. După spusele lor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a biruit gândul cel mare, care i-a trimis pe ei pe căile veșniciei, acolo unde suntem așteptați cu toții. în casă ne așteptau bătrânii noștri părinți. Stau cu cina gata și îndemnându-ne să ne așezăm la masă. țineau pe genunchi pe copilul nostru, îi spuneau povestiri și întâmplări din viața lor de plugari necăjiți. într-un târziu am plecat spre casă. Cum mergeam în mașină am observat cum copilul adormise în brațele mamei sale. Eu încercam să mă odihnesc. Simțeam
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
desăvârșiri și al celor mai grele sacrificii. Prima care a rupt acest tablou a fost fetița Cătălina. Smulgându-se din mâinile D-nei Codreanu, s-a repezit printre soldați la Căpitan, strigând: „Cănel, Cănel!”. Căpitanul s-a oprit și cu un genunchi în pământ a așteptat o cu brațele deschise ridicându-se cu ea în brațe, a acoperit-o cu sărutări, în timp ce fetița țipa bucuroasă: „Cănel. Cănelul nostru!”. M-au podidit de-a binelea lacrimile, căci bănuiam furtuna de sentimente ce bătea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care era tuberculos în ultimele luni de viață și care sa stins în secția de exterminare Jilava. Poziția obligatorie, între 6 dimineața și 10 seara era pe pat șezând, cu tălpile pe ciment, cu privirea la vizetă și mâinile pe genunchi. Această poziție provoca în timp o ptozare a ficatului și îmbolnăvirea lui gravă. Cei care au respectat-o cu strictețe ca Aristotel Popescu (Aligo) sau Dan Dumitrescu, „reeducați” de la Pitești, au murit de ciroză hepatică. Pentru a oferi cititorului o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
simțit ca într-o familie mai mare, căci aproape toți ne erau cunoscuți, iar Nea Pătru crease în condițiile de acolo un stil de viață ca într-o tabără legionară. Acum săracul suferea îngrozitor din cauza reumatismului localizat la mijloc și genunchi. Mă înțelesesem cu Tavi Voinea și cu Nuți Pătrașcanu să-l ajutăm și astfel când trebuia să l ducem la tinetă, îl ridicam cu multe precauții căci scrâșnea din dinți înăbușindu și suferința. Eram toți patru în al unsprezecelea an
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu se mișca decât atunci când era absolut necesar și restul timpului, zi și noapte și-l petrecea chircit în pat, era sărmanul cel mai oropsit din acest punct de vedere. Durerile reumatice erau generalizate la toate încheieturile dar cele de la genunchi și șale erau groaznice. Dacă vroiai să-l ajuți fără să fie pregătit că faci acest lucru, avea parcă niște șocuri electrice și genunchii îi săreau până la gură. De aceea învățasem că orice mișcare trebuia calculată în prealabil și pregătită
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oropsit din acest punct de vedere. Durerile reumatice erau generalizate la toate încheieturile dar cele de la genunchi și șale erau groaznice. Dacă vroiai să-l ajuți fără să fie pregătit că faci acest lucru, avea parcă niște șocuri electrice și genunchii îi săreau până la gură. De aceea învățasem că orice mișcare trebuia calculată în prealabil și pregătită. Am început să-i fac ușoare masaje ca să-i pun în mișcare mușchii, care se atrofiaseră, iar picioarele lui se subțiaseră cu totul. Scularea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare spunea tuturor că-i amintește de nefericiții soldați germani prăbușiți prin dezastre, pe care pistolarii sovietici îi puseseră să strige în genunchi; „Hitler kaputt.” Părintele Ioan de la mânăstirea Vladimirești arestat pentru că era duhovnicul maicilor din mănăstire, între care se afla si sora comandantului legionar Iordache Nicoară, Maica Mihaela. Fratele ei fusese ucis de Carol II în noaptea de 21/22 septembrie 1939
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îmi dau seama dacă este copleșit de melancolie sau dacă tăcerea lui e pusă în funcțiune de un resort intern. Când îl apucă, rămân nemișcat până își revine. După ce deschide ochii, mă privește absent o vreme, frecându-și degetele de genunchi de parcă ar vrea să ghicească de ce mă aflu eu acolo. — De ce aduni animalele seara și le scoți din oraș, ca să le dai iar drumul dimineața? l-am întrebat de îndată ce și-a revenit. La început s-a uitat prin mine, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mai vorbim de urechi! Le smulge pur și simplu. Iar am dat din cap. Până acum trei ani a fost luptător profesionist. Și încă unul de elită. Tânăr, vioi, priceput... Dar l-a găsit naiba să se rănească la genunchi, or așa ceva nu se permite unui profesionist. El trebuie să se miște repede. Bărbatul cel solid mă privea fix, așa că iar am încuviințat. — Doamne, ce l-am mai căutat de atunci! E vărul meu, să știi. — Am impresia că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de dragul de a te proteja și mai mult. Nu vrem să te chinuim, dar n-avem încotro. Scoate-ți pantalonii! Mi-am dat jos pantalonii fără să mai obiectez. Oricum n-aveam de ales, mi-era clar. — Așează-te în genunchi pe covor! M-am supus. Mă simțeam foarte caraghios în poziția aia, numai în tricou și în chiloți, dar nu mi-au lăsat timp la dispoziție ca să-mi pun și mintea în funcțiune. Huiduma s-a apropiat imediat de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
solid. O să mai dureze un pic. — Vrei să-mi spui și mie care sunt presupunerile tale? Poate te ajut. Umbra și-a scos mâinile din buzunare, a suflat în ele ca să le încălzească și apoi și le-a frecat de genunchi. Ți-e imposibil să pricepi ceva acum. Eu sunt slăbită fizic, dar tu ești terminat psihic. Mintea ta nu funcționează cum trebuie. Trebuie să-ți revii neapărat. Și eu la fel. O să încerc să mă gândesc singură la toate. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de whisky. Oricât beam, nu simțeam că alcoolul și-ar face vreun efect. Nici măcar nu-i simțeam gustul. Aveam ciudata senzație că mi s-a pietrificat stomacul. — Ce-ai de gând să faci? mă întrebă fata, punându-și palma pe genunchii mei. — Habar n-am. Vreau neapărat să ies la suprafață. Nu pot să stau să aștept aici mersul lucrurilor. Îmi doresc să văd lumina soarelui și apoi mă gândesc la ce am de făcut. — Ți-au fost suficiente explicațiile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în uscător de parcă se uita la televizor. Fetele se uitau peste Japan Journalist. Toate trei au ridicat privirile când am intrat, dar s-au întors imediat la treburile lor. M-am așezat să-mi aștept rândul, cu sacoșa Lufthansa pe genunchi. Fetele n-aveau în mână decât ziarul, așa că am presupus că-și băgaseră deja rufele la uscat. Asta însemna că în clipa în care se elibera un uscător, era rândul meu. Am respirat ușurat la gândul că n-o să dureze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început fâșii albe, subțiri, apoi tot mai groase și mai întunecate... pe măsură ce ardeau animalele. Paznicul era deci în crângul cu meri. Zăpada îmi ajungea până la genunchi și înaintam greu, dar încercam să mă grăbesc ca să ajung cât mai repede la ghereta lui. Era liniște în jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul nu bătea, păsărelele nu ciripeau. Se auzea doar zăpada scârțâind exagerat de tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]