14,112 matches
-
scala gradată indicând adâncimea. În timpul ridicării către suprafață, acul indicator de adâncime maximă rămâne la gradația corespunzătoare celei mai mari adâncimi atinse de scafandru, pe când celălalt ac continuă să indice adâncimea curentă. Acest tip de profundimetru elimină erorile în determinarea adâncimii maxime atinse în timpul scufundării. Profundimetrul cu afișaj electronic este un tip modern cu mecanism electronic și afișaj digital.
Profundimetru () [Corola-website/Science/313645_a_314974]
-
utilizată de scafandri pentru iluminarea locală sub apă. Cu ajutorul lanternei subacvatice se pot efectua scufundări pe timp de noapte. De asemenea, lanterna subacvatică se poate utiliza și la scufundări pe timpul zilei pentru a reda culorile obiectelor și viețuitoarelor subacvatice. La adâncimi de peste 20 m, majoritatea culorilor spectrului sunt absorbite în masa apei. Lumina restaurează culorile roșu și galben. Există trei tipuri de lanterne subacvatice: Lanterna subacvatică trebuie să fie etanșă și rezistentă la presiune exterioară. Dacă bateria este fixată în interiorul lanternei
Lanternă () [Corola-website/Science/313652_a_314981]
-
și un diametru de aproximativ 20 cm. Butelia poate fi încărcată cu aer până la presiunea de 150 bar (în scară manometrică) sau până la presiunea de 200 bar (sc. man.). Durata autonomiei scafandrului, asigurată de aerul comprimat din butelie, variază în funcție de adâncimea de imersie, durata scufundării, capacitatea plămânilor, activitatea depusă de scafandru, temperatura apei etc. Butelia cu capacitate de 3 l este butelie de securitate fiind utilizată numai pentru cazuri de urgență. Se fixează fie de vesta de salvare fie de butelia
Butelie pentru scufundări () [Corola-website/Science/313698_a_315027]
-
presiune pot fi și fără ungere, fără ulei. Compresoarele pentru oxigen sau gaze pure (heliu, hidrogen) se utilizează la fabricarea amestecurilor respiratorii (Nitrox, Trimix) și în sistemele de recuperare a gazelor pure din amestecurile respiratorii folosite în scufundarea de mare adâncime. Pot fi angrenate de pistoane sau de o membrana specială, acestea numindu-se compresoare cu membrana. Pentru realizarea de amestecuri respiratorii sunt necesare la obținerea de aer comprimat sec, fără urme de ulei. Aceste compresoare se mai numesc și surpresoare
Compresor (scufundare) () [Corola-website/Science/313710_a_315039]
-
linia A, șase stații au fost create între 1969 și 1977: Trei dintre aceste stații, și anume Étoile, Auber și Nation, au stârnit o oarecare controversă datorită modalității de construcție, în principal a costului final. acestea sunt stații de mare adâncime, sub forma unor săli monolitice cu peroane laterale și fără piloni de susținere. Stațiile sunt de trei ori mai lungi, late și înalte decât stațiile clasice de metrou, având astfel un volum de 20-30 ori mai mare. O soluție mai
Réseau Express Régional () [Corola-website/Science/313720_a_315049]
-
limită deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Proiectanții germani au descoperit repede faptul că o navă rapidă, bine înarmata și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care făcea legătură între Wilhelmshaven și Marea Baltica, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce impunea restricții suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un pescaj mai mare, și riscul că nava să lovească fundul canalului). Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, si geografice, inginerii germani au pus
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
1940. Din septembrie, au început testele și instruirea echipajului. Comandantul navei a fost numit Ernst Lindemann. Într-un test executat în octombrie 1940, la un deplasament de 43.000 tone, si o putere de 118.000cp, în apa de mică adâncime, nava a obținut o viteză de 28.36 noduri. Manevrele de luptă și testele artileriei au început în noiembrie 1940. Comandantul navei s-a declarat nemulțumit de lipsă pieselor de schimb și a insuficientei ajustări a calculatoarelor de bord și
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
ul este o componentă a aparatului de respirat sub apă concepută, pe de o parte, pentru a destinde aerul de la presiunea înaltă la care se află stocat în butelie, la presiunea corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul și, pe de altă parte, pentru a permite o respirație fără efort cu o frecvență obișnuită. Primele detentoare au fost brevetate în 11 mai 1864 de către inginerii francezi Benoît Rouquayrol și Auguste Denayrouze pentru scafandrii
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
a exercita în mod artificial pe detentor o aspirație, măsurându-se depresiunea aplicată în camera etanșă și debitul de gaze obținut. Testul se poate face și într-o barocameră, mărindu-se presiunea ambiantă, determinându-se astfel funcționarea detentorului la diferite adâncimi. Pe baza acestor determinări, se trasează curba debitului de gaze funcție de depresiunea din camera etanșă a detentorului, pe timpul inspirației. Această curbă permite caracterizarea detentorului și aprecierea rezistenței acestuia la inspirație. În Uniunea Europeană, determinarea parametrilor minimi de confort respirator pe care
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
folosite pentru pescuit. În oceanul Antarctic sunt cunoscute șapte specii ce aparțin tipului "Thysanoessa" și șase ce aparțin tipului "Euphausia" Krillul antarctic poate trăi și la 100 de metri adancime pe când Krilul de gheață (Euphausia crystallorophias) trăiește și la o adâncime de 4.000 metri, dar sporadic îl întâlnim și la adâncimi de la 300 metri la 600 metri. Corpul Krillului este format din trei părți principale și anume: capul, toracele și abdomenul. Primele două părți ale corpului, capul și toracele sunt
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]
-
aparțin tipului "Thysanoessa" și șase ce aparțin tipului "Euphausia" Krillul antarctic poate trăi și la 100 de metri adancime pe când Krilul de gheață (Euphausia crystallorophias) trăiește și la o adâncime de 4.000 metri, dar sporadic îl întâlnim și la adâncimi de la 300 metri la 600 metri. Corpul Krillului este format din trei părți principale și anume: capul, toracele și abdomenul. Primele două părți ale corpului, capul și toracele sunt unite în așa fel încât par o singură parte, numită cefalotorace
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]
-
un tabel de decompresie, necesită înțelegerea corectă a acestora. Următorii parametri stau la baza alegerii și urmăririi corecte a unui tabel de decompresie: Scufundarea sub curba de securitate reprezintă scufundarea a cărei durată este suficient de scurtă încât revenirea de la adâncimea de lucru la suprafața apei (la presiunea atmosferică) nu necesită executarea de paliere de decompresie. Scufundările sub curba de securitate sunt recomandate scafandrilor începători, pentru că acestea micșorează la minimum riscul apariției unor accidente de decompresie. În cazul scufundărilor sub curba
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
elaborate: De asemeni sunt larg utilizate tabelele PADI, NAUI, NOAA. În România au fost elaborate și testate în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri Constanța în anul 1982, tabelele de decompresie cu aer LH - 82, pentru scufundări cu aer până la adâncimea de 60 m. Decompresia se execută prin paliere din 3 în 3 metri direct în apă, iar viteza de ridicare de la adâncimea de lucru la primul palier este de 15 m/min. Ultimul minut al fiecărui palier va fi utilizat
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
de Scafandri Constanța în anul 1982, tabelele de decompresie cu aer LH - 82, pentru scufundări cu aer până la adâncimea de 60 m. Decompresia se execută prin paliere din 3 în 3 metri direct în apă, iar viteza de ridicare de la adâncimea de lucru la primul palier este de 15 m/min. Ultimul minut al fiecărui palier va fi utilizat pentru ridicarea la palierul următor. Când se efectuează scufundări cu aer în medii acvatice situate la diverse altitudini, (scufundare la altitudine), cum
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
10 m/min. În scufundarea profesională anumite tipuri de lucrări subacvatice precum și condițiile hidro-meteo nefavorabile, (valuri mari, hula marină, curenții, frigul cauzat de staționarea îndelungată a scafandrului în apă), nu permit efectuarea palierelor de la 3 m sau chiar 6 m adâncime pentru revenirea la presiunea atmosferică. Tabelele cu decompresie la suprafață sunt derivate din tabelele de decompresie după scufundări cu aer și reduc în mod substanțial, durata staționării scafandrului în apă. <br/br>Tabelele cu decompresie la suprafață se folosesc numai
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
decompresia la suprafață recomandă utilizarea oxigenului pur după recompresia scafandrului într-o barocameră. Cele mai sigure tabele cu decompresia la suprafață, recunoscute pe plan mondial, sunt cele americane. Aceste tabele prevăd scoaterea scafandrului la suprafață, după ce a efectuat palierul de la adâncimea de 9 m și recomprimarea rapidă a acestuia, în mai puțin de 3 minute, la presiunea corespunzătoare adâncimii de 12 m în barocameră, unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
decompresia la suprafață, recunoscute pe plan mondial, sunt cele americane. Aceste tabele prevăd scoaterea scafandrului la suprafață, după ce a efectuat palierul de la adâncimea de 9 m și recomprimarea rapidă a acestuia, în mai puțin de 3 minute, la presiunea corespunzătoare adâncimii de 12 m în barocameră, unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea atmosferică. <br/br>Acest singur palier de la adâncimea de 12 m, cu aer sau oxigen, este mai eficient
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
acestuia, în mai puțin de 3 minute, la presiunea corespunzătoare adâncimii de 12 m în barocameră, unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea atmosferică. <br/br>Acest singur palier de la adâncimea de 12 m, cu aer sau oxigen, este mai eficient decât palierele cu oxigen la adâncimi mici. <br/br>Datorită eficienței lor, aceste tabele au fost acceptate în scufundările profesionale, la lucrări sub apă în Marea Nordului și Golful Mexic. Tabelele
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea atmosferică. <br/br>Acest singur palier de la adâncimea de 12 m, cu aer sau oxigen, este mai eficient decât palierele cu oxigen la adâncimi mici. <br/br>Datorită eficienței lor, aceste tabele au fost acceptate în scufundările profesionale, la lucrări sub apă în Marea Nordului și Golful Mexic. Tabelele cu decompresie la suprafață românești LH-89 sunt elaborate de Laboratorul Hiperbar din Constanța, în anul 1989
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Efectele azotului asupra organismului nu sunt suficient elucidate de către specialiști. Aceștia consideră că narcoza azotului este probabil similară cu efectele gazelor folosite la anestezie. Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
organismului nu sunt suficient elucidate de către specialiști. Aceștia consideră că narcoza azotului este probabil similară cu efectele gazelor folosite la anestezie. Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului ilariant), dar ceva mai slab. De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin apariția amețelii. Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului ilariant), dar ceva mai slab. De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin apariția amețelii. Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se poate manifesta prin vertije, stare de euforie uneori însoțită de o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
ilariant), dar ceva mai slab. De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin apariția amețelii. Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se poate manifesta prin vertije, stare de euforie uneori însoțită de o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul fiind expus celor mai grave pericole. Singura metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parțială a azotului este mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai ridicată la narcoză trebuie să-și limiteze scufundările la
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parțială a azotului este mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai ridicată la narcoză trebuie să-și limiteze scufundările la 40 m adâncime. Predispoziția la narcoza cu azot variază de la individ la individ. Există mai mulți factori care pot micșora rezistența la
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]