13,778 matches
-
s-au raliat celor din Salerno în a asedia Capua. Asediul a întâmpinat însă dificultăți și singurul care a rămas să îl continue a fost principele de Benevento. Între timp, Pandenulf a reînnoit fidelitatea față de papalitate, sperând să folosească prestigiul papei Ioan al VIII-lea ca armă împotriva adversarilor săi. Cetățenii din Capua îl învestiseră între timp pe Landulf, fiul cel tânăr al lui Lando al III-ea, ca episcop al orașului, drept pentru care Pandenulf l-a alungat pe acela și
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
acela și a căutat să îl impună ca episcop pe propriul său frate, Landenulf, deși acesta era pe atunci căsătorit. Aceasta a cauzat o schimsă îjn interiorul bisericii de Capua. Pandenulf l-a trimis pe fratele său la Roma, solicitând papei consacrarea acestuia. Episcopul de Teano și abatele de Montecassino l-au îndemnat însă pe papa Ioan să nu cedeze contelui de Capua, însă papa, dornic să îș mențină fidel pe Pandenulf și să satisfacă pe ambii pretendenți, l-a consacrat
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
acesta era pe atunci căsătorit. Aceasta a cauzat o schimsă îjn interiorul bisericii de Capua. Pandenulf l-a trimis pe fratele său la Roma, solicitând papei consacrarea acestuia. Episcopul de Teano și abatele de Montecassino l-au îndemnat însă pe papa Ioan să nu cedeze contelui de Capua, însă papa, dornic să îș mențină fidel pe Pandenulf și să satisfacă pe ambii pretendenți, l-a consacrat pe Landulf ca episcop al Capueio Vechi (astăzi, Santa Maria Capua Vetere), iar pe Landenulf
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
schimsă îjn interiorul bisericii de Capua. Pandenulf l-a trimis pe fratele său la Roma, solicitând papei consacrarea acestuia. Episcopul de Teano și abatele de Montecassino l-au îndemnat însă pe papa Ioan să nu cedeze contelui de Capua, însă papa, dornic să îș mențină fidel pe Pandenulf și să satisfacă pe ambii pretendenți, l-a consacrat pe Landulf ca episcop al Capueio Vechi (astăzi, Santa Maria Capua Vetere), iar pe Landenulf ca episcop al Noii Capue. În cele din urmă
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
a văzut nevoit să îl recunoască pe Lando ca stăpânind în Caiazzo, în condițiile în care apăreau alți pretendenți . După ce ducele Docibilis I de Gaeta a rupt relațiile cu papalitatea din cauza relațiilor sale cu sarazinii, cu care Docibilis se alise, papa Ioan i-a acordat lui Pandenulf anutorizația de a achiziționa posesiunile papale aflate sub guvernarea ducelui de Neapole, Athanasie. Trupele lui Pandenulf i-au constrâns pe cei din Gaeta să își restrângă controlul la propria lor peninsulă, însă Docibils a
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
din Gaeta să își restrângă controlul la propria lor peninsulă, însă Docibils a făcut apel la sarazinii stabiliți în Agropoli și a recucerit Fondi, provocând ravagii asupra teritoriului papal. Pandenulf a fost însă rechemat de noile evenimente din Capua, iar papa a fost nevoit să încheie un tratat cu Docibilis, prin care cel din urmă se recunoștea vasal al papei. Pandenulf a găsit un nou aliat în persoana ducelui de Neapole, Athanasie. Dornic să îi mențină pe cei din Capua în
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
Agropoli și a recucerit Fondi, provocând ravagii asupra teritoriului papal. Pandenulf a fost însă rechemat de noile evenimente din Capua, iar papa a fost nevoit să încheie un tratat cu Docibilis, prin care cel din urmă se recunoștea vasal al papei. Pandenulf a găsit un nou aliat în persoana ducelui de Neapole, Athanasie. Dornic să îi mențină pe cei din Capua în stare de război, ducele napolitan a răspuns imediat apelului. Fiind între timp excomunicat din cauza relațiilor sale cu sarazinii, Athanasie
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând ducatul Bavaria în posesia contelui Welf (Guelf, Guelph), membru al unei influente familii bavareze cu legături dinastice în Italia de nord (familia d'Este). Ca urmare a sprijinului acordat papei Grigore al VII-lea împotriva lui Henric al IV-lea, în lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu, Welf I a pierdut într-o primă fază stăpânirea asupra Bavariei (între 1077 și 1096), însă a recâștigat-o ulterior. După 1101
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
se bucura contele palatin al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în teritoriul Bavaria, drept pentru care ducele a obținut din partea papei drepturi extinse asupra episcopiilor și mănăstirilor. El a luat măsuri represive împotriva reformaților, dintre care mulți au fost alungați, și a invitat iezuiții în ducat (1541), transformând universitatea din Ingolstadt în cartierul general al acestora din Germania. Wilhelm a murit
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Trento, Biserica Catolică încearcă să reprime atât cultura înaltă (în 1600 este ars pe rug Giordano Bruno) cât și cea a maselor. Starea de criză socială este acutizată și de diferențierile apărute între clasele sociale. Menocchio este critic la adresa clerului: "Papa, cardinalii și episcopii sunt atât de mari și de bogați, că tot ce este al Bisericii și al preoților și ei îl prăpădesc pe sărac, care dacă are două bucăți de pământ în arendă, astea-s ale Bisericii, ale cutărui
Menocchio () [Corola-website/Science/326063_a_327392]
-
octombrie 1999. Această declarație comună asupra justificării este rezultatul a peste treizeci de ani de dialog luterano-catolic. La 16 martie 1999 a fost numit la Roma ca secretar al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor". A fost creat cardinal de papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură", al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
o lună, au cucerit Tripoli. A fost un punct de cotitură în istoria decăderii Regatului Ierusalimului și punctul de plecare al declinului ultimei fortăreți creștine din Țara Sfântă - orașul Acra. La căderea orașului Tripoli, Europa a răspuns cu tăcere. Numai Papa Nicolae al IV-lea, imediat după căderea orașului, a trimis spre Acra 20 de galere cu 1600 de mercenari lombarzi, fără însă a se preocupa de plata acestora. Lăsați fără mijloace, lombarzii au început să jefuiască satele învecinate populate de
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
a aflat Kalaun. Foarte furios fiind, a crezut că pacea de încetare a focului a fost încălcată de către creștini, și a trimis o scrisoare prin care cerea pedepsirea vinovaților. Dar consiliul local sub presiune Arhiepiscopului Tirului, Bernard, care răspundea în fața Papei pentru acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
trimis o scrisoare prin care cerea pedepsirea vinovaților. Dar consiliul local sub presiune Arhiepiscopului Tirului, Bernard, care răspundea în fața Papei pentru acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de executare cruciaților să-i execute pe criminalii din închisoarea cetății. Însă această propunere nu a trecut la Consiliul Local, iar sultanului
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
Francesco Pazienza și câțiva ofițeri SISMI - Pietro Musumeci și Giuseppe Belmonte de instigare la Masacrul din Bologna. Licio Gelli a primit numeroase distincții: Cavaler în grad de Mare Cruce a Ordinului Libertadorului San Martin, Mare Oficial al Ordinului San Silvestro Papa, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Comandor al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, Medalia Comemorativă a Războiului din Spania și Medalia Comemorativă a Diviziei de Voluntari del Littorio. Gelli este și posesorul a mai multor titluri
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
bătrână ca înțelepciune"". După căsătorie a fost numită Isambour. La o zi după căsătoria sa cu Ingeborg, regele Filip a încercat s-o trimită înapoi în Danemarca. Revoltată, Ingeborg a fugit la o mănăstire în Soissons, de unde a protestat către Papa Celestin al III-lea. La trei luni după nuntă, regele a convocat un sinod la Compiègne și a arătat un fals arbore genealogic al familiei pentru a demonstra că el și Ingeborg erau rude prin prima soție a lui Filip
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
contemporan declara că un bărbat și o femeie nu se puteau căsători dacă aveau un strămoș comun în ultimele șapte generații. Prin urmare, Consiliul a declarat nulă căsătoria. Ingeborg a protestat din nou și danezii au trimis o delegație la Papa Celestin. Ei l-au convins că arborele genealogic era fals iar Papa a declarat nul divorțul și i-a interzis lui Filip să se căsătorească din nou. Filip a ignorat verdictul Papei. Ingeborg și-a petrecut următorii 20 de ani
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
dacă aveau un strămoș comun în ultimele șapte generații. Prin urmare, Consiliul a declarat nulă căsătoria. Ingeborg a protestat din nou și danezii au trimis o delegație la Papa Celestin. Ei l-au convins că arborele genealogic era fals iar Papa a declarat nul divorțul și i-a interzis lui Filip să se căsătorească din nou. Filip a ignorat verdictul Papei. Ingeborg și-a petrecut următorii 20 de ani în diferite închisori virtuale în diverse castele franceze. Fratele ei Knud al
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
nou și danezii au trimis o delegație la Papa Celestin. Ei l-au convins că arborele genealogic era fals iar Papa a declarat nul divorțul și i-a interzis lui Filip să se căsătorească din nou. Filip a ignorat verdictul Papei. Ingeborg și-a petrecut următorii 20 de ani în diferite închisori virtuale în diverse castele franceze. Fratele ei Knud al VI-lea și consilierii săi au lucrat continuu împotriva anulării căsătoriei. Surse contemporane indică, de asemenea, că mulți dintre consilierii
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
de mărci de argint. Căsătoria a fost negociată prin intermediul sfătuitorului lui Filip, Bernard de Vincennes și Guillaume, starețul mănăstirii daneze din Aebelholt. Filip s-a căsătorit cu Agnes de Merania, o moștenitoare germană, în iunie 1196. Totuși, în 1198, noul Papă Inocențiu al III-lea a declarat nulă această nouă căsătorie deoarece căsătoria anterioară era încă validă. Papa i-a ordonat lui Filip s-o trimită înapoi pe Agnes și s-o ia înapoi pe Ingeborg. Ingeborg i-a scris, precizând
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
starețul mănăstirii daneze din Aebelholt. Filip s-a căsătorit cu Agnes de Merania, o moștenitoare germană, în iunie 1196. Totuși, în 1198, noul Papă Inocențiu al III-lea a declarat nulă această nouă căsătorie deoarece căsătoria anterioară era încă validă. Papa i-a ordonat lui Filip s-o trimită înapoi pe Agnes și s-o ia înapoi pe Ingeborg. Ingeborg i-a scris, precizând abuzul și izolarea și pretindea gânduri de sinucidere din cauza tratamentului dur. Cum regele nu a respectat acest
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
a ordonat lui Filip s-o trimită înapoi pe Agnes și s-o ia înapoi pe Ingeborg. Ingeborg i-a scris, precizând abuzul și izolarea și pretindea gânduri de sinucidere din cauza tratamentului dur. Cum regele nu a respectat acest lucru, Papa Inocențiu al III-lea a plasat Franța sub interdicție în 1199 până în septembrie 1200, când Filip a spus că se va supune. Mai târziu el a negat această promisiune. Agnes a murit anul următor. Răspunsul lui Filip a fost de
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
uneori insuficientă. Nimeni nu avea dreptul s-o viziteze cu excepția unei ocazii când doi capelani danezi au avut permisiunea s-o viziteze. Filip a fost excomunicat în 1200 și regatul a fost plasat sub interdicție. În 1201 Filip a cerut Papei să-i declare copiii legitimi și Papa a fost de acord în schimbul sprijinului său politic. Mai târziu în acel an, Filip a cerut din nou o anulare a căsătoriei cu Ingeborg susținând că ea a încercat să-l vrăjească în
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
o viziteze cu excepția unei ocazii când doi capelani danezi au avut permisiunea s-o viziteze. Filip a fost excomunicat în 1200 și regatul a fost plasat sub interdicție. În 1201 Filip a cerut Papei să-i declare copiii legitimi și Papa a fost de acord în schimbul sprijinului său politic. Mai târziu în acel an, Filip a cerut din nou o anulare a căsătoriei cu Ingeborg susținând că ea a încercat să-l vrăjească în noaptea nunții și, astfel, l-a pus
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]