14,936 matches
-
bărbat pe care l-am iubit“). Prima femeie pe care am văzut-o goală a fost mama tatălui meu, pe un pat de spital din București, cu venele umflate de o dializă care nu folosea la nimic mi-a spus: „Bunica moare“. Primul sărut adevărat l-am văzut într-un film pe video, un video care făcea naveta între case de prieteni și agăța invariabil o casetă din trei. L-am avut pe-al nostru personal în primul an după Revoluție
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
circule alea cu soț, că partidu’ vrea să mai facem economie la prea multa benzină pe care o consumăm. Și ai mei au nevoie să mai facă o aprovizionare; zilele trecute se plângeau că nici făină nu mai au, iar bunica n-are prin cine să le mai trimită. În drum spre casă, cum mă lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la Național, vecină cu ea. Cică a rămas gravidă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
odată cu maturitatea, pe de alta. Eram convinsă că nu e deloc plăcut să fii căsătorit, deși exemplul imediat al părinților mei ar fi fost suficient să mă învețe contrariul. În jurul meu erau o mulțime de femei diferite: locuiam în casa bunicilor dinspre tată, unde, ca o adevărată matroană, bunica se distra să-și chinuie nora, cu concursul tăcerii sale, mutându-ne în fiecare an în altă parte a casei, până când, destul de târziu, ne-a permis să ne stabilim în camerele unde
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu e deloc plăcut să fii căsătorit, deși exemplul imediat al părinților mei ar fi fost suficient să mă învețe contrariul. În jurul meu erau o mulțime de femei diferite: locuiam în casa bunicilor dinspre tată, unde, ca o adevărată matroană, bunica se distra să-și chinuie nora, cu concursul tăcerii sale, mutându-ne în fiecare an în altă parte a casei, până când, destul de târziu, ne-a permis să ne stabilim în camerele unde mama locuiește și astăzi, după renovări și adăugiri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Fratele meu și cu mine eram obișnuiți ca alții să ne strice cărțile și jucăriile, mama era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În plus, casa bunicilor rămăsese singură între cele două blocuri cu câte trei scări, construite pe terenul expropriat al bunicii și al neamurilor ei, așa încât grădina era adesea invadată, cu complicitatea noastră, de copiii de la bloc, cu care organizam concursuri, piese de teatru, spectacole
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În plus, casa bunicilor rămăsese singură între cele două blocuri cu câte trei scări, construite pe terenul expropriat al bunicii și al neamurilor ei, așa încât grădina era adesea invadată, cu complicitatea noastră, de copiii de la bloc, cu care organizam concursuri, piese de teatru, spectacole de toate felurile, bătăi în cetăți de zăpadă, sfaturi de taină etc. etc. Spațiul de lângă bloc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
copii din flori - care trebuie să fi fost cu totul și cu totul magici - mereu în șoaptă, ca despre ceva reprobabil). Profesoara mătușii Anuca nu locuia aproape de școală și nici nu avea pe nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi însă, o mulțime de copii erau lăsați de părinți la bunici, prin sate mai mult sau mai puțin îndepărtate, până când începeau școala, moment în care căpătau practic o viață nouă (o casă nouă, părinți noi și o identitate instituțională). Semisălbăticiți, urlau înspăimântați în prima zi de școală, blazându-se abia după
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
viață nouă (o casă nouă, părinți noi și o identitate instituțională). Semisălbăticiți, urlau înspăimântați în prima zi de școală, blazându-se abia după săptămâni întregi sau poate niciodată cu adevărat. Tot așa, știam că alte mame își expediau copiii la bunici cât erau vacanțele de lungi, pe când mama ne lăsa la Leșu cel mult două săptămâni, insistând să ne facem acasă temele de vacanță și caietele de „lecturi suplimentare“ și, în general, „să stăm cu părinții noștri“. Alte mame nu se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mare era puterea ei de a încasa nedreptățile, cu convingerea că astfel slujea unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă așa, pe bucăți. Nici un soi de criză domestică nu era prea mare pentru mama, indiferent că era vorba despre niște musafiri veniți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei despre viață era - și este și astăzi - că reprezintă o „cruce care trebuie dusă“, în ciuda faptului că era tânără, solară și plină de iubire. Indiferent că împărtășeau sau nu această ideologie de martir cu privire la viață, femeile din jurul meu, de la bunici și mătuși până la prietenele mamei sau vecinele de la bloc, cădeau la pace și unanimitate când venea vorba despre „crucea căsniciei“, indiferent cât de răsfățate sau de iubite păreau. Eram la liceu deja când gazda mea din clasa a zecea mi-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
stradă plină de hârtoape, locuia familia din partea tatălui. Tata locuise undeva pe malul Bahluiului, dar prin anii ’30, în urma unor inundații, familiile sinistrate primiseră loc de locuință pe dealul Copou, o zonă nelocuită atunci. Un an am locuit în casa bunicii. Îmi amintesc de o bătaie încasată mai mult pe nedrept; fiind la piață cu mama, mi-a dat la un moment dat o plasă, iar eu punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dat la un moment dat o plasă, iar eu punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și le descărca când și pe cine avea ocazia. Apoi cu banii luați din vânzarea unei bucăți de pământ la țară, părinții au cumpărat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
părăsire a corpului uman de către spiritul său, vizualizarea propriului corp inert, întâlnirea cu Lumina Divină, trecerea în revistă a faptelor pe care le-a făcut omul, reprezintă o viziune fascinantă asupra fenomenului morții. Atunci mi-am adus aminte că și bunica, cu mulți ani în urmă, îmi vorbea mie, care eram un copil și nu prea înțelegeam, cam de aceleași lucruri. Bunica îmi spunea că după moarte noi trecem undeva ,,în cer la Doamne-Doamne”. Eu într-un fel eram convins de ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care le-a făcut omul, reprezintă o viziune fascinantă asupra fenomenului morții. Atunci mi-am adus aminte că și bunica, cu mulți ani în urmă, îmi vorbea mie, care eram un copil și nu prea înțelegeam, cam de aceleași lucruri. Bunica îmi spunea că după moarte noi trecem undeva ,,în cer la Doamne-Doamne”. Eu într-un fel eram convins de ce spunea, dar atunci când bunica a trecut ,,dincolo” , priveam norii, nu vedeam nimic și nu înțelegeam unde poate fi. Apoi, sub influența
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în urmă, îmi vorbea mie, care eram un copil și nu prea înțelegeam, cam de aceleași lucruri. Bunica îmi spunea că după moarte noi trecem undeva ,,în cer la Doamne-Doamne”. Eu într-un fel eram convins de ce spunea, dar atunci când bunica a trecut ,,dincolo” , priveam norii, nu vedeam nimic și nu înțelegeam unde poate fi. Apoi, sub influența ,,deșteptăciunii” comuniștilor am devenit ateu: totul poate fi explicat, știința umană nu are nimic în comun cu ,,superstițiile”, iar omul este ,,buricul” Universului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte expresivă, de copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sonda alteritatea, unde m-am pus în relație cu Celălalt, unde am început să fiu construit de limbaj ș.c.l. Printre lucrurile plăcute despre care discutam erau și miturile fondatoare : Naționale și Mărășești. țigările acestea erau fumate întotdeauna de bunici și nu se puteau compara nici măcar cu țigările străine, pentru că pur și simplu erau altceva. Într-un timp însă, mărășeștile au început să se găsească - nu pe toate drumurile, dar oricum... - și, prin urmare, au decăzut din Empireu. Am realizat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grupajului meu, intitulat „Ființe, păsări, lu cruri“./ Poveste de la țară Nu mai fusese de mult pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era soțul lu’ țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și îi intrase o schijă în el. Îi intrase în braț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de cum m-a văzut, a-nceput să mă facă iarăși în toate felurile. La etajul trei încetineam pasul. Mă odihneam puțin, pentru că greul trecuse. La etajul trei, chiar sub noi, locuia doamna Văduva, o doamnă destul de în vîrstă, cu care bunica mea se înțelegea foarte bine și, de cîte ori o întîlnea, stătea mult de vorbă, întrebînd-o ce medicamente mai ia și pe la ce doctori a mai fost. Nu știu de ce bunica mea îi zicea „cuscră“. Eu nu cunoșteam acest cuvînt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doamna Văduva, o doamnă destul de în vîrstă, cu care bunica mea se înțelegea foarte bine și, de cîte ori o întîlnea, stătea mult de vorbă, întrebînd-o ce medicamente mai ia și pe la ce doctori a mai fost. Nu știu de ce bunica mea îi zicea „cuscră“. Eu nu cunoșteam acest cuvînt, dar îl înțe legeam apropiat de „zacuscă“. Uneori pu team fi sigur că îi zice astfel. Bineînțeles că la etajul trei mirosea aproape mereu a zacuscă. Totul a fost bine, pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ochii pe ceas. și am făcut ceva progrese. Dar hotărîtoare pentru inițierea mea în această taină a fost o carte. Spre deosebire de ceilalți adoles cenți, eu mă puteam socoti un privilegiat : nu știu prin ce minune, între puținele cărți rămase de la bunica se afla și un „cod al bunelor maniere“. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arăta jalnic - îngălbenită, fără coperte și începînd de la pagina 23 -, dar care avea niște titluri ce m-au făcut să o citesc cu sufletul la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-l prinse strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun și, în consecință, nu prea tînjea după apropieri). Bunica nu lua în seamă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]