13,218 matches
-
cânta. Evident, stilul i-a rămas aproape același: dar, pe nesimțite, și-a schimbat repertoriul: în ultima vară cânta mai mult melodii adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la "Floarea-soarelui". Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să moară de multe săptămâni, de când orbise. Și de câte ori se apropia de ea și o întreba cum se simte, Generăleasa asculta atentă, cu mâinile împreunate, ca de obicei, deasupra plăpumii, apoi, deodată, șoptea: "Dar ce se aude, Manolache? De unde e melodia aceasta? Parcă nu mi-ai cîntat-o niciodată până acum. Bine ai făcut că ți-ai adus violoncelul!..." "Nu, mon General, nu l-am adus. Dar dacă vrei..." " Stai mai bine aici, lângă mine, și ascultă..." De data aceasta, intrând în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alții, încîntați și totuși neliniștiți, căci nu prea înțelegeau ce li se întîmplă, până când, iarăși fără ca nimic să fi pregătit acest gest, Ieronim ridicase amândouă brațele în sus, făcîndu-le semn să tacă, și începuse să danseze, cântând în surdină o melodie pe care o descoperea atunci. Apoi începuse să recite, dar niciodată n-a știut dacă recitase vreuna din poeziile, nenumărate, pe care le învățase pe dinafară sau improvizase, fără să-și dea seama, vers după vers, așa cum îi cerea melodia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
melodie pe care o descoperea atunci. Apoi începuse să recite, dar niciodată n-a știut dacă recitase vreuna din poeziile, nenumărate, pe care le învățase pe dinafară sau improvizase, fără să-și dea seama, vers după vers, așa cum îi cerea melodia și îl sileau mișcările de dans, mereu altele, când lente, maiestuoase, aproape liturgice, când abrupte, sălbatece, ireverențioase. De ce s-a oprit, la un moment dat, și depărtîndu-se la un pas de oglindă, s-a înclinat, plecîndu-se mult din mijloc, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un moment dat, și depărtîndu-se la un pas de oglindă, s-a înclinat, plecîndu-se mult din mijloc, cu pletele căzîndu-i peste față, n-a înțeles, pentru că nu era obosit. I-ar fi plăcut să-și continue dansul, să inventeze alte melodii și versuri. - Encore! encore! au început să strige toți, în fundul salonului, bătând din palme, unii cu oarecare greutate, căci aveau Încă paharul gol în mână. - Bravo, Ieronim! strigase Generăleasa. Encore! adăugase și ea, cucerită de entuziasmul general. Ce s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mării Negre, într-o seară de noiembrie, continua Corul. Și mult timp după ridicarea cortinei nu se aude decât vântul. - Vasăzică, aicea erai? îl trezea vocea lui Luchian. Tot îl asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin toată casa. - Iar am visat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonînd melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cîntec popular "moldovenesc". O știam de la tata, dar o las pe Șichy să mi-o spună: că Naftali Alerz Imber a scris chiar la Iași, în 1878, Hativhak, Speranța; că Samuel Coher a pus-o pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o societate progresistă. Ți-ai salvat bruma de curaj și de voință, grăuntele de personalitate. Ce nu te omoară zice-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț din Basarabia, Ion Anton. Răul-bine de România. "Invidiezi dexteritatea socială a lui Genosse?, nu mă slăbește vocea vitregă. Ai fi vrut să ajungi, imediat după ce-ai absolvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian Simionescu, Frunza asta umană 3 martie, 2003 Înțep ușurel nervul hîrtiei cu buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fac pe demiurgul de ocazie cu viața altuia? Dar am plecat ca să-i las loc lui Șichy, să-l întorc pe Rusalin spre tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i toamnă grea 141 Sonată de noiembrie (II) 159 Ce oră o fi "dincolo"? 177 Dimineața ninge iară 193 Litera a 209 Apă și untdelemn 225 Iubiții de ianuarie 239 Mica melodie 253 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Mulțumesc, Umberto Eco, pentru il politichese! * Mulțumesc, Radu Cosașu! * Mulțumesc, Luca Pițu! † Mulțumesc, Stelian Baboi! ‡ Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vergangenheitsbewältigung Carcalicii Sonată de noiembrie (I) (Alte) bolduri pentru fluturi " Dar astăzi e ultima oară..." Afară-i toamnă grea Sonată de noiembrie (II) Ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară Litera a Apă și untdelemn Iubiții de ianuarie Mica melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cinste în volumul ce pregătesc, după cum urmează: Surghiunul, de Maria Șoimu și El. Șoimu Postolachi Sâmbătă, 9 aprilie 2011, la ora 11 a avut loc în cadrul Academiei Bârlădene, lansarea volumului amintit. Ca pregătire afectivă specifică, s-a difuzat o melodie cântată de neuitatul Ion Aldea-Teodorovici, pe versuri ale poetului basarabean Grigore Vieru. Rețin doar următoarele: „Degerat la mâini și la picioare/ Se întoarce acasă Dumnezeu./ Doamne, Cel din sferele senine/ Ce păcate oare-ai săvârșit?/ De Te-au dus acolo
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
basarabean Grigore Vieru. Rețin doar următoarele: „Degerat la mâini și la picioare/ Se întoarce acasă Dumnezeu./ Doamne, Cel din sferele senine/ Ce păcate oare-ai săvârșit?/ De Te-au dus acolo și pe Tine/ în Siberii fără de sfârșit”. Sfâșietoare, copleșitoare melodie pe fundalul căreia au luat cuvântul d-na Elena Monu, președinta Societății „Academia Bârlădeană”, Serghei Coloșenco, și autoarea fostă deportată cu părinții în Siberia, la 13 iunie 1941, exact cu două săptămâni înaintea declanșării războiului germano-sovietic. Autoarele, mamă și fiică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
seamă, în astfel de condiții. Ridică din umeri și continuă să scrie... „La volan, o huidumă îmbrăcată într-un costum negru, cu dungi, încerca să vadă ceva prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să pună probleme serioase plămânilor celor doi bărbați. Huiduma coborî un pic geamul, apoi își privi șeful. - A trecut ceva vreme de când a intrat nenorocitul ăla
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își spuse că dacă va fi luată la întrebări în legătură cu întârzierea nu va avea de făcut decât un singur lucru. La care se pricepea foarte bine... Bărbații sunt atât de ușor de păcălit. Răsuci robinetul și începu să fredoneze o melodie... 10 Privi iconul care transmitea că bateria laptopului este încărcată pe jumătate. Întreruperea curentului - de ce nu ai luat și asta în seamă, scriitorașule, scrii fără să anticipezi și consecințele? - îl puse un pic pe gânduri. - Magicianule, în astfel de momente
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
asta, Lucia, în pofida marilor mele defecte te iubesc ca un nebun, Lucia, cum de nu ți-ai dat seama de asta? Cum? Era așa de greu să înțelegi cum poate iubi un scriitor ratat? Dintr-un difuzor invizibil răbufniră acordurile melodiei Volare... Își duse mâinile la urechi. Nu pentru că ar fi detestat melodia respectivă, ci pentru că o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cum de nu ți-ai dat seama de asta? Cum? Era așa de greu să înțelegi cum poate iubi un scriitor ratat? Dintr-un difuzor invizibil răbufniră acordurile melodiei Volare... Își duse mâinile la urechi. Nu pentru că ar fi detestat melodia respectivă, ci pentru că o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul: - Habar n-are că timpul se poate opri. Ascultă un post de radio cu melodii oldies și tocmai se pregătește să răspundă la telefon. La intersecție nu va fi atent, nu va frâna la timp și se va lovi de mașina din față. Dar toate la timpul lor, acum este... pauză. Chiar și timpul are
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]