13,719 matches
-
La fel, atitudinea minții decurge în mod natural dintr-o profundă concentrare asupra posturii fizice și a respirației. Cel care respiră corect trăiește mult, intens, în pace. Practicarea suflului corect permite neutralizarea șocurilor nervoase, stăpânirea instinctelor și pasiunilor, controlarea activității mentale. Circulația cerebrală este serios îmbunătățită. Cortexul se odihnește și fluxul conștient al gândurilor este oprit, în timp ce sângele pătrunde în straturile profunde. Mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolență și activitatea lor conferă o impresie de bunăstare
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]
-
are șansa de a deveni un om nou prin întoarcerea la originea vieții. El poate accede la condiția normală a corpului și a minții (care sunt una) prin înțelegerea existenței de la rădăcinile ei. Așezați în zazen lăsați imaginile, gândurile, formațiunile mentale izvorâte din inconștient să treacă precum norii pe cer - fără să vă opuneți lor, fără să le prindeți. Precum umbrele în fața unei oglinzi, emanațiile subconștientului trec, apar din nou și se risipesc. Și ajungeți la inconștientul profund, fără gând, dincolo de
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]
-
idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” ("lebensunwertes Leben"), între care evreii, țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei cu handicap mental, fizic sau afecțiuni genetice, criminalii de drept comun, prostituatele și alte persoane considerate de ideologia nazistă a fi „asociale”. Aplicarea acestei concepții ideologice a însemnat (în special în anii războiului, 1939 - 1945) asasinarea în masă, prin diverse metode de exterminare
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
are în vedere concepțiile împărtășite care formează „natura realității sociale și cadrele prin care se produce semnificația”. Această perspectivă subliniază faptul că este nevoie de o mediere între stimulii primiți din exterior și răspunsul individului. Instituțiile sunt reprezentate prin modele mentale. Ceea ce oferă instituțiilor acest statut sunt valorile socio-culturale existente în comunitate sau societate și însușite de indivizi. Orice discuție despre instituții trebuie să aibă în vedere problema libertății. De ce avem nevoie de constrângeri instituționale? este una din întrebările la care
Instituție () [Corola-website/Science/302097_a_303426]
-
nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, iertător și vindecător. Hristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, mentale și spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos. În exercițiul funcțiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
dată de Asociația medicală mondială, în "Declarația de la Tokyo privind tortura și tratamentele degradante", din 1975, la care și România este astăzi parte. Următoarele puncte au fost incluse explicit în această definiție: a) "caracterul intenționat": tortura cauzează suferință fizică sau mentală victimei în mod intenționat. b) "caracterul sistematic și sălbatic": cauzarea suferințelor putea fi sistematică și dinainte plănuită, sau putea fi sălbatică și la întâmplare. c) "caracterul ordonat sau neordonat": definiția face clar referire că, chiar dacă unei persoane îi este ordonat
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
definiție menționează clar că suferința fizică cât și cea psihică este un aspect după care se poate vedea dacă o persoană a fost torturată sau nu. Absența oricărui semn fizic nu exclude posibilitatea torturii. Chiar și mici suferințe, fizice sau mentale, sunt de ajuns să fie considerate tortură. Conform definiției torturii, existența scopului este esențială. Dacă nu există un scop, atunci, conform definiției, nu este tortură. Există multe motive pentru a tortura și acestea variază în funcție de caz. Câteva din scopurile torturii
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
încât ei devin "morți vii". Comportamentul, gândurile și sentimentele sunt schimbate total. Are loc o pierdere a încrederii în sine și un simț al neputinței, al lipsei speranței și al nonvalorii proprii. Orice formă de tortură poate avea consecințe fizice, mentale și sociale asupra victimei. De aceea, este artificial să clasificăm tortura ca fiind fizică sau psihică. Totuși, din motive prectice, am clasificat tortura în : Metodele fizice ale torturii sunt acele metode care induc durere, disconfort și disfuncții în diferite părți
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
urechilor,a degetelor,etc. Acizi sau alte corozive aruncate pe fața victimei. Metodele psihologice ale torturii pot fi clasificate în următoarele categorii: Cum sugerează și numele, victimele sunt deprivate de numeroase lucruri care le sunt necesare, astfel încât ei sunt torturați mental. Victima poate fi deprivată de anumiți stimuli precum lumină, sunet, sau poate fi legată la ochi, ținută într-o cameră închisă, etc. De asemenea poate fi deprivată de anumite percepții astfel încât să fie dezorientată și confuză (transferuri frecvente de la un
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
de bază este de asemenea încadrată aici: deprivări de mâncare, apă, de aer, de haine, de facilități medicale etc. În aceste tehnici, victima este constrânsă să săvârșească fapte sau să fie martoră la evenimente care au ca scop torturarea ei mentală. Una din metodele de acest gen este metoda “alegerii imposibile”, în care victima este obligată să aleagă din două variante care au aceleași consecințe. Amenințările și umilințele pot să fie îndreptate fie către victimă, fie către familia victimei. Victima este
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
din metodele de acest gen este metoda “alegerii imposibile”, în care victima este obligată să aleagă din două variante care au aceleași consecințe. Amenințările și umilințele pot să fie îndreptate fie către victimă, fie către familia victimei. Victima este torturată mental prin expunerea la o varietate de comunicări false, contradictorii și confuze, precum: informarea greșită, psihologia inversă etc. Tortura sexuală ar putea fi inclusă în tortura de ordin fizic. Acest tip poate fi împărțit în 3 categorii: Este important de reținut
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
psihică, psihologică și socială. Este dificil să spunem care din ele este mai importantă și care este mai puțin, și depinde în mare măsură de tipul de tortură aplicat individului. Este sigur însă că toate victimele torturii suferă psihic, fizic, mental dar și social. De aceea este important să se ofere tratament care să acopere toate aceste laturi. Tratamentul care se concentrează `doar pe o latură` este ineficient. Formele de tratament, fizic, psihic și social trebuie oferite concomitent. Tratamentul victimelor este
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lor, care era bolnavă mental, a fost dusă la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta tatălui lui Chaplin l-a trimis pe acesta la școala Kennington Road. Tatăl său a murit din cauza alcoolului când Charlie avea 12 ani, în anul 1901. Conform recensământului din acel
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
înseamnă consimțire, nu lucru. Este imposibil să nu remarcăm faptul că în etică Abélard este consecvent cu principiul său ontologic: toate lucrurile sunt individuale. Ele nu au un sens universal iar numele care stau pentru mai multe lucruri reprezintă convenții mentale (intenții). Prin urmare faptele particulare nu pot fi considerate „păcate” în sine, deoarece nu există un temei universal al acțiunii. Fiecare act are în spate o intenție și un consimțământ, fără de care fapta („lucrul”) nu are valoare morală. Pe de
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
pentru a genera dezvoltarea relațiilor capitaliste. În Franța sau în Spania, deși erau situate pe țărmuri atlantice, relațiile capitaliste nu au luat o dezvoltare similară cu cea din Anglia sau Provinciile Unite. Au intervenit alți factori economici, sociali, politici și mentali care au deținut o anumită pondere în stimularea sau frânarea dezvoltării economice și sociale și a relatiilro capitaliste, creându-se premisele unor trăsături specifice ale evoluției socio-economice a fiecărei țări sau grupuri de țări, astfel încât n-a existat un capitalism
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Până la urmă, o societate ierarhizată, nu este posibilă decât bazată pe sărăcie și ignoranță. [...] esența războiului constă în distrugere.” (pag. 233-236) „Scopul Nouvorbei nu este doar acela de a oferi un mijloc de exprimare a concepției despre lume și obiceiurile mentale proprii adepților devotați ai SOCENG-ului, ci, în același timp, de a face imposibil orice alt mod de gândire. Intenția este ca, atunci când Nouvorba va fi adoptată, o dată pentru totdeauna, iar Vechivorba uitată, o idee neortodoxă - adică o idee divergentă
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
, cunoscut mai ales ca Eugen Bleuler, (n. 30 aprilie 1857 - d. 9 februarie 1940) a fost un psihiatru elvețian cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale semnificative la înțelegerea și explicarea bolilor mentale, respectiv la identificarea și denominarea schizofreniei. Bleuler s-a născut în Zollikon, un orășel lângă Zürich în Elveția. A studiat medicina la Zürich, iar mai târziu și-a continuat studiile la Paris, Londra și München, întorcându-se la Zürich pentru
Paul Eugen Bleuler () [Corola-website/Science/303236_a_304565]
-
catalogată în mod eronat ca dementia praecox de către psihologul german Emil Kraepelin. Bleurer a realizat corect că acea condiție nu era nici "dementia" (nebunie) și nici nu era caracteristică tinerilor ("precox" însemnând "tânăr" în latină). Ca atare, a denumit condiția mentală "schizo" + "phrene", conform limbii greacă veche, adică "divizat" + "minte", deci o "minte divizată". Conform dicționarului lui Charles Rycroft, "Critical Dictionary of Psychoanalysis", Bleuler este psihologul care ar fi introdus termenul de "ambivalență" în practica psihanalizei în 1911. Conform Oxford English
Paul Eugen Bleuler () [Corola-website/Science/303236_a_304565]
-
unui personaj etc. Aceste semne funcționează atât indexical cât și în baza unor convenții cinematografice legate de mișcarea în spațiu și timp în mediul ficțional în relație cu realitatea. Folosind cadrele văzute dintr-o scenă, spectatorii își creează o hartă mentală a spațiului și timpului pentru a genera o continuitate a percepției mișcării, acțiunii și timpului. Câteodată editorii aleg să rupă în mod intenționat această continuitate pentru a scoate spectatorul din acest confort perceptual și a-l forța să devină reflexiv
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
Împăratului Iustinian (secolul al VI-lea) termenii "isihast" și "anahoret" devin sinonimi. Astfel, sunt folosiți sistematic de către Sf. Ioan Sinaitul (523-603). Se pare că termenul semnifică în mod particular integrarea repetării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asceză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt. Din secolul al XIV-lea, termenul se referă în mod precis la repetarea Rugăciunii lui Iisus în practicarea ascezei mentale, asistată de anumite tehnici psihofizice, în mediul monastic din Muntele Athos. Potrivit tradiției
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
mod particular integrarea repetării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asceză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt. Din secolul al XIV-lea, termenul se referă în mod precis la repetarea Rugăciunii lui Iisus în practicarea ascezei mentale, asistată de anumite tehnici psihofizice, în mediul monastic din Muntele Athos. Potrivit tradiției, întemeietorul în Athos al mișcării a fost Grigore Sinaitul, un călugăr născut, se pare în Asia Mică și care a umblat o vreme îndelungată în Orient, apoi
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice. "Regenerarea morală" este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii mentale (specifică isihaștilor), se poate ajunge la purificare, resurecție spirituală și starea de extaz ce îngăduie "vederea luminii divine" (care, în concepția lui Palamas, este identică cu cea apărută pe muntele Tabor). Isihasmul este prin urmare atât o teorie cât și
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic ci, în acord
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]