128,667 matches
-
pe unul dintre autorii sintagmei (Emery Kay Hunt), ""externalitățile sunt mai degrabă regula decât excepția, drept pentru care piețele funcționează adesea ca și cum ar fi ghidate de un picior invizibil care ne dă șuturi ca să producem mai multă sau mai puțină marfă decât este socialmente eficient."" Hunt, un critic radical al școlii majoritare de economie politică, subliniază că întrucât marea majoritate a consumului și producției sunt fenomene sociale, ele produc toate externalități: maniera în care consumăm într-un restaurant, cum ne arată
Piciorul invizibil () [Corola-website/Science/328660_a_329989]
-
Gabriel Oseciuc (Darie) și Gheorghe Dinică (Diplomatul). Acțiunea romanului începe în toamna anului 1917 în Bucureștiul vremelnic ocupat de armatele germane și austro-ungare. Comandatura germană a rechiziționat o turmă de oi, pe care a încărcat-o într-un tren de marfă, împreună cu nutrețul necesar, și a cerut poliției să-i trimită de urgență 20 oameni pentru a se îngriji pe drum de hrănirea oilor. Un comisar capturează 23 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
în jurul anului 1856, a fost publicată abia în 1993. San Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma "Breil", într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
prin cei ce vin să se așeze aici atrași de câstig. Vechiul sat pescăresc se transformă în târg, în așezare de caracter urban. La această transformare a contribuit în mare măsura portul, fapul că sosesc aici corăbii, aducând produse și mărfuri străine, pe care le vând autohtonilor, cumpărând produsele locului. Judecând după felul cum este menționată Brăila în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, considerăm ca transformarea avusese loc cu mult înainte. După părerea lui Constantin C. Giurescu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de vedere prin amintirea unei mărturii istorice: Cronica de la Kiev-cunoscută și sub numele de: Cronica lui Nestor, care se referă la expediția întreprinsă de Sveatoslav, cneazul de Kiev, împotriva bulgarilor, la apelul bizantinilor, în anul 969, ea subliniază concentrarea de mărfuri și produse care are loc la Dunărea de jos. În ceea ce priveste numele de Brăila, acestă este un nume romănesc, vine de la numele de persoană Brăila, numele acestea terminate în -ilă, fiind frecvente la poporul nostru. Numele personal Brăila este
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
revendicări ale foștilor stăpâni de moșii. Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerțului pe Dunăre și mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, și anume acelora care ofera prețurile cele mai bune. De acum se termină monopolul turcesc, obligația de a aproviziona Imperiul otoman, în special capitala și armata
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
din negustorii și meseriașii Brăilei își trag numele câteva străzi ale orașului. Găsim astfel în planurile vechi ale lui din prima jumătate a secolului al XIX-lea, strada Brașoveni, după negustorii români din Șcheii Brașovului așezați în Brăila și vânzând marfa numită „brașovenie” (obiecte de metal, țesături, pălării, lăzi brașovenești etc.). O altă stradă se numea Cojocari, deoarece aici locuiau cojocarii. O a treia Cavafi, după cei ce făceau încălțamintea de rând iar o a patra Zidari. Dezvoltarea economică a Brăilei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
fost și străini de tot felul. Treptat, însă, o buna parte a acestora se asimilează topindu-se în masa autohtonă. Pentru apărarea intereselor atât a conaționalilor săi stabiliți în Brăila cât și a celor în trecere precum și a echipajelor și mărfurilor sosite cu navele, diferite state europene , au inființat aici posturi de vice consuli, depinzând de consulii generali din București. Începutul l-a făcut Anglia în 1835 și rezultatul a fost ca de îndată, numărul supușilor englezi din Brăila a sporit
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
(n. 1968, Toflea, Galați) este un om de afaceri, investitor și manager român. El este președintele Grampet Group, un holding din sectorul transportului feroviar de marfă și din sectorul industriei feroviare din România și din Europa Centrală și de Sud-Est. Din octombrie 2012, este președintele Consiliului de Afaceri România-Kazahstan ca o recunoaștere a viziunii sale și a activității susținute de dezvoltare economică strategică la nivel înalt
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
prezent a deținut numai poziții de top management, fiind responsabil cu dezvoltarea strategică a holdingului Grampet Group. Din cadrul Grampet Group fac parte câteva nume importante pentru industria feroviară românească, precum: Grup Feroviar Român - cel mai mare operator feroviar privat de marfă, Remar Pașcani - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reva Simeria - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reloc Craiova - fabrică de reparații locomotive. De asemenea, Gruia Stoica a reușit să extindă activitatea grupului de companii
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
companii pe care îl conduce, înființând și dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania (Eurorail Logistics Germany - casă de expediție), Austria (Grampetcargo Austria - casă de expediție și viitor operator de transport), Ungaria (Train Hungary - operator de transport feroviar de marfă și Grampet Debrecen Vagonyar - fabrică de reparații și construcții de material rulant cu tradiție de peste un secol), Bulgaria (Bulgarian Railway Company - operator de transport feroviar de marfă), Serbia (Eurorail Serbia - casă de expediție), Muntenegru, Ucraina (Eurorail Ukraine - casă de expediție
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
și viitor operator de transport), Ungaria (Train Hungary - operator de transport feroviar de marfă și Grampet Debrecen Vagonyar - fabrică de reparații și construcții de material rulant cu tradiție de peste un secol), Bulgaria (Bulgarian Railway Company - operator de transport feroviar de marfă), Serbia (Eurorail Serbia - casă de expediție), Muntenegru, Ucraina (Eurorail Ukraine - casă de expediție), Republica Moldova (Eurorail Company - casă de expediție). În luna ianuarie 2013, Gruia Stoica a anunțat că Grampet Group a achiziționat Electroputere Craiova , cel mai cunoscut brand al industriei
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
scurt timp să repornească uzina de la Electroputere și să reînceapă producția de locomotive sub marca Electroputere Craiova. Gruia Stoica este anchetat împreună cu tatăl și fratele său, de DIICOT, într-un dosar care datează din 2005, privind privatizarea companiei Transbordare Vagoane Marfă. Instanța a dispus sechestru pe bunurile și activele firmei lui Stoica. Stoica este urmărit penal pentru evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri și abuzuri comise de acționarii companiei și fosta conducere. Dosarul vizează și alte companii ale omului
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
bunurile și activele firmei lui Stoica. Stoica este urmărit penal pentru evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri și abuzuri comise de acționarii companiei și fosta conducere. Dosarul vizează și alte companii ale omului de afaceri, pe lângă Transbordare Vagoane Marfă SA, Grupul Feroviar Român (GFR), și Rapid Com SRL. Urmărirea penală a fost extinsă timp de mai mulți ani, iar dosarul a trecut inclusiv pe la Curtea Constituțională. Procurorii au obținut o expertiză care atestă un prejudiciu de peste 30 de milioane
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
au obținut o expertiză care atestă un prejudiciu de peste 30 de milioane de euro. Gruia Stoica a negat orice infracțiune susținându-și nevinovăția. În 2013, Gruia Stoica a încercat, fără succes, să cumpere pachetul majoritar de acțiuni al companiei CFR Marfă. La 29 ianuarie 2014, Stoica a fost arestat de DNA într-un dosar în care este anchetat de cumpărare de influență. Acesta este acuzat că i-ar fi dat 3 milioane de euro avocatului său, Doru Boștină, pentru a afla
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
Stoica a fost arestat de DNA într-un dosar în care este anchetat de cumpărare de influență. Acesta este acuzat că i-ar fi dat 3 milioane de euro avocatului său, Doru Boștină, pentru a afla prețul cerut de CFR Marfă, principalul concurent al GFR, la o licitație organizată de Complexul Energetic Oltenia. Licitația avea ca obiect transportarea cărbunelui pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 aprilie 2014, cu o valoare estimată de peste 100 milioane euro. Următoarea zi, instanța
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
apă mai largi, romanii au conceput poduri plutitoare de vase, "pontoane", având, pe fiecare mal, o parte fixă care se lega, astfel încât stâlpii de ancorare din cursul de apă permiteau o mai bună stabilitate a ansamblului. Pentru transportul călătorilor și mărfurilor, de la un mal la altul, era pe larg utilizat sistemul de bacuri cu plată. În zone de munte, traseele drumurilor romane își abandonează linia dreaptă; numeroase locuri, mai strâmte, au fost săpate chiar în stânci, pe flancul muntelui pentru a
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În paralel cu hanurile, se aflau horrea, antrepozite care serveau la "cura annonae", serviciul de îngrijire a recoltelor și mărfurilor destinate capitalei Imperiului. "Cursus publicus" (în română: „poșta oficială [a Imperiului Roman]”) fiind, împreună cu armata, principalul beneficiar și utilizator al drumului roman, folosea aceste etape pentru dirijarea rapidă a mesajelor și știrilor. Sistemul funcționa atât de bine încât vehiculele serviciului
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
au fost înființate tabere militare cu soldați care au avut rolul de a consolida linia frontului și de a apăra calea ferată nou construită. Aceasta a funcționat până în decembrie 1918 și a fost folosită pentru transportul de trupe, muniție, armament, mărfuri și animale vii. Decizia trupelor ruse de a temporiza continuarea ofensivei după cucerirea inițială de către acestea a Cârlibabei, a fost un moment critic. Deși tactic a servit orientării mai precise în teren, consolidării pe loc și deplasării spre linia frontului
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane, conform rapoartelor finale ale autorităților. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari. Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri
Accidentul feroviar de la Vintileanca () [Corola-website/Science/334926_a_336255]
-
Mizil, intrând la locul accidentului cu o viteză de 50 km/h. O viteză mai mică ar fi făcut ca evenimentul să fie unul minor și poate fără victime. Rezultatul coliziunii a fost distrugerea a șase vagoane ale trenului de marfă și, cel mai grav, a două vagoane de clasa a III-a, a unui vagon poștal și a unuia de bagaje din garnitura trenului accelerat. Distrugerea celor două vagoane de călători - supraaglomerate, ca toate trenurile timpului - a avut drept consecință
Accidentul feroviar de la Vintileanca () [Corola-website/Science/334926_a_336255]
-
apoi în sens invers și înconjurau orașul spre a se îndrepta spre Țările de Jos. În 1898, Antwerpen dispunea deja de mai multe gări, Gara Antwerpen-Est fiind cea mai centrală dintre ele și, ca atare, principala gară pentru pasageri și marfă. Lucrările pentru construirea unei noi gări au început în 1895, iar inaugurarea s-a făcut fără ceremonial pe 11 august 1905 (15 august, după alte surse). Cu această ocazie gara a fost redenumită „Antwerpen-Centraal”.. Pe 15 mai 1935, gara a
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
inițial un calendar lunar, dar sugerează că aproximativ 200 de ani înainte de Hijra a fost transformat într-un calendar lunisolar care conținea o lună intercalata adăugată din când în când pentru a menține pelerinajul în sezonul din an în care marfă era cea mai abundență. Această interpretare a fost propusă pentru prima dată de astrologul și astronomul musulman medieval, Abu Ma'shar al-Balkhi, si mai târziu de către al-Biruni, si al-Mas'udi, dar și de unii cercetători occidentali. Această interpretare consideră nasiʾ
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
sunt un chirurg. Nu există o piață a serviciilor de sănătate pentru că nu există o piață a morții și a suferinței și a sângelui și a doliului, ca să existe oferte de servicii. Acea piața nu există. Aceea nu este o marfă. Nu sunt un prestator și vă rog să nu fiți. Autoadministrarea, asta înseamnă trivializarea profesiei. Sună greu dar ne gândim la acest cuvânt și nu la altul. Autoadministrarea profesiei garantează competiția (și nu concurență), în care și cel mai sărac
Președintele Colegiului Medicilor: Autoritățile să nu facă abuz de reglementare, ca poziție de forță by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101277_a_102569]