16,589 matches
-
despre filosofia lui Bergson și, încercînd să demonteze mecanismele rîsului, ne-a familiarizat cu comicul absurd al teatrului lui Eugen Ionescu. Scrisese cîndva un eseu despre poezia lui Ion Barbu, dar exceptîndu-i pe securiști, care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăit de mine Într-un salon de spital când am fost convins o noapte Întreagă, cu fața la perete și Încremenit de spaimă - nu de a avea cancer, cum bănuiam după un simptom fizic prost interpretat, ci de a „nu exista”. Deoarece manuscrisul primului meu roman nu apăruse, nu fusese validat de conștiința publică și, după cum mi se părea, nu aveam timpul necesar să mai produc altele. „Nu sunt, nu exist deoarece nu m-am exprimat!”, părea să sune disperarea aceea a mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numit „colaborare cu puterea”. În ultimii ani ai dictaturii, aflându-mă la Paris Împreună cu soția mea, Cristina, și În timp ce am scris eseul Spiritul românesc În fața unei dictaturi - care a apărut de curând În a treia ediție -, am „conceput”, doar În manuscris, o altă carte, care ar fi trebuit să poarte titlul: Vinovăția românească. Îl am și azi, acest manuscris, dar nu Îl mai consider publicabil; de curând, Însă, am semnat cu editura Ideea europeană printre altele și un contract al unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În timp ce am scris eseul Spiritul românesc În fața unei dictaturi - care a apărut de curând În a treia ediție -, am „conceput”, doar În manuscris, o altă carte, care ar fi trebuit să poarte titlul: Vinovăția românească. Îl am și azi, acest manuscris, dar nu Îl mai consider publicabil; de curând, Însă, am semnat cu editura Ideea europeană printre altele și un contract al unei posibile cărți ce ar avea, În substanță, același conținut și aceeași problematică cu manuscrisul meu din sertar scris
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am și azi, acest manuscris, dar nu Îl mai consider publicabil; de curând, Însă, am semnat cu editura Ideea europeană printre altele și un contract al unei posibile cărți ce ar avea, În substanță, același conținut și aceeași problematică cu manuscrisul meu din sertar scris la Paris cu vreo două decenii În urmă, care ar urma să poarte un titlu puțin schimbat: Vinovați fără vină. În această carte - „dacă voi mai trăi și mâine!”, cum obișnuia să noteze Tolstoi În jurnalul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care eram o distanță precaută, critică și uneori biciuitor ironică. Dar, prin toamna lui ’61, s-a Întâmplat un mic miracol, o „schimbare la față” a prietenului lui Nichita, Cezar și Mircea Ivănescu; smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărat, unii scriitori adevărați au făcut un fel de „contracte cu puterea” sau „compromisuri”, fiecare după natura sa și puterea caracterului sau după ambiții. Dar noi am fost obligați s-o facem dacă voiam să ne vedem tipărite și difuzate manuscrisele; timp de vreo jumătate de secol nu au existat În România comunistă edituri particulare, totul, după cum se știe, era controlat de stat, or, cei care „sunt În meserie” știu foarte bine că un scriitor nu poate renunța la vocația sa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În editurile comuniste - și, o știm, nu erau altele! - au „colaborat”. Cum o spuneam, după firea fiecăruia, capacitatea sa de „rezistență” sau de „negociere”, iar afirmația bizară chiar a unora care au luptat cu un anume succes pentru a publica manuscrise valoroase cum că totul ar fi fost „cu voie de la poliție” e falsă, bineînțeles. E adevărată În sensul ei simplu, Într-adevăr, la noi nu a existat samizdat, ca la Ruși, tot ce a apărut, bun sau prost, a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pare că doar În momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai aspre, mai barbare din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conservatoare cât propria lui ideologie) exprimă refuzul modernității și teama de străini. Eminescu visa la o Românie ancestrală și eternă. A scris fără Încetare, dar Își cizela la nesfârșit fiecare vers, așa Încât poeziile se succedă În nenumărate variante, rămase În manuscris. Opera publicată se rezumă la un unic volum de versuri, apărut În 1883 (sub titlul Poezii, tipărit de altfel nu de Eminescu, ci, după Îmbolnăvirea lui, de către Titu Maiorescu; criticul a adunat și a așezat după cum a crezut de cuviință
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de mult ca el de cultura Orientului islamic. Sub titlul Sistema religiei mahomedane (carte publicată În rusește În 1722), a schițat o sinteză a acestui tip de civilizație. Celebritatea europeană și-a dobândit-o Însă ca istoric al Imperiului Otoman. Manuscrisul latin al lucrării sale Incrementa atque decrementa Aulæ Othomanicæ, rămas nepublicat la moartea autorului, a fost adus la Londra de fiul său Antioh Cantemir (1708-1744). Fiul, ca și tatăl, avea o Înclinare spre activități multiple: a fost ambasador al Rusiei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Constant Maneca, Lexicologie statistică romanică, București, 1978. 11. Titu Maiorescu, „În contra direcției de astăzi În cultura română“, În Critice, vol. I, București, 1908, pp. 145-156. 12. Varianta Amedeo de Savoia apare Într-un document pe care l-am descoperit printre manuscrisele Bibliotecii Academiei din Budapesta; este un proiect de acord româno-maghiar din 19 septembrie 1865, care prevedea, printre altele, și o acțiune comună Împotriva Austriei. Vezi Lucian Boia, O convenție româno-maghiară din anul 1865, În Studii istorice româno-ungare, ed. Lucian Nastasă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scăpa de dezordinea și decadența care mă înconjurau. Însă începutul putea rămâne. :::::::::: Când eram student la Camden College în New Hampshire, urmam un curs pentru a deprinde cum se scrie un roman și în iarna lui 1983 am produs un manuscris care în cele din urmă va deveni Mai puțin decât zero. Naram în detaliu vacanța de Crăciun a unui tânăr student bogat, de la o facultate din Los Angeles - mai precis Beverly Hills - , un tânăr confuz și ambiguu din punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care o resimțeam atunci când un student îmi înmâna o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul Numere Minus. Numele „Clayton“ era mâzgălit în colțul primei pagini. Nu știu exact cât am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care murise tata și... Stop, mă întrerupse scriitorul. Exista un imperiu de întrebări și nu se putea răspunde la ele - erau mult prea multe, toate canceroase. În schimb, scriitorul mă îndemna să merg la colegiu. Vroia să ridic Numere Minus - manuscrisul lăsat de Clayton în biroul meu. Îmi va furniza un răspuns, mă asigura scriitorul. Dar răspunsul nu va face decât să-ți pui alte întrebări, întrebările la care nu vroiai să răspunzi. Era prea devreme ca să-l pot găsi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuia să verificăm în ce constau informațiile respective. Informațiile vor clarifica multe lucruri. Acesta era motivul pentru care mergeam acasă și nu la facultate. Ceea ce se află în computer constituia doar un avertisment, argumentă scriitorul. Răspunsul se găsea în acel manuscris nu în fișiere, argumentă scriitorul. Pluteam, gândindu-mă la propriul manuscris. Mă gândeam cum îmi era foarte clar în acel moment că nu-l voi mai termina niciodată. Am analizat acest fapt cu mult stoicism. Când scriitorul începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
multe lucruri. Acesta era motivul pentru care mergeam acasă și nu la facultate. Ceea ce se află în computer constituia doar un avertisment, argumentă scriitorul. Răspunsul se găsea în acel manuscris nu în fișiere, argumentă scriitorul. Pluteam, gândindu-mă la propriul manuscris. Mă gândeam cum îmi era foarte clar în acel moment că nu-l voi mai termina niciodată. Am analizat acest fapt cu mult stoicism. Când scriitorul începu să râdă de mine m-am simțit transparent. Scriitorul râse: „Trage pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fereastră. N-am ajuns să te mai întâlnesc după ce-ai fost prima oară în biroul meu. - Ba m-ai văzut. Vocea era acum ciudat de intimă. Pauză. - Nu...vreau să zic, unde te-aș fi putut vedea? - Ai primit manuscrisul? - Da. Da, l-am primit. Unde ești acum? Cine știe de ce m-am întins după un pix, dar mi-a căzut din mână din cauza tremuratului. - Peste tot. Felul în care a spus asta era atât de macabre încât a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat relaxat. Ce făceai în camera fiului meu? - În noaptea aia n-am fost eu, Bret. Noaptea aia a fost altceva. - Ce...adică? - Ceva ce nu se aliază cu cauza noastră. - Cauza voastră? Ce cauză? Nu înțeleg. - Ai citit manuscrisul, Bret? - E vreunul dintre voi responsabil de soarta băieților? Am închis strâns ochii. - Băieții? Contracarasem întrebarea lui cu o altă întrebare. Vocea era pe punctual de a nu se mai abține. - Băieții dispăruți. Ești cumva... Era ca și cum vocea nu anticipase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vreodată de familia mea, te omor. - Nu sunt foarte interesat de familia ta. În plus, nu cred că ai idee de cum ai putea scăpa de mine, nu încă. - Dacă nu exiști, cum aș putea realiza una ca asta? - Ai citit manuscrisul? întrebă din nou vocea. Eram pe punctual de-a izbucni în lacrimi. Mi-am vârât pumnul în gură, mușcându-l. - Hai să jucăm un joc, Bret. - Nu voi... - Jocul se cheamă: Ghici Cine-i Următorul? - Nu ești viu. Apoi brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din debara. Aici mă aflam acum. Am început numaidecât să caut prin vrafurile de hârtii - proiecte de roman, articole din reviste, cărți pentru copii - până când ajunseră cu toate pe podea. Și, în sfârșit, am găsit ceea ce căutam: o copie a manuscrisului original al romanului American Psycho care fusese bătut la o mașină de scris electrică Olivetti (doar patru rescrieri în total, ceea ce încă mi se părea incredibil). M-am așezat pe o saltea sub un poster înrămat al lui Elvis Costello
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scris electrică Olivetti (doar patru rescrieri în total, ceea ce încă mi se părea incredibil). M-am așezat pe o saltea sub un poster înrămat al lui Elvis Costello care încă mai atârna pe perete și am început să răsfoiesc paginile manuscrisului. Fără să știu exact ce căutam am simțit dorința vagă de a cerceta volumul pentru a mă debarasa de ceva ce-mi spusese Donald Kimball. Exista un amănunt care nu se potrivea nicicum cu matricea care ni se revela. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ni se revela. Vroiam să fiu sigur că nu exista amănuntul în speță. Dar răsfoind acele pagini am început să-mi aduc aminte despre ce era vorba. A devenit evident în momentul în care am ajuns la pagina 207 a manuscrisului original. Pe pagina 207 se afla desenul unei fețe. Desenasem o față pe hârtia cu filigran (lăsând un spațiu suficient între capitole). Și sub această față scrisesem cu un pix roșu: „M-am întors.“ Imaginea cuvintelor scrise cu sânge va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
față scrisesem cu un pix roșu: „M-am întors.“ Imaginea cuvintelor scrise cu sânge va apărea mai târziu, dar tăiasem scena care precedase avertismentul. Acest capitol fusese omis. Și omisesem desenul primitiv al acelei fețe din orice copie ulterioară a manuscrisului. Ceva se confirm acum. Era copia de manuscris pe care n-o arătasem nimănui. Era copia dinaintea rescrierii versiunii pe care i-o dădusem agentului literar. Era copia versiunii pe care n-o văzuse nici un editor sau publicist. Era capitolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întors.“ Imaginea cuvintelor scrise cu sânge va apărea mai târziu, dar tăiasem scena care precedase avertismentul. Acest capitol fusese omis. Și omisesem desenul primitiv al acelei fețe din orice copie ulterioară a manuscrisului. Ceva se confirm acum. Era copia de manuscris pe care n-o arătasem nimănui. Era copia dinaintea rescrierii versiunii pe care i-o dădusem agentului literar. Era copia versiunii pe care n-o văzuse nici un editor sau publicist. Era capitolul pe care îl tăiasem chiar și din prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]