15,241 matches
-
de cinci ani, scutirile fiind acordate pentru a atrage oameni să se așeze în acel sat. Chiar și în acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în Centrul Lumii. În basmul Dobrița, șarpele „insistă” să fie adus în plan domestic, ipostaza lui de genius loci implicând o mișcare dinspre exterior spre nucleul existenței cotidiene: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti. Și mergând așa, ce zice-mpăratu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune”. Secătuirea energiilor roditoare afectează și planul sacrului, ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea receptorului se formează o antiteză cu descrierea copacilor cosmici din curtea împărătească sau din bășteaua de pe mare. Legătura totemică între cerb și flăcăul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice impresionează percepția mediată de povestire alături de detaliul dentiției înfiorătoare, asupra căreia se insistă și în descântece, ca indiciu pentru monstruos: „Săntâlniră/ Cu nouă gologoane negre,/ Cu cozâle rădicate,/ Cu urechile dabalate, Cu dințî lizâț’,/ Cu ochii beliț’” (Rogoz - Maramureș). Amestecul de trăsături animaliere și, în special, ipostaza de ciclop a bourului îl circumscriu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu surâsul lui ironic și cu alura lui gânditoare, simbolizează cunoașterea aceluia care a trecut pragul necunoscutului, pătrunzând prin moarte taina tărâmului de dincolo”. El este reacoperit prin botezul care acordă recunoașterea totală a ființei inițiate și de aceea textul insistă asupra cufundării în apa eternului reînceput cu trei sinonime parțiale. Motivul curățării oaselor de carne mai poate fi întâlnit în cadrul tiparului inițiatic al înghițirii de către un monstru. Balada Șarpele I(7) dezvăluie un erou care a stat în gura șarpelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ordonatoare puse în mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este jertfit insistă pe momentul ospățului ritual pentru că el justifică întregul efort al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest punct individual, ci are menirea de a regenera întreaga comunitate. Nunta reprezintă exact „cazul de comuniune rituală, când e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, în care mireasa își contrariază soțul cu premoniția ei, datorată statutului de neofit. Din indicațiile testamentare lăsate de fata pețită de zmei două sunt fundamentale prin semnificațiile înglobate. Mai întâi, fata insistă ca sicriul ei să fie scos printr-o gaură specială făcută prin spargerea unui perete. Valorificând informațiile din lucrarea lui Edward Westermarck, L’origine et le developpment des idees morales, Ion H. Ciubotaru consideră că „scoaterea cadavrului pe geam sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă asupra secvențialității banale a fetei și o conduc în pragul dezastrului ontologic. Așezarea celor doi în planuri opuse duce la o confruntare în oglindă a planurilor unite prin căsătorie și ilustrează capacitatea narativă de a reflecta dimensiunile stratificate. Mama devine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru cel d ’i vădană. Absența figurii paterne și a modelului masculin în etapa copilăriei provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insolența ei fiind pedepsită cu transformarea în cenușă, dar nu în cenușa forțelor creatore latente, cum este cea în care șed neofiții înainte de plecare, ci în reziduurile deșertăciunii umane. Dacă neofiții rămân cu osemintele goale în urma procesului inițiatic, aici textul insistă în mod special asupra anulării sistemului osos al văduvei, ca sugestie a incompatibilității sale cu mitul. Praful ajuns pe lume reprezintă expresia existenței umane fragile, anihilate de contactul cu sacrul. Opoziția oase - praf sintetizează cele două moduri de a fi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
avem, unde putem vedea prezența Lui. îmi spunea: ,, Oare în zâmbetul inocent al copilului, în manifestările spontane de bunătate ale atâtor oameni, în glasul conștiinței noastre, nu trebuie să vedem manifestări ale lui Dumnezeu?” I-am răspuns afirmativ, dar eu insistam asupra unei întrebări: ,,Cum trăim credința noastră în mod personal, în raport cu Dumnezeu, Persoană, cu Persoana lui Isus Cristos?” Nu prea ne-am lămurit noi asupra acestui punct. La un moment dat îmi atrage atenția asupra unei - inscripții pe o piatră
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
merge până la León, unde ne va face cunoștință cu bunica lui care astăzi împlinește 80 de ani și care ne va oferi prune gustoase. După înfățișare eu i-am dat 60 de ani. Una dintre cele două spanioloaice a tot insistat să-i cânt ceva în românește, și, făcându- mi curaj, i-am cântat romanța ,,Ciobănaș cu trei sute de oi”. Ne apropiem de oraș. De pe deal, acesta pare splendid scăldat în lumina soarelui. Trecem peste o pasarelă ce traversează autostrada
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
contra-cost un pachețel de șervețele. în gând mă întreb dacă nu ar fi putut face ceva mult mai bun și mai util în România decât acest mic comerț ambulant și ilegal. Văzând însă că și eu sunt român nu mai insistă și pleacă mai departe nemulțumită. Impresionantă este și catedrala, dedicată Sf. Fecioare Maria. îmi zic: Cât de măreață a fost biserica în Evul Mediu, ba chiar până în perioada recentă și în ce declin se află acum, cel puțin numeric, dacă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deosebit în acest pelerinaj. Drumul continuă și ajung în alt sat, Fuentes Nuevas, unde se află o biserică din secolul al XV- lea, cu o pictură deosebită pe cupolă, în stil spaniol, Cina de taină. Femeia care este la intrare insistă să-mi spună că în timpul războiului tot satul a fost bombardat, dar biserica a rămas intactă. Dumnezeu are grijă de casa lui. Urcând și coborând mereu, trec prin alte două sate, la fel de frumoase ca și cele dinainte. Câmpurile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sovietice, pentru o întâlnire cu președintele Egiptului, la Congresul al XIII-lea l-am urmărit cu cea mai mare atenție și am fost uimit să constat cât de des el, președintele, când nu mai citea din textul cuvântării, adăugând sau insistând pe o problemă generală, imediat se uita la Elena Ceaușescu, care nu întârzia să îl aprobe, cu mișcări afirmative ale capului. Mi se părea că în prezența soției, a "tovarășei", președintele era complet alt personaj. Această bănuială a devenit convingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sunt între 2-5 metri. După calculele mele sunt numai cinci ramuri mai groase, care ar urma să fie scurtate cu cel mult un metru. Celelalte mai subțiri pot fi eventual scurtate pentru a avea mai multă lumină pe toată aria, insistai eu văzând că "șeful însuși avusese ideea, dar nu găsise înțelegere" . A doua zi, administratorul și cei doi tehnicieni tăiau de zor, sub controlul atent al ambasadorului. Rezultatul a fost cel așteptat și ca dovadă că lumea era mulțumită, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
audiența să nu depășească 30 de minute. Luni la prânz, i-am dat ambasadorului textul, cu rugămintea să-l citească și să mă cheme dacă ar exista vreo neclaritate. Era, practic, prima acțiune foarte oficială cerută de ministrul Totu; am insistat să fie foarte bine pregătită. Ambasadorul nu avea nimic altceva de făcut decât să învețe textul sau măcar să-l citească, deci în sinea mea nu vedeam vreo piedică să nu îndeplinim corect misiunea expresă a ministrului nostru. Cât de inocent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din taxele consulare. Unele mici greșeli, inerente, i le am relatat, dar el insista pe ideea că știe precis că fostul consul "furase bani", dar nu avea probe concrete. Într-o convorbire mai prelungită, la sfârșitul lunii decembrie, l-am întrebat, ca din întâmplare, de unde a ajuns la concluzia respectivă? Când am văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că le-a lipsit tradiționala vacanță la munte și odihna activă de pe pârtiile de la Predeal și, firește, prezența mea. Scrisorile lor, primite prin curier, le știam aproape pe de rost, ele nu vorbeau de nici o privațiune, nu se văicăreau, dar insistau pe tema revenirii mele în București cât mai repede. Aceste insistențe simțeam că nu sunt numai sentimentale, ci erau generate și de anumite lipsuri de care eram conștient și care mă preocupau constant. 14. Pregătiri pentru reîntoarcerea la București Odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fost o plăcere. Le-am relatat despre minunile Perului, despre tradițiile milenare de cultură și istorie precolumbiană, despre copiile metropolei iberice reflectate în cel puțin trei capitale latino-americane: Lima, Quito și Caracas, pe care le văzusem în timpul aventurii mele transoceanice, insistând pe stilul baroc, bine conservat al părții vechi a capitalei peruane. Am evitat cu tact aprecieri privind activitatea sau, mai corect spus, lipsa de activitate a omologului din Lima și a dezordinii de acolo. După orele 17,00, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem încă o dată familiei ambasadorului J. M. pentru toate facilitățile de care mă bucurasem în cele două zile de sejur în Spania. Ajuns la aeroport și fiind duminică, am insistat pe lângă Paul să plece imediat spre misiune, să se odihnească, mulțumindu-i călduros pentru timpul acordat mie în cele două tranzitări din drumul spre și de la Lima. Cu greu am reușit să-l văd plecat, mai ales că eram deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ales că eram deja trecut de vamă, în spațiul agreabil al fiecărui aeroport, cu multe shop-uri, ceea ce, ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente penibile. Am fost invitați la îmbarcare într-un autobuz al aeroportului, care ne ducea până la scara avionului. Aveam un loc bun, firește, la fereastră în rândul al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înapoi, în raiul comunist. Era prima oară când asistam la un astfel de spectacol penibil, chiar revoltător. Ca fost negociator al textului Actului Final al C.S.C.E., îmi dădeam seama câtă dreptate aveau colegii noștri de dincolo de cortina de fier când insistau pentru prevederi cât mai ample și precise referitoare la libertatea de circulație, la contactele umane dintre cetățenii tuturor statelor semnatare ale acestui document menit să schimbe fața continentului. Am avut, tot pentru prima oară, sentimentul că dovedeam lașitate neintervenind în favoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ministru al României. Nu aveam decât curiozități normale, care la Palatul Victoria se difuzau cu nonșalanță. Personal, ca lucrător constant al Direcției Protocolului, simțeam cum se încerca să îmi devină agreabile persoane pe care nu le întâlnisem niciodată, dar care insistau să pătrundă spre noua conducere. Sala de așteptare de la intrarea laterală prin strada Paris era permanent arhiplină. Noi, cei de la Protocol, foloseam intrarea oficială, întrucât noi întâmpinam și conduceam în minister și, eventual, la noua conducere a statului pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
enunțate, nefiind tratate într-o manieră corespunzătoare, aptă să le facă înțelese de către elevi, care nu au cum să reușească să le asimileze logic (oricât s-ar strădui) cu cele doar câteva noțiuni prezentate în mini-sintezele din manuale. Nu se insistă atât cât ar trebui pe latura explicativă și pe expunerea coerentă, bine fixată în timp și în spațiu, a fenomenelor istorice. În plus, este și riscant să te rezumi la un singur manual, pentru că, în perspectiva examenului de capacitate și
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]