13,844 matches
-
aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-o cameră de zi luminoasă și spațioasă. Un tânăr îmbrăcat cu un tricou și blugi prespălați stătea tolănit pe canapea în fața televizorului, schimbând canalele între Grandstand și o comedie în alb-negru de pe BBC2. Nu-și ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot drumul tocmai de la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
comedie în alb-negru de pe BBC2. Nu-și ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot drumul tocmai de la Londra, spuse Phoebe, întinzând mâna ca să stingă televizorul. Sunt sigură că vrea să se relaxeze. Hei, mă uit la ceva! Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot drumul tocmai de la Londra, spuse Phoebe, întinzând mâna ca să stingă televizorul. Sunt sigură că vrea să se relaxeze. Hei, mă uit la ceva! Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care le făcuse Roddy despre Hilary înainte de sosirea ei) din care-i excludeau pe ceilalți, constând numai din bârfe obscene despre prieteni comuni. Phoebe citea din când în când cronicile din ziarele naționale și urmărea emisiunile de artă de la televizor, așa că recunoștea majoritatea numelor menționate ca aparținând acelui mic cerc care părea a se afla - de bine, de rău - în inima a ceea era considerată viață culturală a Londrei, un cerc care se auto-selecta și se susținea reciproc. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Am închis televizorul. Kenneth și Shirley se micșorară până ce se transformară într-un punct luminos și m-am dus în bucătărie să-mi torn băutură. Acum de fiecare dată când intram acolo și-mi vedeam imaginea în fereastră, îmi amintea de noaptea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oamenii ăștia! Să-și închipuie că merită să se scrie istoria familiei lor! — Întâmplător, sunt chiar familii celebre. Ai auzit de familia Winshaw, nu-i așa? — Cea din care face parte Henry Winshaw, dementul ăla care apare tot timpul la televizor? Începu să râdă. — Exact. Ei bine, mătușa lui Henry - cred că îi e mătușă - vrea să se scrie o carte despre ei toți. Numai că vrea, înțelegi, un scriitor ca lumea. Nu orice scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva lucrări de-ale tale, îi spuse la un moment dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de făcut comentarii interesante. — Mi-ar face plăcere, am spus. Graham îmi spuse să mă așez pe patul lui și aprinse televizorul mare, greu de manevrat, care domina un colț al dormitorului. A durat aproape un minut până s-a încălzit. — Fabricat în anii ’70, explică el. Abia-și mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și secvențele cu vasele de război care intrau în luptă și fragmentele din discursurile premierului erau combinate cu scene din viața purtătoarei mai puțin celebre a aceluiași nume în timp ce umbla prin magazine, pregătea mese frugale, se uita la știrile de la televizor și așa mai departe. Într-un comentariu întretăiat, bărâna povestea cât de greu se descurcă din pensie și se întreba ce se alesese de banii pe care-i dăduse toată viața pe impozite pe salariu; era de obicei replica după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gândesc la asta, dar vorbele lui tot mă sâcâiau. În cele din urmă, am înțeles că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd dacă exista o explicație. Graham se uita la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos și m-am uitat la cronică, încântat să constat că era la loc de frunte, în partea de sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
film cadrele nefolosite ale tinerelor actrițe în diverse stadii de déshaabillé. Stop-cadrul era pentru Thomas însăși rațiunea de fi a aparaturii video:era convins că va transforma Anglia într-o națiune de voyeuriști și uneori stătea fascinat în întuneric cu televizorul aprins, cu nasturii de la prohab desfăcuți și cu ușa bine încuiată și își imagina scene identice repetându-se în toată țara cu perdelele trase și simțea o stranie solidaritate cu marea masă de oameni de a căror viață se izola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de data asta, băiete. Vorbesc despre Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat, clipind din cauza strânsorii exercitate asupra brațului său. Poate într-o nouă serie din Jumătate de oră cu Hancock? Ajunseseră la o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu în el - și ne consumam mica noastră cină împreună, unul lângă celălalt, oricine ne-ar fi luat drept o pereche căsătorită de treizeci de ani sau mai mult. Și ca să punem capac la toate, ca să întregim iluzia, aprindeam întotdeauna televizorul și ședeam așa, uitându-ne la el, ore-n șir, abia rostind o vorbă. Am asociat întotdeauna televiziunea cu boala. Nu cu boala sufletului, cum și-ar dori unii comentatori, ci cu boala trupului. Probabil că se trage de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintre numeroasele careuri de cuvinte încrucișate din reviste sau ziare de care era pe atunci dependentă. După amiaza însă, ne făcusem un mic ritual menit probabil să țină spaima și tristețea la o distanță tolerabilă: și aici intra în funcție televizorul. Deși părinții mei locuiau la marginea Birminghamului, viețile lor aveau tendința să se învârtă în jurul unui târg liniștit care se afla la circa nouă, zece kilometri de casa lor. Se lăuda cu un mic spital, în care fusese internat tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului. Ne întorceam acasă, făceam două cești de ness, ne puneam pe o farfurie biscuiți digestivi sau Rich Tea și apoi, timp de jumătate de oră, ne instalam în fața televizorului să ne uităm la o emisiune-concurs: o emisiune extrem de ușurică și de plicticoasă, pe care o urmăream totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până și câteva secunde ratate ar fi însemnat să ne fi irosit vremea. Programul avea două elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din șase, realizând doar șase puncte. A fost euforică ore-n șir după aceea: a fost singura dată când am văzut dispărând de pe fruntea ei cuta îngrijorării. Și cred că din acest motiv făceam eforturi disperate să ne întoarcem la televizor în fiecare zi la patru și jumătate, deși uneori, când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu nouăzeci de kilometri la oră pe străzile mărginașe, cu teama să nu ratăm primele etape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe televiziune pentru stimuli sexuali, aveam, uluitor, o aversiune esențială față de pornografie (aversiune din principiu, dacă priveai în trecutul îndepărtat). Chiar și în cel mai vulgar film pe care l-am cumpărat, l-am închiriat sau l-am înregistrat după televizor era de obicei o urmă de justificare artistică pentru împerecherile și despuierile care vor deveni rapid principalul meu punct de atracție. Și, de fapt, nu fusesem decât o dată la cinematograf să văd un film pornografic. Era pe la mijlocul anilor ’70, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că va acoperi peluza noastră din față - par încă ireale Crăciunurile cenușii, tăcute cu care m-am consolat în ultimii ani. Dar azi va fi altfel. Nici unul din noi nu putea accepta ideea de a se uita opt ore la televizor de Crăciun și pe la jumătatea dimineții eram într-o mașină închiriată și ne îndreptam spre South Coast. Nu mai condusesem de secole. Din fericire, în sudul Londrei nu era cine știe ce trafic, și în afară de o atingere la mustață cu un Sierra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
străvezie presupunere de inevitabilitate? În orice caz, probabil nu avea nici o legătură cu mine - ceva care se întâmpla la mii de kilometri depărtare, în cealaltă parte a lumii:ân cealaltă parte (care era și mai departe) a unui ecran de televizor. Deci cum aș putea eu accepta dintr-o dată că era acum una dintre forțele care conspirau împotriva Fionei - că se furișaseră deja în viața ei nevinovată? Era ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se furișa pe deasupra orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe pragul lui Michael și nu primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chip care transmitea un mesaj simplu, cumplit: lăsați orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să fie mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
călătorie a lui Michael în Yorkshire. Era 16 ianuarie și la ora cinci în dimineața aceea expirase ultimatumul pentru retragerea Irakului din Kuweit. Atacul aliaților asupra lui Saddam Hussein putea fi lansat în orice moment și ori de câte ori dechidea radioul sau televizorul, Michael se aștepta să audă că începuse războiul. Când se urcă în tren în gara King’s Cross la sfârșitul după-amiezii, zări câteva fețe familiare printre pasageri: Henry Winshaw și fratele lui Thomas își ocupau locurile într-un vagon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceea nu a fost o masă veselă: ea a constat din carne rece, murături, brânză și un Chablis neutru. Erau doar opt la masă: Henry și Mark au preferat să rămână în camera de sus, uitându-se la știrile de la televizor. Amândoi păreau să creadă că era iminent anunțul unor atacuri aeriene împotriva lui Saddam Hussein. Ceilalți ședeau împreună la un capăt al mesei lungi din sufragera neprimitoare, în care bântuia curentul. Caloriferele nu mergeau, din nu se știe ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pierdem vremea, spuse Dorothy. Să se ducă cineva să-l aducă pe Henry și să-l anunțăm ce se petrece. Li se păru tuturor o idee foarte logică. — Dar unde e? — În vechea cameră a bonei Gannet, se uită la televizor. — Unde naiba e asta? Știe cineva să se descurce în casa asta blestemată? Știu eu, spuse Phoebe. Mă duc să-l aduc. Michael avu o reacție întârziată față de acest curs al acțiunii, pentru că fusese derutat și intrigat de subita manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o dată, pentru orice eventualitate. Phoebe îl conduse după un colț, apoi urcară câteva trepte și apoi parcureseră trei, patru culoare scurte și întunecate. — Sst! Ascultă, spuse Michael, punându-și mâna pe brațul ei. Se aud glasuri. Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]