13,885 matches
-
elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor: „Ar fi trebuit să adorm / Mai devreme când încă / Nu mă chinuiau câinii necurăției / Când creierul îmi era alb / Și gloatele mă împingeau / Spre un dureros sacrificiu // Atunci ar fi trebuit să adorm / În copilărie, când / M-am hotărât să
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Ediții: G. Ibrăileanu, Privind viața, introd. edit., Cluj-Napoca, 1972; Radu Brateș, Cântece de pe coline, postfața edit., Cluj-Napoca, 1974; George Coșbuc, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1984; Aurel Gr. Zegreanu, Întoarcerea timpului risipitor, pref. edit., Cluj-Napoca, 1989; Bazil Gruia, Recviem pentru o iluzie, postfața edit., Cluj-Napoca, 1995. Traduceri: Privind chipul României. Poezie belgiană contemporană, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1996; Cuba. O jumătate de veac de poezie și singurătate (Poezie cubaneză contemporană), îngr. în colaborare cu Virgilio López Lémus, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
în care autoarea își plasează „măștile” vorbitoare. Schițe precum Poți să muți pălăriuțele la loc, Închide totuși fereastra sau Fără maladii albastre au ca fundal mediul spitalului: e o lume închisă, strict delimitată, cu regulile și principiile ei. Macabrul, atemporalul, iluzia, jocul dintre vis și coșmar fac din acest spațiu un teritoriu instabil și fascinant. Instantaneele din viața cotidiană sunt distorsionate, captate și apoi oferite într-un mod similar cu „instantaneele” care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu au
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
țin cont de universul exterior. Ele ilustrează o categorie anume: bolnavul, doctorul, asistenta medicală, nebunul, omul alienat, care nu își mai pot reveni după contactul cu lumea, cu „realul” (bunăoară, momentul naționalizării duce la prăbușirea totală a tatălui din povestirea Iluziile din cais). Nu se petrece de fapt nici o dramă palpabilă, iar limitele dintre bine și rău, iubire și ură, vis și realitate sunt anulate. Toate aceste teme, motive, sugestii, ipostaze vor fi dezvoltate pe larg de T. în romanele și
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
din lut, cu un cap de oglinzi strălucitoare, ea nu trebuie să gonească, ci să atragă, rolul ei e de a reflecta masa amorfă a „cetățenilor din Hors”, arătându-i așa cum sunt. Dar până și acest lucru se dovedește o iluzie, pentru că sperietoarea dispare, deoarece „oamenii, dacă nu sunt egali, devin susceptibili”. E un univers în care delimitarea dintre bine și rău se șterge, aici existând o perfecțiune morbidă, unde oamenii sunt angrenați într-un mecanism uriaș ce lucrează fără încetare
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
a fost o revelație chiar pentru Iorga, care va nota în 1936, în Istoria românilor: „Dar studiile de amănunte se înmulțiseră în activitatea mea, risipindu-se în chipul cel mai larg și mai variat. [...] Mult timp mi-am făcut fireasca iluzie că, de vreme ce le știu eu - și, de altfel, fără trudita și așa de utila bibliografie a scrisului meu de d. Barbu Theodorescu, însumi le-aș fi putut descoperi, uneori, numai cu greu -, le știe toată lumea. Abia acum îmi dau samă
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
concepte, Iași, 1998; Exilat pe tăișul de sabie, Iași, 1998; Hölderlin izbliza - Hölderlin pe aproape, ed. bilingvă, tr. Adam Puslojić, Belgrad, 1998; Exerciții într-o jumătate de vis, Timișoara, 1999; Incursiune în istoria culturii și civilizației, Iași, 2000; Prolegomene înlăuntrul iluziei, București, 2000; Evul Mediu sub raport intelectual, Iași, 2001; De la preistorie la Evul Mediu, Deva, 2002; Ochiul din cer - The Eye Above, ed. bilingvă, tr. Olimpia Iacob, Iași, 2003; Spiritul lui Nicolaus Olahus, Oradea, 2003. Repere bibliografice: Radu Enescu, „Semnul
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
disperare atletică, RL, 1991, 32; Al. Cistelecan, Al treilea... naufragiu, LCF, 1992, 33; Ioan Moldovan, „Poverile din oglindă”, F, 1993, 4; Nicoleta Ghinea, Plăcerea versificării, RL, 1993, 17; Anton Horvath, „Poverile din oglindă”, ST, 1994, 7-8; Ioan Moldovan, Despărțirea de iluzii, F, 1995, 1; Grigore Scarlat, „Trup rătăcind printre părți de vorbire”, PSS, 1995, 4; Mihaela Ursa, Ideea fixă de viață, APF, 1995, 9; Mircea Popa, Asediul cuvintelor, TR, 1995, 39-40; Viorel Mureșan, „Trup rătăcind printre părți de vorbire”, PSS, 1995
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
16; Mircea A. Diaconu, Devitalizare și livresc, CL, 1997, 7; Borbély, Xenograme, 148-151; Mircea A. Diaconu, Biblioteca din Nord, CL, 1998, 8; Ioan Moldovan, Din cărțile locului, F, 1999, 11-12; Radu Voinescu, Indivizibilitatea visului, LCF, 2000, 6; Ioan Moldovan, Obstinatele iluzii, F, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, II, 513-517; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 233-235; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 349-352; Vasile, Poezia, 313-315. A. Tr.
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
paralelism între acest joc de forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile care se pot aduce acestei fenomenologii, interesantă nu prin validitate, ci prin coerență, cartea se
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile care se pot aduce acestei fenomenologii, interesantă nu prin validitate, ci prin coerență, cartea se distinge în peisajul criticii contemporane prin fuziunea fericită a infrastructurii teoretice cu discursul analitic, prin
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
acum conacul e în pragul ruinei. Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
largă, mergând de la înfierarea fără drept de apel (cazul Giorge Pascu) până la bătaia amabilă pe umăr (Șerban Cioculescu, a cărui erudiție, ajunsă în domeniul vinicol, e surprinsă derapând). Aceste „impresii” sunt, în fond, produsele unui sceptic care nu își face iluzii privind efectul lor pedagogic. Bunul-simț, bunul-gust și simțul umorului nu îi dau însă pace: „Eu știu că trag în aer, dar zgomotul acesta îmi place” sau „Omul care nu pricepe gluma nu e serios, e trist sau imbecil, când nu
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi” al Lumii, echivalează cu aneantizarea operei timpului, cu transcenderea acestei lumi păcătoase și pline de suferință. Ireversibilitatea timpului cosmic, lege cruntă pentru toți cei care trăiesc în iluzie, nu mai acționează asupra lui Buddha. Pentru el, timpul este reversibil și chiar poate fi cunoscut dinainte: căci Buddha cunoaște nu numai trecutul ci și viitorul. Este important să subliniem ideea că Buddha, pe lângă faptul că devine capabil să desființeze
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi să-mi amintesc numai episoadele cu „izbucniri ale glandelor” la care eu însumi am fost de față). Nu fără o alintare de superioritate, la sfîrșitul discuției, mi-a întins mîna. Am convenit pentru un modus vivendi. Nu-mi fac iluzia că această „blanchizare” a rufelor „în familie” a risipit neînțelegerile dintre noi. Dimpotrivă, cred că mi-am cîștigat un loc într-o „tabletă” sau într-un colțișor umbros din marea sa frescă, unde, din generozitate, voi fi pictat fără milă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reacții», dar loial față de adevărații mei profesori, n-am ezitat niciodată să-mi declar calitatea de student al dvs. Sînteți, cum am mai spus-o, prima persoană la care am sesizat acel «orizont larg» despre care se discută astăzi cu iluzia că ar putea fi dobîndit de oricine. Abia observate în anii de facultate, o seamă de atitudini ale dv. mi-au apărut, odată cu intrarea în învățămînt, de o maximă importanță pentru a putea exista demn ca intelectual. Prețuirea față de omul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o altă atitudine decît cea care mi-i proprie. Ce spun aci seamănă a încăpățînare; - nu e. Și nici indiferență. Reacțiile mele sînt ale unuia care-i lămurit cum funcționează mecanismele „jocurilor politice” locale și care nu-și mai face iluzii în privința principialității motivelor invocate la „rotiri”. De aceea, nici față de ai mei nu-mi dramatizez situația. Să le declar că mă simt ca o piesă de șah mutată greșit, „mîncată” o dată, repusă pe tablă și, din nou, plasată astfel încît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decent. N-am visat și n-am încercat să devin bogat. (Ani spune că nu pot, că nu sînt născut pentru asta!). De la prima lectură (eram tînăr profesor), mi s-a părut că mă recunosc (să fie vorba de o iluzie?) în multe din trăsăturile acestui (auto)portret de intelectual schițat de G. Călinescu („Politică și politică”, în „Națiunea” din 28 iunie 1946): „Sînt sărac și nu vreau să fiu bogat, am o repulsie congenitală pentru orice combinații neoneste, sînt leal
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bune sînt cele în care, respectînd modelele, laudele și criticile sînt distribuite cu inteligență. *Din păcate, n-am reușit niciodată să procedez ca SainteBeuve, patronul breslei criticilor, care (într-o țară cu mai multă politețe, pentru a le da contemporanilor iluzia cordialității) se abținea să spună fățiș tot ceea ce gîndea: „je mis mon jugement dans ma poche”, scrie el în Caiete. Nu, nu reușesc să-mi ascund opiniile. Sînt pripit, n-am răbdarea celui care nu ratează nici un „glonț”, nu-s
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La întrebarea sa dacă aș accepta fără comentarii hotărîrea privitoare la o altă componență a echipei redacționale, i am răspuns că normal ar fi ca eu să fiu - parcă așa se zice! - principalul „factor de decizie”, dar nu-mi fac iluzii că se va întîmpla așa. Odată hotărîrea luată, orice protest devine inutil, căci nu obții decît un simulacru de „înțelegere” sau compasiune de la cei ce, în secret, se amuză de toată zbaterea. N-am rezistat să nu-i spun că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de timp. Eram, ca și tînărul evocat de Călinescu, „convins că într-un lustru (adică în cinci ani) / Voi deveni ilustru”. Azi, după ce atîta am bătut pasul pe loc, mă întreb uneori dacă nu cumva am trăit o „impostură”, o iluzie. *Replică la însemnarea de mai sus: „Il faut savoir attendre: les idées lșvent comme des perdrix” (Alain). *Cumpăr loțiunea „Tarr” nu numai pentru că e mai ieftină, ci și pentru a mă putea delecta matinal cu aceste fraze de veche reclamă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Partid. A ieșit al treilea, susținut de secretarul cu probleme organizatorice, Vasile Popa, pe motive de - să zic - „fiii satului”: ambii sînt ploieșteni și vechi cunoștințe. Întrucît din 1979 și pînă în martie (1982) am asigurat interimatul (care întreține iluzia promovării pentru cel ce îl ocupă), secretarul cu propaganda, Constantin V. Toma, a considerat că s-ar cuveni să mă informeze de ce nu am fost eu cel ales. Cînd am ajuns la Comitetul Județean de Partid, el încă nu sosise
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o dacă a simțit solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A fost neașteptat de mare”, mi-a răspuns, „și asta mă face să am oarecari regrete la plecare”. Deși eu interpretez altfel gestul, am tăcut, ca să nu-i risipesc o iluzie: cred că sîntem simpatici cu cei ce pleacă ori din interes (cine știe, „deal cu deal se întîlnește!”), ori fiindcă ei răzbună „sedentarismul” nostru care a început să semene a iobăgie. *Melancolii de 21 mai. Cu excepția lui D. Mitulescu, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă situez contra curentului. Pregătirea subterană a devenit un fenomen de proporții. Sînt licee („Bacovia” e unul dintre ele) unde ea e obligatorie. Toată lumea știe de asta, dar cei mai mulți (mă refer la părinți) tac ca sub consemn. Doparea naște iluzia de supradotare. *Dintre defectele personale, cel pe care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile aride ale muncii de rutină. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]