13,202 matches
-
faptului că rolul orașului Hârlău scăzuse, biserica s-a ruinat în decursul timpului. În anul 1779, marele spătar Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), care avea moșii în apropierea târgului și locuia în Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni, a pus să se repare Biserica "Sf. Dumitru". Atunci, s-a îndepărtat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, a fost refăcută bolta pronaosului și s-au lărgit unele ferestre. De asemenea, s-a amplasat o pisanie cu următoarea inscripție: ""Într-această sfântă biserică să cinstește
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
tehnica tempera pe suport de lemn, ele aparținând din punct de vedere stilistic sfârșitului secolului al XVIII-lea și începutului secolului al XIX-lea. Iconostasul a fost restaurat în 1977 și 2001-2004. Ultima restaurare a urmărit să corecteze și să repare unele degradări și anume:
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere, o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului. La acel moment, imobilul era într-o stare nu prea bună, fiind necesare lucrări de reparații. Conacul a fost reparat, iar în următorii 50 de ani s-au făcut doar lucrări curente de întreținere. În conac s-au instalat pe rând sediul C.A.P.-ului Țibănești, sediul asociației agricole locale și, în final, Clubul Copiilor. Parcul conacului a fost lăsat
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost reparate fără nicio grijă față de stilul arhitectural al ansamblului. Conacul a fost analizat de specialiști, constatându-se următoarele: Din cauza degradărilor suferite, clădirea devenise vulnerabilă la cutremure. Pentru a reduce acest risc, în perioada 1996-2001 s-au executat lucrări de reparații capitale
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
printr-o decizie a care l-a exonerat și l-a reabilitat definitiv pe Dreyfus. Această afacere este adesea considerată simbolul modern și universal al nedreptății în numele interesului Statului, și rămâne unul dintre cele mai marcante exemple de eroare judiciară reparată cu dificultate, cu un rol major jucat de presă și de opinia publică. În 2013, site-ul "L'affaire Dreyfus" a realizat, în colaborare cu , publicarea dosarului secret al afacerii Dreyfus. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
La începutul secolului al XIX-lea, documentele o menționează pe Maica Meletina ca stareță a mânăstirii. Monahia Meletina contribuie după puterile și priceperea ei la repararea mânăstirii: adaugă un etaj chiliilor brâncovenești, reface clopotnița și turla avariate de un cutremur, repară zidurile de incintă ale lăcașului, iar între anii 1842-1843 comandă refacerea picturii realizate de Pârvu Mutu. Peste fresca acestuia pictează, conform unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii săi: Popa Constantin zugravul și Gheorghe Bălăceanu zugravul. În trecut
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
decretului 410 din 1959, mânăstirea este desființată și transformată în azil pentru bătrâni și bolnavi cu deficiențe mintale. La cutremurul din martie 1977 turla bisericii se fisurează grav. Preotul paroh Dumitru Gr. Popescu și preotul Cristide Floricel reușesc să o repare fără a aduce prejudicii monumentului istoric. Un pomelnic de lemn datat 25 august 1846, păstrat în altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
anul 1847, reacoperită cu șiță în anii 1951 și 1978, refăcută temelia și pardoseala în anul 1975, toate cu cheltuiala enoriașilor bisericii. Paroh preot Ilie Scrieciu, anul 1981.”". Această pisanie surprinde o presupusă datare și câteva inițiative importante de a repara biserica pentru a-i asigura existența mai departe. Câteva însemnări pe icoanele împărătești rețin anul 1848 și semnătura zugravului Popa Ioan din Amărăști : "„Popa Ionu zugravu otu Amărăști; 1848 ...”", "„Popa Ionu zugra[vu] otu Amărăște; 1848 se[ptemvrie]”" și "„Popa
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
pe fruntarul de deasupra intrării în pridvor, are următorul text: "„Această sfântă biserică cu hramul Cuvioasa Paraschiva sau ridicat din temelie de locuitorii acestui sat și s-a sfințit la anul 1785 de la Cristos. Suferind stricăciuni din cauza timpului, s-a reparat complet la anul 1864, când s-a sfințit a doua oară. Suferind iarăși stricăciuni din cauza vechimei și fiind închisă de pe la anul 1910, s-a reparat de enoriașii acestei comune și cei din împrejurimi. S-a redeschis pentru slujbă la 4
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
și s-a sfințit la anul 1785 de la Cristos. Suferind stricăciuni din cauza timpului, s-a reparat complet la anul 1864, când s-a sfințit a doua oară. Suferind iarăși stricăciuni din cauza vechimei și fiind închisă de pe la anul 1910, s-a reparat de enoriașii acestei comune și cei din împrejurimi. S-a redeschis pentru slujbă la 4 februarie 1934 de la Cristos.”". Pisania nouă surprinde, în afară de momentul de început, puțin diferit, două renovări semnificative, la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
modelul bisericilor de zid, spre sfârșitul secolului 19, cu două turle, una peste pronaos și a doua peste naos. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechea biserică de lemn era ridicată pe la 1741 și fusese reparată în 1850. Pe baza dimensiunilor reduse este posibil ca vechiul lăcaș să fie cuprins în cel de acum. În forma actuală, construcția este rezultatul unor lucrări de renovare semnificative în anul 1889. Cu acel prilej, modelul tradițional de lăcaș de
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
sfințit în ziua de 10 sept[embrie] 1950 în zilele pr[eotului] Alex[andru] Marinescu și a cântărețului Constantin I. Drăgușin.”" În a treia parte este surprinsă încă o reparație necesară, încheiată în anul 1968: "„În anul 1968 s-a reparat de enoriașii satelor Băntești, Dimulești, Hălești și alți binevoitori. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a sfințit în ziua de 1 decembrie 1968 sub păstoria pr[eotului] Petre Marinescu , Drăgușin Constantin, și Florescu N. Ilie, cântăreți.”" În partea de încheiere sunt surprinse
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
instruire. Totuși, rămâne o deosebire clară în ceea ce privește programele de instruire a electricienilor și electroniștilor, și consecvent între competențele lor profesionale ulterioare. Concret, electricienii instalează, întrețin, (mențin în stare de funcționare) instalații și utilaje electrice. Deasemenea ei instalează, întrețin (conservă) și repară aparate electrice și mijloace de funcționare electrică cum ar fi: Pentru efectuarea lucrărilor la și pentru instalații și mașini electrice, electricienii folosesc scule adecvate scopului și împrejurărilor, care contribuie la asigurarea calității lucrărilor și (unele dintre ele) la protecția tehnicianului
Electrician () [Corola-website/Science/322398_a_323727]
-
XVIII-lea s-a modificat din nou fațada cu Eckrisaliten și pilaștri (Reisenpilastern). Mai târziu palatul a găzduit legația bavareză și muzeul de stat federal Niederosterreichi. Stricăciunile provocate de bombardamentele din timpul celui de al doilea război mondial au fost reparate și în același timp s-a mărit suprafața curții. În 1982 a fost din nou restaurat. Foarte puține piese originale s-au păstrat datorită numeroaselor transformări. În partea veche a palatului se află galeria cu picturi în ulei care datează
Palatul Mollard-Clary () [Corola-website/Science/322469_a_323798]
-
noua catedrală. Pe baza analizei unei serii de detalii arhitectonice (stâlpii ce separă naosul de pronaos, turnul clopotniță situat deasupra pridvorului, elementele decorative de fațadă care sunt specifice secolelor XVI-XVII), arhitectul Virgil Polizu consideră că ""biserica nu a putut fi reparată numai la partea superioară a zidurilor și la turlă, ci a fost refăcută din temelie, respectându-se planul și introducând turnul clopotniță"". Vechea clădire a bisericii Mirăuți a rămas în părăsire și s-a degradat până aproape la sfârșitul secolului
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
refăcută din temelie, respectându-se planul și introducând turnul clopotniță"". Vechea clădire a bisericii Mirăuți a rămas în părăsire și s-a degradat până aproape la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Biserica a fost reparată și apoi reconstruită pe locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale și decorative ale noii biserici încadrând-o printre construcțiile din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În zidăria turlei au fost descoperite o monedă suedeză cu monograma G.A. = Gustav
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
-o la 28 noiembrie 1799 comunității ortodoxe românești căreia i-a pus ca singură clauză restaurarea atunci când condițiile o vor permite. La 8 februarie 1801 mai mulți târgoveți suceveni au cerut ajutorul mitropolitului Iacob Stamati al Moldovei (1792-1803) pentru a repara Biserica "Sf. Gheorghe", fosta catedrală mitropolitană. Pentru a fi redată cultului, Biserica "Sf. Gheorghe" avea nevoie de reparații ce necesitau cheltuieli foarte mari. Comunitatea ortodoxă suceveană nu putea suporta cele cheltuieli, astfel că biserica a fost închiriată și transformată în
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
reparații (tencuire, lipire etc.) ca și întreaga clădire însăși, ale cărei ziduri de fundație au fost, cu vremea, spălate de ploi din toate părțile"". Cei trei funcționari superiori menționau că edificiul era în pericol de prăbușire, nu mai putea fi reparat, ci doar eventual reconstruit pe aceeași temelie, caz în care cheltuielile s-ar putea recupera cu mare greutate. Pe baza acestui raport se recomanda demolarea Bisericii Mirăuți ca urmare a stării de conservare precare a lăcașului de cult. Comunității luterane
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
a fost abandonat, rămânând fără acoperiș. Pe bolta exterioară a bisericii au crescut arbori și iarbă; în urma ploilor, tencuiala a căzut și pictura s-a distrus. Nu există documente sau inscripții care să aducă informații cu privire la momentul când s-a reparat biserica. După informațiile orale, abia pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea un mazil pe nume Calmuțchi, împreună cu întreg satul, ar fi acoperit lăcașul de cult. În anul 1810, biserica a fost dotată cu un clopot, pe cheltuiala lui Ilie Calmuțchi
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
mari personalități care au sprijinit dezvoltarea românismului de pretutindeni. Vasile Stroiescu, este indubitabil, cea mai cunoscută figură. Înainte de izbucnirea primului război mondial, prin intermediul băncii „Albina” a donat românilor suma de aproape 1 milion coroane 2. Pe cheltuiala sa au fost reparate și construite, sute de biserici în Transilvania. În partea de nord a Moldovei a înființat, pe cheltuiala sa, circa 30 de școli primare, iar în anul 1906, Vasile Stroiescu a oferit 200.000 ruble pentru construirea unei mari catedrale ortodoxe
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
să-i semneze actul care să ateste că s-a făcut verificarea tehnică a autocamionului său, deși acesta avea ceva probleme la sistemul de direcție. Maistrul îl refuză, iar șoferul se duce atunci la inginer și insistă că autocamionul este reparat și că poate merge cu el în cursă. Gândindu-se permanent la dispariția băiatului și pentru a scăpa de șoferul care nu-l lăsa în pace, Mircea Danu îi semnează foaia de parcurs pentru a pleca în cursă. Ajuns acasă
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
considera că "Tată de duminică" este „din nou un film sensibil (și melodramatic), o poveste scrisă de Octav Pancu-Iași, despre o familie dezbinată, cu un copil «de duminică» și cu un tată «de duminică», câteva vieți chinuite, care încearcă să repare niște resorturi sufletești uzate”. El afirma că doar actorii reușesc să mai „țină” în picioare filmul. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Mircea, inginer automecanic ce și-a părăsit soția, își
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
roboticianul John Travis îl ajustează pe unul dintre roboți, lucru care o înfurie la culme pe gazdă. Se dovedește astfel că Max era creatorul sculpturilor de lumină, proces făcut posibil tocmai de problemele de ajustare pe care Travis le-a reparat. Drept răzbunare, ea îl ucide pe Travis, iar acesta nu se opune, disperat că a distrus tocmai lucrul despre care dorea să afle mai mult. Există anumite similarități între această povestire cu roboți și alte creații ale lui Asimov:
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
aflată pe fațadă), cât și în anii 1950-1951, 1960, 1966-1967, când lucrările au fost executate sub conducerea meșterului și antreprenorului Ion Costin din Dej, cu contribuția bănească a localnicilor ortodocși din Mănăstirea. În 1991-1992 biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” a fost reparată capital și înfrumusețată cu pictură bisericească, de către pictorul Bumb Constantin din localitatea Cășeiu, prin contribuția credincioșilor din localitate, sub îndrumarea preotului paroh Ciui Gheorghe. La data de 19 septembrie 1993, s-a sfințit acest lăcaș de închinare de către Prea Sfințitul
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. În apropierea curții boierești, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu a construit din piatră și cărămidă în anul 1669 o biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de cult a fost reparat în 1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele”, după cum scrie și în pisania bisericii. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]