14,671 matches
-
perșii nu a urmat previziunile inițiale. Dispunând de superioritate în dotarea cu tehnică de luptă navală, atenienii au condus bătăliile navale de la capul Artemision (Insula Eubeea) și de la Salamina, afirmându-se ca putere de prim rang chiar în bătălia combinată, terestră și navală, de la capul Mycale (Insula Samos, 479 î.Hr.). În toamna anului 481 î.Hr., premergător începerii războiului, la templul lui Poseidon, de pe Istmul Corint, s-au întrunit pentru prima dată delegații din aproape toate polisurile grecești. Întâlnirea s-a transformat
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
î.Hr., premergător începerii războiului, la templul lui Poseidon, de pe Istmul Corint, s-au întrunit pentru prima dată delegații din aproape toate polisurile grecești. Întâlnirea s-a transformat într-un mare succes diplomatic al spartanilor. Adunarea a aordat Spartei comanda supremă, terestră și navală, a forțelor panelenice, forțe reunite în acele condiții de necesitate. În fruntea forțelor grecești urmau a se afla cei doi regi ai Spartei, Leonidas și Euribiades. Un al doilea consiliu militar al coaliției elene s-a reîntrunit în
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
la sud de Muntele Oeta, care ducea în Locrida. Comanda trupelor alcătuite din hopliți recrutați din Pelopones, majoritatea arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care 200 de trireme
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
se integrează cosmosului și se unește cu natura, formând cu aceasta un întreg. Această idee pornește de la niște concepții păgâne străvechi, care probabil își au originea în mitologia traco-dacă. Astfel viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spațiul în care a viețuit, idee dezvoltată și în balada "Miorița". Cu toate că moartea nu reprezintă un sfârșit al sufletului, al ființei, ci o continuare sub alte forme a existenței acestuia, moartea este văzută ca un eveniment
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
fie prilejul de a căpăta teritoriile care îi fuseseră atribuite la Tratatul din Yeșilköy/San-Stefano, și Dobrogea. Ofensiva trupelor bulgare începe chiar înainte ca declarația de război să fie înaintată ministrului României la Sofia. De partea românilor, Dunărea și frontiera terestră erau apărate de Armata a III-a, având în față Armata a III-a bulgară, bine dotată grație armamentului austro-german și beneficiind de susținerea ofițerilor și trupelor specializate germane. Elementul esențial care dădea forță acestei armate îl reprezenta comandamentul său
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
pe cei care nu-i erau deja supuși). În același timp, această revoltă i-a oferit pretextul să încerce extinderea imperiului asupra Greciei antice împărțită în orașe-stat. O expediție preliminară condusă de Mardonius în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. În anul 491 î.Hr. Darius a trimis soli în toate cetățile-stat grecești cerând un dar de „pământ și apă”, în semn de supunere către el. Majoritatea orașelor Greciei
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ii au fost animale vertebrate care au dominat ecosistemele terestre pe o perioadă de aproximativ 160 de milioane de ani, prima dată apărând pe planeta noastră cu aproximativ 220 de milioane de ani în urmă, la sfârșitul perioadei triasice. La sfârșitul perioadei cretacicului, acum circa 65 de milioane de ani
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
din scoarța pământului este compusă din elemente tranziționale, fierul fiind singurul element tranzițional mai răspândit pe pământ. Majoritatea metalelor tranziționale au însă o abundență sub 0,01%, iar unele dintre ele formează rar zăcăminte, fiind dispersate relativ uniform în scoarța terestră.
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
să modifice ordinele de luptă și să mute unitățile militare în zonele cele mai amenințate. Astfel, în ciuda faptului că sovieticii începuse războiul împotriva Finlandei, ei nu au putut continua planurile inițiale pentru o ofensivă aeriană de amploare în sprijinul atacurilor terestre. Din Karelia au fost retrase un corp mecanizat cu două divizii de blindate și o divizie de infanterie, lăsând forțele trecute în defensivă fără nici o unitate de rezervă. La început armata finlandeză a fost desfășurată pe poziții defensive, dar, la
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
emisă de Hobbes stabilește bazele diviziunii ulterioare dintre stat și societatea care aspiră să se elibereze sau să se emancipeze față de orice normă coercitivă. Ordinea politică seculară stabilită de Hobbes aspira la neutralizarea atacurile perene ale judeo-creștinismului împotriva legitimității suveranilor tereștri. Schmitt considera că diaspora evreiască este o agentură care întreține fermentarea în această mișcare de emancipare, iar simbolul lui Hobbes nu era răspunsul corespunzător intensității și perversității conflictului. Schmitt a făcut numeroase analogii între evreii convertiți din Spania, Marranos și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a retras la Plettenberg, unde a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din tinerețe din perioada Republicii Weimar, dar actualitatea și importanța lor a fost descoperită după câteva
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
mondială unică. Eliminarea statelor din ordinea internațională nu ar trebuie să ducă la un universalism. Pentru Schmitt, soluția constă într-o lume de superspații în care să există o interdicție de intervenție din partea altor superputeri. El concepe un nou "nomos terestru". Noțiunea de "nomos" (din greacă νόμος - lege) este utilizată în sensul sociologic pe care i l-a dat mai târziu Peter L. Berger, anume de structură socială care definește relațiile dintre individ și societate. După Berger, un "nomos" social trebuie
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cu toții nevoie de un nomos care să definească structura socială: el ne asigură stabilitatea, previzibilitatea și un cadru de referință în care să trăim. Alternativa o constituie haosul și teroarea, într-un mediu pe care Berger îl numește "anomie". Nomos-ul terestru al lui Carl Schmitt este o ordine valabilă pe întreg globul care, în mod analog cu deciziile suverane, creează condițiile de normalitate necesare pentru îndeplinirea dreptului. Astfel, nomosul terestru constituie o premiză pentru orice legalitate a dreptului internațional. Pentru Schmitt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
teroarea, într-un mediu pe care Berger îl numește "anomie". Nomos-ul terestru al lui Carl Schmitt este o ordine valabilă pe întreg globul care, în mod analog cu deciziile suverane, creează condițiile de normalitate necesare pentru îndeplinirea dreptului. Astfel, nomosul terestru constituie o premiză pentru orice legalitate a dreptului internațional. Pentru Schmitt, un drept internațional eficient trebuie să se bazeze pe o asemenea ordine concretă și niciodată doar pe tratate sau convenții. De îndată ce chiar un singur element ar pune ordinea generală
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
se referea exclusiv la continentul european. Aceasta nu exclude existența altor nomosuri în alte zone ale lumii. După deschiderea drumului spre extremul orient și descoperirea Americii, nomos-ul a devenit global, extinzându-se la întreg globul. Apare necesar un "nou nomos terestru" care, din punctul de vedere al lui Schmitt nu a fost încă creat. Schmitt întrevede, în principiu, trei posibilități de realizare a unui asemenea nomos pentru întreg globul: Schmitt prognozează o dispariție a organizațiilor statale. În dispariția ordinii statelor suverane
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Wehrmacht - "Înaltul Comandament al Forțelor de Apărare" (mai cunoscută prin inițialele sale, „OKW”). Acesta ere folosit de Hitler ca un grup de planificare alternativ, dar principala responsabilitate asupra campaniei din vest o avea Oberkommando des Heeres - "Înaltul Comadament al Forțelor Terestre" („OKH”). Comandantul forțelor terestre era von Brauchitsch, dar responsabilul principal al planificării militare era șeful Statului Major Franz Halder. OKW avea ca subordonați "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL), condus de colaboratorul apropiat al lui Hitler Hermann Göring, și "Oberkommando der Marine
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Forțelor de Apărare" (mai cunoscută prin inițialele sale, „OKW”). Acesta ere folosit de Hitler ca un grup de planificare alternativ, dar principala responsabilitate asupra campaniei din vest o avea Oberkommando des Heeres - "Înaltul Comadament al Forțelor Terestre" („OKH”). Comandantul forțelor terestre era von Brauchitsch, dar responsabilul principal al planificării militare era șeful Statului Major Franz Halder. OKW avea ca subordonați "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL), condus de colaboratorul apropiat al lui Hitler Hermann Göring, și "Oberkommando der Marine" (OKM), de sub comanda amiralului
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
dar fusese convins de către apropiați că este un plan prea riscant. Pe 2 februarie, planul lui von Manstein i-a fost supus atenției lui Hitler. Acesta din urmă i-a convocat pe von Manstein, pe șeful de personal al trupelor terestre, generalul Rudolf Schmundt, și pe șeful de operațiuni al OKW, Alfred Jodl. După ce l-a ascultat pe von Manstein fără să întrerupă vorbitorul și fără să se lanseze în monologuri, el a acceptat toate argumentele generalului. A doua zi chiar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
proporții. Toate obiecțiunile generalilor au fost respinse de Hitler, care considera că Germania este într-o poziție strategică fără speranță, iar cea mai neînsemnată șansă de victorie contrabalansa o înfrângere certă implicată de inacțiune. Strategia, metodele operaționale și tacticile armatei terestre germane și a "Luftwaffe" au fost denumite de multe ori „" Blitzkrieg (războiul-fulger)"”. Conceptul este puternic controversat și este legat de poroblema a naturii și originii corecte a operațiunilor „"Blitzkrieg"”, pentru care campania din 1940 este considerată ca fiind exemplul clasic
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
asupra lui Gamelin. Nici rapoartele primite de la Vatican, sau fotografiile aeriene ale avioanelor de recunoaștere franceze care prezentau coloana de 60 km a vehiculelor blindate germane de la granița germano-lumxemburgheză. Germania a mobilizat efective însumând 4.200.000 din cadrul "Heer" (forțele terestre), 1.000.000 "Luftwaffe" (aviația militară), 180.000 din cadrul "Kriegsmarine" (marina de război), și100.000 din "Waffen-SS". Dacă se iau în calcul forțele staționate în Polonia, Danemarca și Norvegia, forțele terestre mai dispuneau de aproximativ 3.000.000 de soldați
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mobilizat efective însumând 4.200.000 din cadrul "Heer" (forțele terestre), 1.000.000 "Luftwaffe" (aviația militară), 180.000 din cadrul "Kriegsmarine" (marina de război), și100.000 din "Waffen-SS". Dacă se iau în calcul forțele staționate în Polonia, Danemarca și Norvegia, forțele terestre mai dispuneau de aproximativ 3.000.000 de soldați disponibili pentru atacul de pe 10 mai 1940. Aceștia erau încadrați în 157 de divizii, dintre care 135 urmau să participe direct la ofensivă, iar restul de 42 erau plasate în rezervă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în acest număr fiind incluse și rezervele). În 1939-1940, 45 % dintre militari aveau vârsta peste 40 de ani, iar jumătate din numărul lor total beneficiaseră de doar câteva săptămâni de instruire. Adevărul este că, spre deosebire de ceea ce sugerează legendele "blitzkrieg", forțele terestre germane nu erau motorizate în totalitate. În 1940, doar 10% dintre efectivele forțelor terestre erau motorizate, putând mobiliza doar 120.000 de vehicule. Prin comparație, forțele franceze dispuneau de 300.000 de vehicule. Forța expediționară britanică avea de asemenea un
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
peste 40 de ani, iar jumătate din numărul lor total beneficiaseră de doar câteva săptămâni de instruire. Adevărul este că, spre deosebire de ceea ce sugerează legendele "blitzkrieg", forțele terestre germane nu erau motorizate în totalitate. În 1940, doar 10% dintre efectivele forțelor terestre erau motorizate, putând mobiliza doar 120.000 de vehicule. Prin comparație, forțele franceze dispuneau de 300.000 de vehicule. Forța expediționară britanică avea de asemenea un contingent motorizat „demn de invidiat”. Cea mai mare parte a vehiculelor de aprovizionare germane
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
celui al armatei germane din 1914. În 1940, armata germană era doar parțial modernizată. După cum apreciază un istoric, un mic număr de „divizii de elită” bine echipate „erau depăsite de numărul diviziilor de rangul al doilea sau al treilea”. Forțele terestre germane erau împărțite în trei grupuri de armate. Grupul de Armată A comandat de Gerd von Rundstedt, compus din 45 de divizii, dintre care șapte blindate, trebuia să execute lovitura decisivă, o „tăietură de seceră” - "Sichelschnitt" - prin dispozitivul defensiv al
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
emisie-recepție, ordine fiind transmise prin viu grai, iar avantajul comunicațiilor radio avea să se dovedească decisiv în momentele decisive ale luptelor. Rețeau de comunicații radio permitea comunicarea dintre echipajele tancurilor și comandament, dar și comunicația - limitată - cu forțele aeriene și terestre. Diviziile "Panzer" erau sprijinite de unități "Fliegerleittruppen" (trupe de control tactic aerian) dotate cu transportoare semi-șenilate „Sonderkraftfahrzeug”. Deși nu erau suficient de multe astfel de transportoare în dotarea armatei germane, tanchiștii puteau să apeleze la sprijinul "Luftwaffe", indiferent dacă avioanele
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]