13,013 matches
-
tinere. Ín prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din toate zonele geografice ale climatului temperat îmbogățesc colecția. Grădina botanică dispune de o seră tropicală și o seră de palmieri, respectiv o clădire pentru cactuși și plante suculente.
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
din apropierea fluviului Amazon. Când Orellana a mers în aval pentru a căuta aur, coborând din Anzi (în 1541), fluviul încă se numea Rio Grande, Mar Dulce sau Rio de Canela ("Scorțișoară") deoarece se credea că în acea zonă se găsesc arborii de scorțișoară. Povestea ambuscadei agresive lansate de "icamiabas" care aproape a distrus expediția spaniolă a fost povestită regelui Carol I care, inspirat după legenda grecească a Amazoanelor, a numit fluviul Amazon. Într-una din expedițiile cu cea mai mică șansă
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
din familia "Amanitaceae" și genul "Amanita" este împreună cu gemenele ei "Amanita verna" și "Amanita phalloides" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor burete tomnatic. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din iunie până în octombrie (noiembrie) în păduri de foioase precum de conifere umede, în primul rând sub fagi și pini, unde pământul este acoperit de mușchi. Ciuperca crește preferat
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
involutus (1786) sau Omphalia involuta (1821), din familia "Paxillaceae" și genul "Paxillus", pe vremuri rânduit sub bureții savuroși, este între timp calificat ca ciupercă otrăvitoare care poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere, și de foioase prin locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
ul (Dracaena draco) este un arbore asemănător cu un palmier, de dimensiuni mari, răspândit în insulele Canare, Capul Verde, Madeira și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m și o tulpină ramificată, la vârful ramurilor sunt adunate frunzele ensiforme (de forma unei săbii), lungi până la 60
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
Entoloma sinuatum (1871), sin. Rhodophyllus sinuatus (1951), denumită în popor ciuperca pieptănușului, este o specie de ciuperci otrăvitoare de "basidiomicete" din familia "Entolomataceae" și genul "Entoloma". Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
O parte din această mică clădire mai există și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un spațiu vast situat în Nordul grădinii de zarzavat, la adăpostul zidului celui înalt de 6 metri, lângă care erau expuși căldurii Soarelui arbori în spalier. În centru se înălța un porumbar hexagonal, plin de găuri, rezervat creșterii porumbeilor, a căror carne fină era foarte apreciată. Cele două cotețe de găini, mai mici și la mică înălțime, adăposteau păsări de curte (200 de găini
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din urmă căutând locurile mai calde. Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt locurile pietroase, aride, uscate, dar totuși cu oarecare umezeală și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii ("Lepismă", "Thermobia") sunt sinantrope ("domestice") și
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
în mod natural rezistenți la infecție, sunt gazdele-rezervor ale ebolavirusurilor, cu toate că căile de întreținere enzootică locală și de transmitere a virusului Ebola în interiorul populațiilor de lilieci rămân necunoscute. Mai mult decât atât, acești lilieci se află în număr mare în arbori și consumă fructele acestora, în special în interiorul și în jurul satelor din Africa Centrală. Astfel, este posibil ca sătenii să se infecteze când manipulează sau consumă fructele contaminate cu saliva liliecilor care poate conține virusul Ebola. În mod similar se infectează
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt acvatice sau terestre și pot fi găsite în zone umede, sub scoarță, lemn putred, mâl sau plante acvatice. Larvele au corpul vermiform, cu tegumentul neted și aproape transparent. Nimfele seamănă cu cele
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
Sunt animale terestre diurne și nocturne și folosesc adăposturi superficiale sau chiar pe suprafața solului. Deși duc o viață terestră, la nevoie se pot cățăra și pot înota. Când nu sunt în căutarea hranei, stau ascunse pe sub trunchiuri și rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
sau cenușie, iar pe partea ventrală cenușie-gălbuie. La unii indivizi este evidentă o dungă neagră, medio-dorsală. Gimnurii mici sunt mai activ noaptea, dar și ziua. Duc mai ales o viață terestră, însă au fost observați cățărîndu-se pe tufișuri sau pe arborii de cafea. Pe sol se mișcă prin salturi mici, când nu sunt speriați; în caz de pericol însă, fug cu mare viteză. Merg pe aceleași poteci, și astfel pot fi urmăriți până la ascunzișurile lor secrete de pe sub trunchiuri sau pietre. Construiesc
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. "Macroglossus" și "Megaloglossus" au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen. Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup. Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor și-
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci specii rare de fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Nymphalis vaualbum" (fluturele țestos), "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele tigru), "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
ele sunt organe de asigurare a legăturii între doi arbori care-și pot transmite reciproc mișcarea și puterea. Prin aceste elemente se asigură legătura între tronsoanele (părțile) aceluiași arbore sau între arbori diferiți. Cuplul motor al unui automobil se transmite roților de rulare prin intermediul unui cuplaj cu funcționare intermitentă, numit
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
ele sunt organe de asigurare a legăturii între doi arbori care-și pot transmite reciproc mișcarea și puterea. Prin aceste elemente se asigură legătura între tronsoanele (părțile) aceluiași arbore sau între arbori diferiți. Cuplul motor al unui automobil se transmite roților de rulare prin intermediul unui cuplaj cu funcționare intermitentă, numit și ambreiaj. Axele de rotație ale arborilor legați prin cuplaje sau ambreiaje pot fi paralele sau neparalele (fig. 1). Principalele condiții pe
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
și puterea. Prin aceste elemente se asigură legătura între tronsoanele (părțile) aceluiași arbore sau între arbori diferiți. Cuplul motor al unui automobil se transmite roților de rulare prin intermediul unui cuplaj cu funcționare intermitentă, numit și ambreiaj. Axele de rotație ale arborilor legați prin cuplaje sau ambreiaje pot fi paralele sau neparalele (fig. 1). Principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească cuplajele pentru o bună funcționare sunt: -capacitate de transmitere totală a momentului de răsucire al arborelui; -dimensiuni constructive cât mai
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
reduse; -capacitatea de atenuare a șocurilor provenite din variația regimului de funcționare a mașinilor; -posibilitatea prevenirii, preluării și transmiterii sarcinilor suplimentare sau a depășirii turației; -asigurarea interschimbabilității necesare înlocuirii elementelor uzate. Clasificarea cuplajelor În funcție de condițiile de funcționare ale celor doi arbori, cuplajele pot fi: -cuplaje cu funcționare permanentă; -cuplaje cu funcționare intermitentă sau ambreiaje. La cuplajele cu funcționare permanentă, transmiterea mișcării între cei doi arbori nu poate fi întreruptă în timpul funcționării decât prin oprirea mașinilor și demontarea cuplajelor. Ambreiajele, prin cuplare-decuplare
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
turației; -asigurarea interschimbabilității necesare înlocuirii elementelor uzate. Clasificarea cuplajelor În funcție de condițiile de funcționare ale celor doi arbori, cuplajele pot fi: -cuplaje cu funcționare permanentă; -cuplaje cu funcționare intermitentă sau ambreiaje. La cuplajele cu funcționare permanentă, transmiterea mișcării între cei doi arbori nu poate fi întreruptă în timpul funcționării decât prin oprirea mașinilor și demontarea cuplajelor. Ambreiajele, prin cuplare-decuplare, pot întrerupe sau relua transmiterea mișcării în gol sau chiar sub sarcină, fără oprirea arborelui de la care ea este primită. Organe de mașini și
Cuplaj () [Corola-website/Science/332851_a_334180]
-
nu sunt percepute de urechea omului. le stau în poziție normală, agățate cu membrele de crengi și cu spatele în jos, pentru împerechere coboară pe pământ. Sunt excelenți înotători. Regimul alimentar este fitofag, se hrănesc cu muguri și frunze de arbori forestieri. Familia bradipodidelor cuprinde un singur gen cu 4 specii
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
și natural și impresionează datorită fineții artistice și tehnicii speciale, ambele susținute buna cunoaștere a compoziției picturii religioase și a iconografiei ortodoxe. În peisajele sale se găsesc cu predilecție motive aflate în natura în cadrul căreia a trăit (dealuri, coline, câmpii, arbori, etc.). Aceste peisaje ale sale sunt animate de un întreg regn animalier. Canoanele picturii bizantine se umanizează în cromatica și liniile miniaturilor sale policrome, unde se impun o gamă a semitonurilor în care albastrul abia perceptibil se asociază armonios cu
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea de 10-20 cm, prin frunzar, printre pietre, pe sub trunchiuri de copaci căzuți, sau pe lângă rădăcinile arborilor. La capătul galeriilor are camere de odihnă și pentru provizii. Rețeaua de galerii este folosită intens. Denumirea de șoarece scurmător derivă de la faptul că scurmă, și nu face galerii adânci. Culcușul și-l construiește de obicei în sectoarele mai adânci
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
de ore, cu scurte pauze, fiind predominant nocturn. Înregistrează o activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
cu propriile aripi. Se întâlnește în zona de dealuri și coline, lipsind de la munte. Este locuitor al peșterilor, minelor abandonate, pivnițelor, podurilor clădirilor. S-a adaptat și la viața în apropierea așezărilor omenești. Excepțional poate fi găsit și în scorburile arborilor. Vara formează colonii de peste 100 exemplare, căutând locuri răcoroase, iar iarna se adună în grupuri mai mici, la adăpost, prin podurile locuințelor și în peșteri. Hibernează din septembrie până în mai, la temperaturi cuprinse între -4°C și 10°C. Zborul
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), muscar mic ("Ficedula parva"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfranciocul cu frunte neagră ("Lanius minor") și huhurezul mare ("Strix uralensis"). Vegetația este constituită din mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); printre care: fag balcanic ("Fagus moesiaca"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), ienupăr ("Juniperus communis"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichina ("Daphne mezereum"), clopoței ("Campanula grossekii"), rânjică ("Cardamine flexuosa"), brândușa de toamnă ("Crocus banaticus"), pufulița ("Epilobium montanum"), laleaua pestrița ("Fritillaria
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]