14,670 matches
-
Dan D. Farcaș (nume complet: Dezideriu ; n. 1 aprilie 1940, Reșița) este un matematician, informatician, scriitor, cercetător român al fenomenului OZN și al civilizațiilor extraterestre. A absolvit facultatea de matematică și fizică la Timișoara. Are un doctorat în matematici la Universitatea București. Din 1962 a lucrat ca informatician la calculatorul electronic MECIPT-1, de la Institutul Politehnic din Timișoara, unde a realizat primele simulări de rețele neuronale din România. A condus și a realizat, din 1968, la CEPECA, mari proiecte de
Dan Farcaș () [Corola-website/Science/308653_a_309982]
-
concrete, reale, sunt toate tridimensionale. Abstracte sunt toate reprezentările de obiecte geometrice, cărora li se atribuie numai acele proprietăți care pot fi formalizabile, pot fi descrise relațional sau cantitativ prin funcții logice sau matematice. Dar am putea spune ca întrega matematică este alcătuită din obiecte și reguli operante abstracte, capabile să descrie unitar mulțimi de forme sau procese reale. Și între cuvintele vocabularului limbajului natural întâlnim mulți semnificanți abstracți. Un exemplu ilustrativ este predicatul a acționa, care înglobează totalitatea comportamentelor umane
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
este o entitate semantica căreia îi corespunde o mulțime de forme să spunem concrete, care posedând ceva în comun, sunt unificabile într-o familie de invarianta. Există o mulțime de acțiuni abstracte, majoritatea realizabile în spații conceptuale formale, precum spațiul matematicii. Construcția oricărei varietăți geometrice, precum dreapta, planul său spațiul, generează abstracții. De asemenea numărul, funcția, cercul, elipsa, sfera, etc, așa cum sunt definite funcțional-formalizant, sunt abstracții. Dar putem identifica abstracții interesante în orice domeniu al cunoașterii, astfel distingem abstracții în fizică
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
păzitor. Astfel, la vârsta de 6 ani, copilul Gheorghe deja citea în strană, unde tatăl le amenajase un mic analog, special pentru copii . În anul 1967 a absolvit cu note mari cursurile Școlii Secundare, fiind premiant la Olimpiadele republicane de matematică. După absolvire, a încercat să dea admiterea la Seminarul Teologic din Moscova, deplasându-se la Zagorsk (Serghiev Posad), însă dosarul său de admitere a fost respins pe motivul că nu-și satisfăcuse încă serviciul militar obligatoriu. Revine apoi în satul
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
din Moscova, deplasându-se la Zagorsk (Serghiev Posad), însă dosarul său de admitere a fost respins pe motivul că nu-și satisfăcuse încă serviciul militar obligatoriu. Revine apoi în satul natal, unde i s-a oferit postul de profesor de matematică la clasele V-VII, dar refuză, fiind hotărât să devină preot. În perioada august 1967 - noiembrie 1968 a făcut parte dintr-o expediție topogeodezică ce executa lucrări cartografice pe teritoriul Moldovei și al regiunii Odessa. Împlinind vârsta de 18 ani
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
El a ajuns sa pună în evidență o metodă - Principiul lui Cavalieri - de determinare a volumului unui corp. A studiat la Universitatea din Pisa, unde a făcut cunoștință cu Galileo Galilei și Benedetto Castelli, care l-au stimulat să studieze matematica. Începând din 1629 a funcționat ca profesor de matematică la Universitatea din Bologna. În 1629 a fost invitat la Catedra de astronomie, devenită vacantă prin decesul astronomului Giovanni Antonio Magini. În 1626 a inventat metoda indivizibililor pentru determinarea ariilor și
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
Principiul lui Cavalieri - de determinare a volumului unui corp. A studiat la Universitatea din Pisa, unde a făcut cunoștință cu Galileo Galilei și Benedetto Castelli, care l-au stimulat să studieze matematica. Începând din 1629 a funcționat ca profesor de matematică la Universitatea din Bologna. În 1629 a fost invitat la Catedra de astronomie, devenită vacantă prin decesul astronomului Giovanni Antonio Magini. În 1626 a inventat metoda indivizibililor pentru determinarea ariilor și volumelor corpurilor și s-a ocupat și de problema
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
avut ca frați pe Nicolaus II Bernoulli și Johann II Bernoulli. S-a născut la Groningen. Având aptitudini multilaterale, a dus mai departe tradiția familiei, dedicându-se problemelor fundamentale ale științei acelei epoci. Astfel, s-a ocupat de medicină, filozofie, matematică, mecanică. A fost profesor de anatomie, botanică și fizică la Universitatea din Basel. Între 1725-1733, a lucrat la Academia de Științe din Sankt Petersburg. A fost membru de onoare al acestei academii, în publicațiile căreia a tipărit 47 de memorii
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
a purtat pică până la moartea sa. [4] În jurul valorii de vârsta școlară, tatăl său, Johann, l-a încurajat să studieze afaceri, acolo fiind recompense sărace așteaptă un matematician. Cu toate acestea, Daniel a refuzat, pentru că el a vrut să studieze matematica. Mai târziu, el a cedat dorinței tatălui său și a studiat afaceri. Tatăl său la rugat apoi să studieze în medicină, iar Daniel a fost de acord cu condiția ca tatăl său să-l invete matematica în mod privat, care
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
a vrut să studieze matematica. Mai târziu, el a cedat dorinței tatălui său și a studiat afaceri. Tatăl său la rugat apoi să studieze în medicină, iar Daniel a fost de acord cu condiția ca tatăl său să-l invete matematica în mod privat, care au continuat pentru ceva timp. [4] Daniel a studiat medicina la Basel, Heidelberg, și Strasbourg, și a obținut un doctorat în anatomie și botanică în 1721. [5] A fost un prieten contemporan și apropiat al lui
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
la Basel, Heidelberg, și Strasbourg, și a obținut un doctorat în anatomie și botanică în 1721. [5] A fost un prieten contemporan și apropiat al lui Euler Leonhard. El a mers la St. Petersburg, în anul 1724 ca profesor de matematică, dar a fost foarte nefericit acolo, și o boală temporară în 1733 ia dat o scuză pentru a lăsa St. Petersberg. [4] El a revenit la Universitatea din Basel, unde a ocupat succesiv scaunele de medicina, metafizica și filozofia naturală
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
ianuarie 2007. Cartea este structurată în trei părți: "Străbunii" (p.7-68), "Părinții" (p.69-98) și "Tinerețea lui Ion Barbu - Dan Barbilian" (p.99-257). Sunt incluse cca. 1300 nume de persoane (rude, profesori, colegi etc.), fiind enunțate toate creațiile sale poetice/matematice/de altă natură, extrase din manuscrise, tipărituri, informații orale, aflate în arhive, muzee, colecții de stat/private. Cartea cuprinde trei cicluri: "Catrene" (p.9-33), "Rondeluri" (p.35-46) și "Sonete" (p.4-65); După "Cuvânt înainte" (p. 7-8) și "Cronologie" (p. 9-18
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
logodeau cu tânărul Constantin Dukas, fiul împăratului detronat Mihail al VII-lea, căruia Alexe Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respeecta drepturile eventuale. Deși era atent educată în studiul istoriei, al matematicii, științei, și al filosofiei grecești, părinții ei i-au interzis să studieze poezie antică, deoarece considerau că este neindicat și chiar periculos pentru o tânără prințesă a citi asemenea glorificări ale unor zei considerați la vremea respectivă decandenți. În ciuda faptului
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze gramatică într-o organizație clericală și apoi matematică în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de las Navas. Cu toate acestea, însă, continua să fie atras de deja numeroasele sale aventuri amoroase. Elena Osorio a fost prima sa mare dragoste, „"Filis"”, din poeziile sale, despărțită pe atunci
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
grad variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de sine stătătoare, ci doar un cadru cu multe ramificații și heterogen pentru un discurs interdisciplinar, care are sistemul drept concept de bază. Deci
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
în Craiova a funcționat Institutul de Mașini și Aparate Electrice (cu Facultatea de Electrotehnică și, pentru scurt timp, Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii și Transporturilor). În 1959, se înființează Institutul Pedagogic de 3 ani(cu Facultățile de Filologie, Fizică-Chimie, Matematică și de Științe Naturale). Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 894 din 27 august 1965 ia naștere Universitatea din Craiova. În hotărârea menționată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
ani(cu Facultățile de Filologie, Fizică-Chimie, Matematică și de Științe Naturale). Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 894 din 27 august 1965 ia naștere Universitatea din Craiova. În hotărârea menționată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură și Facultatea de Horticultură. Hotărârea prevedea că, odată cu înființarea Universității, Institutul Agronomic își încetează activitatea, facultățile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de
Universitatea din Craiova () [Corola-website/Science/308052_a_309381]
-
onestă și într-un fel agreabilă, care i se potrivește mai bine decât ar face-o frumusețea.” Thoreau a studiat la Harvard între 1833 și 1837. A trăit în Hollis Hall și a urmat cursuri de retorică, autori clasici, filozofie, matematică și științe. Legenda spune că Thoreau a refuzat să plătească taxa de cinci dolari pentru a obține diploma de la Harvard. În realitate, titlul de master pe care a refuzat să-l cumpere nu reprezenta un merit academic ci era o
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
persecuțiilor țariste, s-a mutat în Germania, în 1856, mai întîi la Wiesbad, apoi la Frankfurt, căutând ierni mai blânde decât cele din Sankt Petersburg. În 1860, Cantor a absolvit cu distincții școala reală din Darmstadt; calificările sale excepționale în matematică, cu precădere în trigonometrie, au fost remarcate. În 1862 Cantor a intrat la Institutul politehnic federal din Zürich. După ce a primit o moștenire substanțială după moartea tatălui din 1863, Cantor s-a mutat cu studiile la Universitatea din Berlin, luând
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
petrecut ultimul an de viață. Cantor a fost un matematician profund și a urmărit problemele noi, moderne. El a devenit faimos datorită teoriei sale despre mulțimi, ce a devenit, mai ales din punct de vedere filozofic, o teorie fundamentală în matematică. Cantor a stabilit importanța corespondenței unu la unu între mulțimi, definind mulțimile infinite și cele bine-ordonate și dovedind totodată că numerele reale sunt “mult mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor implică existența unei „infinități de infinități
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
(n. 30 martie 1892 - d. 31 august 1945) a fost un matematician polonez, cunoscut prin lucrările sale de teorie a funcțiilor și de analiză funcțională. A introdus în matematică noțiunea cunoscută ulterior sub numele de spațiu Banach. s-a născut în 30 martie 1892 în Ostrowsko, la 50 km de Cracovia, în actuala Polonie. Părinții lui au fost Stefan Greczek și Kataryna Banach. Copilăria lui și-a petrecut-o
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
avut ca învățător pe Juliusz Mien. Acesta l-a învățat pe Banach să vorbească fluent franceza, cu care s-a mândrit în primii ani de școală printre colegi, și pe lângă acest lucru Mien, l-a introdus de timpuriu în domeniul matematicii. În 1902 începe gimnaziul, unde învață limbile latină, greacă și germană și subiecte majore din istorie și geografie împreună cu puțină matematică. După 1906 a studiat la un nivel mai înalt matematica și după câtiva ani a studiat-o în mai
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
în primii ani de școală printre colegi, și pe lângă acest lucru Mien, l-a introdus de timpuriu în domeniul matematicii. În 1902 începe gimnaziul, unde învață limbile latină, greacă și germană și subiecte majore din istorie și geografie împreună cu puțină matematică. După 1906 a studiat la un nivel mai înalt matematica și după câtiva ani a studiat-o în mai multe limbi. După ce la vârsta de 18 ani și-a obținut licența în 1910, împreună cu prietenul lui cel mai bun, Witold
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
lucru Mien, l-a introdus de timpuriu în domeniul matematicii. În 1902 începe gimnaziul, unde învață limbile latină, greacă și germană și subiecte majore din istorie și geografie împreună cu puțină matematică. După 1906 a studiat la un nivel mai înalt matematica și după câtiva ani a studiat-o în mai multe limbi. După ce la vârsta de 18 ani și-a obținut licența în 1910, împreună cu prietenul lui cel mai bun, Witold Wilkosz, a plecat la Liov, unde a studiat ingineria. În
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
dintre teoremele fundamentale ale analizei funcționale. În aceste spații Banach, a studiat formulele lui Lagrange, metoda lui Fourier pentru o serie de ecuații. De asemenea, Banach a a adus importante contribuții la teoria măsurării, reglării, și la alte ramuri ale matematicii. În 1929, împreună cu Hugo Steinhaus, Banach a fondat jurnalul științific "Studia Mathematica".
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]