138,178 matches
-
că finlandezii au contribuit la asediu sau l-au stânjenit. După ce a oprit în iunie-iulie 1944, Finlanda a cerut armistițiul cu URSS. După armistițiu, a urmat din 1944-45, când Finlanda a împins forțele germane din nordul Finlandei în afara țării. Tratatele semnate în 1947 și 1948 cu Uniunea Sovietică au cuprins unele obligații și plata de despăgubiri de către Finlanda—precum și alte concesiuni teritoriale începute cu Tratatul de Pace de la Moscova din 1940. Ca urmare a celor două războaie, Finlanda a fost obligată
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit” din 1369. 1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau "Biserica Neagră", cum va fi numită după incendiu) pe locul unei mai vechi basilici. 1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora. 1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
câștigarea de drepturi politice. 1850: Este întemeiat gimnaziul român, sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Șaguna, al cărui nume este purtat și astăzi. 1854: Între Brașov și Sibiu s-a instalat o linie telegrafică. 1862, 6 decembrie: Împăratul Franz Joseph semnează legea pentru construirea liniei ferate care să lege Brașovul de Budapesta, via Sibiu. 1873, 30 martie: În Brașov sosește primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosință și linia Brașov-Ploiești. 1889: Brașovul dispunea de o centrală telefonică
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
a brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni. Vasile Oltean in cartea Junii din Șcheii Brașovului - Monografie Istorica - menționează că: "George Barițiu, fără a semna articolul, în primul periodic brașovean, la 26 martie 1839 prezintă obiceiul junilor, asemuindu-l călușarilor, afirmații care sunt actuale" si "Ocupându-se de buna desfășurare a acestui obicei, protopopul brașovean Vasile Voina susține în fața studenților teologi din Sibiu o conferință
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
romaniaone.org BZSen 1"></ref> La sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a remarcat omul politic local Alexandru Marghiloman, posesorul unei moșii și al unui conac la marginea orașului. Germanofil, Marghiloman a fost prim ministru spre sfârșitul Primului Război Mondial, când România a semnat pacea de la București din 1918 și a început procesul de integrare a Basarabiei, care declarase unirea cu România la 28 martie în acel an. Un cunoscut politician contemporan originar din Buzău este Cătălin Predoiu; inițial ministru tehnocrat al justiției în
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
produse chimice, mașini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcții etc. Populația crește, astfel încât în 1910 s-au înregistrat 51.404 locuitori. Era al doilea oraș al fostei Țări Românești, după București. În 1913 în timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de „Pacea de la Craiova”. Izbucnirea primului război mondial (1914-1918) a fost receptată în mod diferit de populația Craiovei. Marea majoritate condamna deschis războiul, ca aducător
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia orașului, lipsită de marea producție de fabrică, este ponderea însemnată pe care o ocupă munca la domiciliu. În 1940 Craiova devine locul „conferinței romano-bulgare”, în urma discuțiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei. Populația orașului crește: 63.215 locuitori în 1930, 84.574 în 1948, 96.897 în 1956, 194.235 în 1974. Începând cu anii 1960 orașul devine un
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Liga Hanseatică la sfârșitul secolului al XIII-lea. După căderea în declin a Ordinului Teutonic în urma înfrângerii din bătălia de la Grunwald din 1410, și mai ales după înfrângerea Ordinului Livonian în bătălia de la Swienta la 1 septembrie 1435, s-a semnat acordul de formare a Confederației Livoniene la 4 decembrie 1435. Marele Ducat al Moscovei și apoi Țaratul Rusiei au încercat fără succes să invadeze țara în 1481 și 1558. Confederația Livoniană a rezistat până la Războiul Livonian (1558-1582). Războaiele au redus
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
la 23 februarie și la Tallinn la 24 februarie 1918. După victoria în Războiul de Independență a Estoniei, dus atât împotriva Rusiei sovietice cât și împotriva germanilor din Freikorps și voluntarilor din "Baltische Landeswehr", la 2 februarie 1920 s-a semnat tratatul de pace de la Tartu. Republica Estonia a fost recunoscută (de jure) de Finlanda la 7 iulie 1920, de Polonia la 31 decembrie 1920, de Argentina la 12 ianuarie 1921 și de celelalte țări ale Antantei la 26 ianuarie 1921
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
aderat la Uniunea Europeană în cadrul lărgirii de la 1 mai 2004 a Uniunii, cea mai mare lărgire a UE, atât ca populație, cât și ca teritoriu (deși nu și în termeni de PIB), prin aderarea a zece țări. Tratatul de Aderare fusese semnat la 16 aprilie 2003. Frontiera terestră a Estoniei cu Letonia se întinde pe 267 kilometri; frontiera cu Rusia are 290 kilometri. Între 1920 și 1945, granițele Estoniei cu Rusia, stabilite prin Tratatul de Pace de la Tartu din 1920, se întindeau
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
OSCE), a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), a Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CBSS) și a Băncii Nordice de Investiții (NIB). Ca stat participant la OSCE, angajamentele internaționale ale Estoniei sunt supuse monitorizării sub mandatul Comisiei Helsinki. Estonia a semnat și protocolul de la Kyoto. După redobândirea independenței, Estonia a urmat o politică externă de strânsă cooperare cu partenerii din Europa Occidentală. Cele mai importante două obiective în acest aspect au fost aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, realizate în martie
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
actuală a Călărașiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate împotriva pericolului turcesc, pentru apărarea luncii Dunării. S-au purtat multe bătălii aici, încă de la înființarea localității și până la data de 28 mai 1812 când la București s-a semnat pacea ce avea să aducă liniștea locuitorilor. Momentele de groază au trăit călărășenii și în 1821, o dată cu declanșarea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, necazurile lor terminându-se abia la un an după sfârșitul revoluției din 1821. Un alt moment de
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei românești fiind asigurată de Costache Caragiali. Teatrul Național a funcționat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. Aici se joacă „Baba Hârca", prima opereta românească, muzica semnată de A. Flechtenmacher, Matei Millo interpretând rolul principal, fiind și primul actor român care încearcă travestiul. Obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană până atunci. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu din Iași
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
se înființează "Societatea Filarmonică" denumita simbolic "„Doina Vrancei”" (1907), "Biblioteca Publică" (1912), "Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”", inaugurat în 1913, "Palatul de Justiție". Pe 30 decembrie 1881 orașul Focșani a găzduit Primul Congres Mondial Sionist. La 8 septembrie 1917 a fost semnat la Focșani armistițiul între reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterilor Centrale. Între cele două războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, se construiește Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia” (1927), clădirea Băncii
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în "„orașul domniei...numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la 8 ianuarie 1392, fiind "primul județ atestat documentar". Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit "Mircea cel Bătrân" în cinstea voievodului. Sigiliul orașului
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Solurile caracteristice sunt cele de silvostepa și stepa. Cernoziomul este tipul predominant de sol. Prima mențiune documentara datează din 6 oct. 1407. Cand boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se află și Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau căi la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
de la Sarmizegetusa. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat și de către Dimitrie Cantemir și Miron Costin. Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). O altă ipoteză descoperită de curând: Se știe însă că Galațiul s-a format pe locul unei așezări daco-romane, așa că o menționare istorică prealabilă secolului XV nu ar face decât să confirme existența așezării
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata să la Lugoj. Într-o diplomă datata 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donata marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
platoul Runc, în apropierea Cascadei Căilor) -Muzeul Rădăcinilor ( este un muzeu privat, situat la granița dintre Maramureș și Suceava. Adăpostește câteva zeci de sculpturi din rădăcini de lemn de brad realizate manual de unchiașul Ștefan, proprietarul muzeului. Printr-un act semnat între Primăria din Borșa și unchiașul Ștefan, după moartea acestuia, exponatele vor trece în proprietatea Primăriei și vor fi expuse la Muzeul de istorie al localității) -Poartă Imperiului (este vorba de vechea borna care indică intrarea în Imperiul Habsburgic situată
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița. La 18 aprilie 1920 revin la Turnu-Severin comandamentele militare românești ale "Grupului Tisa" și "Zonei Militare O (MZO)" care participaseră la zdrobirea sovietelor maghiare și la ocuparea militară a Ungariei. La 29 septembrie 1921, în Turnu-Severin, este semnat contractul dintre Comisia de lichidare a Băncii Austro-Ungariei de pe teritoriul României și statul român. La 1 octombrie 1921 se deschide Biblioteca, care primește donație de la Ioan Gh. Bibicescu, 40.000 de volume. În mai, 1922, la Severin se află în
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
septembrie, 1941, evreii internați din Dărăbani sunt redirecționați în Transnistria (regiune de ocupație militară având granița pe râul Bug). În ciuda războiului și a legilor cu caracter rasial (8 august 1940, la propunerea guvernului Ion Gigurtu, regele Carol al II-lea semnează "Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România"), evreii severineni se vor bucura de respect și de o libertate de mișcare puțin obișnuită pentru acele timpuri în Europa. Dovadă a acestui fapt este că membrii comunității reușesc să
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
biserici. Datorită Prințului Barbu Știrbei, s-a realizat Fabrica de Conserve (1903), Fabrica de Vată (1900), Școala profesională (1902), Liceul (1924) opera lui Toma T. Socolescu, Biserica Sfânta Varvara (1934), Ateneu Popular (1934), Biblioteca Populară (1924). La Buftea s-a semnat Tratatul Preliminar de Pace între România și Puterile Centrale la 5-18 martie, pe baza căruia încep la București la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
Preliminar de Pace între România și Puterile Centrale la 5-18 martie, pe baza căruia încep la București la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus de Alexandru Marghiloman. În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. Până la sfârșitul perioadei interbelice, comuna se numea deja "Buftea", fiind în
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
septembrie 1739 se reiau exploatările din Banat. În raportul său, Ignatz von Born menționează starea de decădere a exploatărilor din Bocșa datorată tăierii pădurilor și tot în același an (1768) se solicită, într-un raport, extinderea acestor exploatări în amonte, semnându-se actul de naștere al Uzinelor din Reșița. Potrivit documentelor, în anul 1754, în Bocșa există școală în limba maghiară, iar în anul 1776, sprijinită de biserică, se înființează școala românească. În anul 1871 începe construirea liniei ferate industriale pe
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
Mercy înaintează Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului Timișoarei”. După aprobarea proiectului s-a întocmit „Comisia de organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui Mercy. În sfârșit, la 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia la Timișoara, care devenea astfel capitala unei provincii importante a Monarhiei Habsburgice și reședința principalelor structuri administrative. S-a creat însă un aparat administrativ stufos, care impunea treptat o nouă mentalitate
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]