15,319 matches
-
categoriile sociale în general ignorate în antichitatea greacă - femeile, copiii, bolnavii, sclavii, dar și supușii din provincii, în general 40. Noul stat, cel creștin, pentru întreaga populație romanizată, acum asimilată unei mase pe cale să se creștineze, afirmă și reprezintă problematica sacrului drept un pivot central în teoria și în exercitarea puterii, în strategiile instituționale politico-religioase, dar și în structurarea imaginarului. Discontinuu în unele aspecte fundamentale și coerent în altele, imaginarul puterii creștine din partea orientală a imperiului (mai ales după pierderea teritoriilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Aristotel (în Etica Nicomahică) și în operele artiștilor, asimilați, cu timpul, chiar sacerdoților. Pentru că arta mímēsis-ului va fi interpretată în cele din urmă ca o perfecționare a tehnicilor iluziei (înțelese aici nu negativ), sfârșitul antichității înregistrează "genurile" artistice drept "forme sacre ale unei tradiții sacre"44. În timp, ele vor servi, cu modificări importante, programului prozelitismului religios (Mango 175-92, 290-319 și Bréhier 205-75). E adevărat și că, pe de altă parte, "teologia ortodoxă a lui Hesiod dă un fundament teologic naturii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și în operele artiștilor, asimilați, cu timpul, chiar sacerdoților. Pentru că arta mímēsis-ului va fi interpretată în cele din urmă ca o perfecționare a tehnicilor iluziei (înțelese aici nu negativ), sfârșitul antichității înregistrează "genurile" artistice drept "forme sacre ale unei tradiții sacre"44. În timp, ele vor servi, cu modificări importante, programului prozelitismului religios (Mango 175-92, 290-319 și Bréhier 205-75). E adevărat și că, pe de altă parte, "teologia ortodoxă a lui Hesiod dă un fundament teologic naturii corporale a zeilor" (Besançon
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele de la Roma - Basilicile Santa Maria Antiqua, San Callisto; pe sarcofagele, astăzi, din Muzeul Laterano; în fresca din catacomba Santi Pietro e Marcellino etc. Alte două "contaminări" sunt de asemenea interesante pentru discuția de față, de această dată între imaginile sacre din religia antică influențate de cultele orfice (despre care am pomenit anterior, la greci și la împărații romani) și imaginea christică: este vorba despre ipostaze care se vor regăsi în terminologia politică a "discursului" edilitar al lui Constantin I și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oficială între instituția basileică și partida monahală), până la schisma patriarhului Mihail Cerularie (1204) și după aceea, basileul a permis sau chiar a sprijinit extinderea jurisdicției patriarhale asupra creștinismului oriental, fie și în detrimentul propriilor privilegii - pe care le respectau, totuși, imaginea sacră și simbolismul ei. Astfel a încetat epopeea împăratului-preot; au apărut în schimb "religia împăraților" și politicile lor de pietate, care utilizau toate scenografiile religioase, dar care nu mai permiteau în ceremonialul bisericesc afirmarea ascendentului absolut al basileului, acela de "uns
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru a trece din planul teologiei imaginii, divine și imperiale, în cel al imaginarului puterii laice, apoi în cel colectiv, ar mai trebui de asemenea menționat și că forma "etajată" a imaginarului antic s-a regăsit ulterior în schema ierarhiei sacrului creștin. În afară de imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
basileul, radical și în mod deliberat concepută diferențiator (așa cum se vede în imaginile care prefațează de fapt această carte). Pentru o lungă perioadă însă, chiar în orient lucrurile au stat complet altfel: înainte ca la Constantinopol să fie ridicată statuia sacră a lui Constantin I în vârful Coloanei de porfir, adevăratul axis mundi al celei de "a doua regine între orașe", apoi, spre sfârșitul imperiului roman, capitală unică, se puteau întâlni imagini ale împăratului (statui) în oricare cetate a sa; ele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
statului creștin, basilëìa orientală (imperiul) și hiérosynè (sacerdoțiul) au fost cu mult mai bogate în semnificații și mai bine încadrate politic în partea orientală decât în occident. Îmbinarea lor s-a bazat pe simbolismul "însemnelor" puterii, pe ritualul sacru al "întâlnirii" autocratului cu cel mai înalt cleric al său − precum Moise cu fratele său, Aaron − la intrarea în noul templu, biserica (ceremonial transmis și practicat în lumea post-bizantină ortodoxă). Scenariile și spectacolul fastuos, în care se reprezentau alături puterea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vălul cu care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care arta bizantină o va continua și o va rafina timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noi estetici a imaginii sacre, pe care arta bizantină o va continua și o va rafina timp de alte câteva secole după Marea Schismă. Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
patristice dintre teologie și oíkonomía, mai exact diferența dintre discursul care vorbește despre divin și discursul care se situează chiar în planul de gestionare a imaginii divinului. Teologia așează umanul într-un raport de discontinuitate față de sacru, în timp ce oíkonomía este chiar traducerea în practică a relației divinitate−Christos−uman (amintim triada discutată anterior în legătură cu filosofia lui Platon), printr-o reinterpretare spirituală dată Treimii. Oíkonomía este însuși conceptul de relație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
soluții care să-i asigure comunității drumul către mântuirea mult visată. Faptul că puterea avea drepturi neîngrădite de reprezentare a imaginii divinului îi acorda și privilegiul de a organiza și de a controla absolut toate semnele și formele vizibile ale sacrului (drept clamat și astăzi de ecclesie). Pentru aceasta, instituțiile constantinopolitane au stabilit dogmatic un canon simplist, ușor de memorat vizual (doar câteva modele iconografice) și impersonal (transcendent), care nu privea însă numai imaginea divinului, ci și imaginea singulară a autocratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
au stabilit dogmatic un canon simplist, ușor de memorat vizual (doar câteva modele iconografice) și impersonal (transcendent), care nu privea însă numai imaginea divinului, ci și imaginea singulară a autocratului alături de cea a lui Christos - inducându-se astfel ideea naturii sacre a basileului. Tiparul bizantin se regăsește în tot evul mediu, atât în orient, cât și în occident: împărații sunt redați în prezența suitelor lor (precum Iustinian I, în Basilica San Vitale, Ravenna, secolul VI), a Fecioarei, ca intercesor (Leon VI
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în penitența pe care acesta a trebuit să o facă public după anul 843; s-a adăugat o pierdere semnificativă de prestigiu local, de putere oikonomică în raport cu imperiul, dar și de autoritate în raport cu Vaticanul. Confruntarea în sine și recluziunea imaginii sacre au avut așadar urmări importante pentru comunitățile de creștini și pentru imaginarul lor colectiv. Instituțiile nu au putut rămâne indiferente la consecințele riscante; scrierile teologice ulterioare și întregul efort de persuasiune, ceremonialul religios, scenografia sa, toate mărturisesc o atenție specială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca o lungă reflecție asupra integrării tradițiilor de gândire pre-creștină în dogma noii credințe. Filosofiei antice i-a fost mereu recunoscută autonomia în raport cu religia veche. Totuși, în viziunea patriarhului Nichifor, era sacră însăși cauza gândirii; și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de oíkonomía era inseparabilă de cea a imaginii și de gestionarea ei. Laitmotiv-ul textelor sale în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
im)posibilitatea de a reprezenta natura divină −, ci, implicit, și în jurul celui de oíkonomía, în sensul de plan politico-religios de gestionare a bunurilor terestre de către instituția imperială și ecclesie, implicit a destinului imaginii artificiale (a figurii sacre). Acest din urmă concept este pe larg discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei icoanelor, pentru care a constituit un adevărat punct de referință în tratarea problemelor legate de mímēsis, de paideía, precum și de strategiile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei icoanelor, pentru care a constituit un adevărat punct de referință în tratarea problemelor legate de mímēsis, de paideía, precum și de strategiile politice de guvernare teritorială − determinate de un eșafodaj de natură sacră: imaginea naturală christică inspira imaginea artificială, care, la rândul ei, fonda puterea temporală (14). La întâlnirea dintre imaginea divinității invizibile și icoana sa, vizibilă, oíkonomía a devenit fundamentul pentru articularea lor "vie", dar și pentru transfigurarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
istorie a similitudinii eterne (consubstanțialitatea divină), prin fenomenul asemănării temporale (Întruparea). Ecranul doctrinal al crizei iconoclaste nu a putut ascunde însă dubla problemă: pe de o parte, relația dintre icoană și imaginea divină, însuși conceptul de mímēsis și transfigurarea formei sacre; pe de altă parte, problema politică a pedagogiei "religiei" civile, a strategiei de menținere a puterii basileice sacre (în detrimentul "domniei terestre" prin imagine a lui Iisus) și a aproprierii teritoriului credinței de către ea. Controversa în jurul imaginii artificiale a disimulat problema
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
putut ascunde însă dubla problemă: pe de o parte, relația dintre icoană și imaginea divină, însuși conceptul de mímēsis și transfigurarea formei sacre; pe de altă parte, problema politică a pedagogiei "religiei" civile, a strategiei de menținere a puterii basileice sacre (în detrimentul "domniei terestre" prin imagine a lui Iisus) și a aproprierii teritoriului credinței de către ea. Controversa în jurul imaginii artificiale a disimulat problema credinței în imaginea naturală, oricum ambele incomode pentru instituția basileică și pentru propriul cult, din cauza răspândirii lor cu ajutorul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
puterii creștine, în strânsă relație cu manifestările sale cu caracter spiritual, simbolic, precum și cu cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și instituției bisericii în ansamblu (pe linia moștenirii aristotelice, pentru un profit util și un bine suveran
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre genul deliberativ și cel juridic, dat fiind că era necesară condamnarea în spațiul public a gândirii iconoclaste și, totodată, absolvirea iconofilului de acuzația de idolatrie. Vocația oikonomică a creștinismului poate fi explicată și ea tot printr-un dispozitiv ternar: sacrul, natura și rațiunea, asemănător cu cel din tradiția platoniaciană: binele, existentul și gândirea. Retorica, în cazul acesta, ar fi, cum subliniază Mondzain în mai multe locuri, știința cu care se obțin efectele scontate, în cel mai practic sens al cuvântului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
știința cu care se obțin efectele scontate, în cel mai practic sens al cuvântului: demonstrația prin lógos-ul (rațional) de sorginte divină, ca manifestare a purului adevăr în viață, sub forma planului oikonomic, de întrupare a divinului prin cuvântul sacru și prin icoană. Paradoxul acestei crize dogmatice și instituționale și aspectul ei teoretic spectaculos reies din conjugarea în textele iconofililor, pentru definirea sensului oíkonomía, a neoplatonismului Sfinților Părinți cu gândirea aristotelică, deschise către posibilitatea reprezentării divinului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a corela imaginea naturală cu proiectul ecclesiei de a o transpune în icoană. O consecință majoră a fost reinterpretarea acestei prolifice noțiuni, oíkonomía, atât de necesare în argumentările iconofililor cu privire la relația dintre invizibil și vizibil, sacru și material, lege divină și canon ecclesial sau coduri laice. Cum demonstrația conduce la faptul că planul Întrupării și planul diseminării creștinismului sunt indisolubil legate de imaginea divinului, în discursul iconodul este atacată și demontată tocmai legitimitatea basileilor iconoclaști și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unui dublet simbolic și spiritual, s-au estompat în favoarea dubletului corelativ practicat de instituții, a crede și a guverna. Fundamentul acestei noi viziuni a puterii este atacat vehement în textele iconofile, care contestă nu dreptul credinciosului de a refuza reprezentarea sacrului, ci dreptul de a guverna un stat creștin în absența imaginii filiale. Vorbim mai curând de un atac asupra noii teocrații, pentru o restaurație teologică și ecclesiastică deplină; totodată, de un demers de contestare, cu argumentele christologiei, a cultului imaginii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]