13,698 matches
-
Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la compromisuri și nu ascunde acest lucru. Ba chiar, cum puțini alții din generația sa au avut curajul s-o facă, mărturisește că „îi ardeau obrajii de rușine“ când a fost obligat să semneze, ca membru al biroului Uniunii Scriitorilor, o declarație de condamnare a unui confrate care fluierase în biserică. Să fie acum vehement-acuzator, intransigent cu alții până în pânzele albe, ar fi fost o probă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lumea liberă circula zvonul că Vasile Voiculescu a murit în detenție. Amintește despre aceasta și Monica Lovinescu în memoriile sale, Editura Humanitas, București. Explicabil de ce oamenii politici români, imediat după eliberarea poetului s-au îngrijit să spele „neadevărurile” care pătau obrazul României „în plină democratizare”. Așa că, într-o după amiază, când era la spital, scriitorul s-a pomenit la căpătâi cu vizita neașteptată a doi care se ocupau de corectarea „minciunilor” occidentului - Ion Vinea și Vlaicu Bârna. Veniseră să-i solicite
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
două părți implicate în “scandalul” FCM Bacău sunt iremediabil ireconciliabile. Iar în cazul în care nu se produce vreo minune, Bacăul va rămâne fără echipă de fotbal în Liga a II-a. Ar fi o retragere rușinoasă, o pată pe obrazul municipiului Bacău, dat fiind faptul că acest lucru n-ar fi produs de criza financiară, ci de răfuieli care n-au nicio legătură cu sportul. Ar fi păcat! Sigur că asta n-ar însemna neapărat moartea fotbalului băcăuan, dar să
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii și desfătări sufletești. Având toate de-a gata, nici idee n-aveam de grijele și suferințele vieței. Jucăriile cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că aici nu suntem la Moldova. Pleacă că te cârpesc, adause frate-meu, care din cauza boalei lui era mai nervos. Ha-a-a-a! Ia să văd, mă rog, cum ai să mă cârpe-e-ști! În aceeași clipă auzii o zdravănă palmă răsunând pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria și chitia 86 de pe cap. Atâta mi-a trebuit și mie! Imediat îl lovii și eu cu aceeași furie pe celălalt obraz, încât fața jidanului căpătă o coloare stacoșie parc-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În aceeași clipă auzii o zdravănă palmă răsunând pe obrazul birjarului, așa de zdravănă, că i-a căzut pălăria și chitia 86 de pe cap. Atâta mi-a trebuit și mie! Imediat îl lovii și eu cu aceeași furie pe celălalt obraz, încât fața jidanului căpătă o coloare stacoșie parc-ar fi fost sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vă mulțumiți și voi cu ce-a fi gata. Trebuie să credeți omului că face ce poate la casa lui. Pănă atunci, intrați în odaie și odihniți-vă puțin. Intrând în odaie, am dat peste o babă gârbovită cu-n obraz creț ca o smochină și cu un singur dinte în gură. N-am putut deosebi ce coloare aveau ochii ei, pentru că erau duși în fundul capului, acoperiți de niște sprincene brumării mâncate ca de șoareci, iar bărbia mai, mai că i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am mai comis pacatul de a spune vreo minciună. Leacul a fost prea drastic, ca să nu mă fi tămăduit radical. Când am plecat cu trăsura spre casă, mi-am făcut trei cruci mari mulțămind lui Dumnezeu că am ieșit cu obraz curat din beleaua ce-mi stârnisem singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am lăsat înadins uitați pe câmpul de luptă, ca să se întemeieze și mai bine credința că nu erau ai mei și că, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nicăiurea nu am văzut atâta lux desfășurat, atâția tineri high life174 îmbrăcați după ultima modă, atâtea femei frumoase în toalete scumpe, mai cu samă englezoaice, care desigur nu venise după căutarea sănătății lor, căci cei mai rumeni trandafiri străluceau pe obrajii lor albi ca spuma mării. Românii însă ca nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un mare proprietar din Bucovina, căruia îi zicem prin prescurtare Doxachi Hurmuzachi, Iacob Negruzzi și eu. Știut este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la plata adițiunei sau, mai bine zis, a sustracțiunei, ne-am cam resimțit. Dar n-am avut ce face; obrazul subțire se ține cu cheltuială. Trei zile am stat în Geneva unde ne-am împrietenit cu un francez și o franceză, doi tineri de curând căsătoriți care își făceau călătoria de nuntă în luna de miere. Cu dânșii ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
organizasem între nemți și ruși și mă sărută din toată inima de mai multe ori. Ei bine. acest incident m-a impresionat așa de tare, că după ce soții Lazu au plecat, eu, confuz de sărutările încă calde ce primisem pe obraz, m-am adresat tatălui meu zicându-i: Tată, am să te rog de ceva. Spune, măi băiete. Cumpără-mi și mie o Lăzoaie! Își poate oricine închipui ce haz a făcut părintele meu de această deșănțată rugăminte, iar eu nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
exemplu arătând că, cam asta e situația și la scara planetară; o multitudine de cazuri de poluare punctiformă, dar care Încă nu s’au extins, unindu-se. Dar nu trebuie să stăm cu mâinile În sân până ce aceste pete pe obrazul planetei se vor uni. Și, mai ales, atenție: nu e indicat să ne lăsăm Înșelați, luând În discuție doar un gen de poluare, căci acela poate nu se va extinde la scara planetară, ci doar se va uni, sau continua
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților, ba chiar a necunoscuților și primeam mere și covrigi. Frigul nu ne speria, ni se îmbujorau doar obrajii, iar scârțăitul zăpezii ne însoțea vesel la fiecare pas. Steaua o confecționam din vreme din rama de lemn a unei site pentru făină, căreia îi montam niște conuri de carton ca să arate ca o stea cu raze, și pe care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
D.V. o atitudine prin care te lăsa să ghicești că acea cronică e un serviciu pe care îl prestează pentru a căpăta recunoștința. Și serviciul ăsta îți creează ție, recenzatului, niște obligații. D.V. era un om trăit bine, roșu în obraji, nu refuzase niciodată un șpriț sau o masă mai interesantă din câte puteam deduce. Credeam că doar la mine, în provincie, în orașul unde făcusem liceul, se întâmplau astfel de chestii. Ei bine, eram în eroare. Odată, un bou local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
i-am salutat. De-aia vă ziceam că sunt ceva mai mitocan. Și ei, poate pe bună dreptate, s-au bășicat, ce faci, bâââââî, pletosule, nici hai noroc, nici ’te-n cur pe mă-ta, nu ți-e puțin rușine obrazului? Era mai pe seară și oamenii se cinstiseră, erau deja puțintel trotilați. Puteam deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io greșisem, neacordându-le vreo atenție. Am reparat prejudiciul, dându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cum se dau în spectacol. Cum povestesc, de exemplu, că aveau un vecin mai prostovan, pe care l-au trimis la magazin să cumpere doi metri de cașcaval. Și l-au sfătuit, în caz că vânzătoarea îl refuză, să-i zică de la obraz: „Ai, n-ai, mie-mi dai!“. Literatură naivă. Și, în același timp, o reprezentație în stare pură. O înscenare. Piețarii devin adevărații actori, iar nu cei ce întâmplător se află pe scena unui teatru. O piesă de teatru conține o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari și să veniți doar în vizită aici, pentru că truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
posedă o admirabilă voce de bas și va fi folositor țării dacă va fi ajutat.“ Cu acest aviz entuziast al severului maestru și cu bunacredință riscată a administratorului Casei școalelor, care abia mă cunoscuse cu acest prilej, am primit, pe obrazul meu de cântăreț, un prim subsidiu pentru studii de 400 de lei aur Într-o vreme când miniștrii și mitropoliții țării aveau 1000 de lei salariu lunar; la care Mihalache Popescu a adăugat un cuvânt de introducere În corul Mitropoliei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunei stări, al „nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că această femeie cu aparențe de gravă și severă stareță de mânăstire cu aspre canoane, că acest bărbățoi cu obrajii căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spiritual al cercetașilor României și aghio tant al lui Vodă Carol I - și care a primit prin cumnatul său, dr. Ion Costinescu, ministru pe acea vreme (1935), o sinecură gras plătită În Loteria de Stat, unde funcționarii Îl batjocoreau la obraz adresându-i-se „domnule mareșal!“; și unde aducea noaptea, În biroul lui de director beșondru și abia târându-și târtița putedră de hemoroizi, femei de pe stradă, În hazul ser vitorilor; și unde, iarăși, l-am văzut, pe acest fost comandant
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Turcu Ion, soldat brancardier. Îl alesesem din tabăra noastră de lângă Siret, ca să fie, cum se spune, vărsat unei unități sanitare din apropierea frontului. — Ei, Turcule, pregătește-te s-apuci iarăși țucalul de toartă! La această glumă cazonă a mea și peste obrazul meu cel prea bine hrănit, am simțit răspunsul lui ca un ușor dos de palmă - așa cum numai țăranul nostru, totdeauna demn În respectul pe care Îl arată celor mai mari, știe să găsească acele mijloace de expresie care mărturisesc, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
titoare ale colaborării noastre comune la Ideea Europeană (1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de care această pană de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În plăcută burlăcie, fără grijă de nevastă și copil, năpăstuiți de multă vreme, Nae Davidescu ar putea fi luat, după Înfățișarea lui de acum, ca apar ținând unei generații imediat precedente [generației] mele, ju decând numai după fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]