15,206 matches
-
din Câmpia Tisei, peste care s-au grefat puternice influențe vinciene. Așezările acestei culturi se găsesc pe grindurile din luncile inundabile ale bazinului Tisei, formând uneori coline de tip tell. Locuințele erau mai ales colibe de suprafață. În funcție de mediul natural (câmpia mlăștinoasă a Tisei), pescuitul juca un rol important în viața acestor comunități. Elementul caracteristic ceramicii acestei culturi îl reprezintă decorul incizat meandric, împletit ("stiul textil"). Apare și pictura, preluată de la grupurile neoliticului târziu ale complexului cultural din zona Munților Apuseni
Cultura Tisa () [Corola-website/Science/308722_a_310051]
-
Nardus" bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane și submontane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști boreale și alpine pe substrate silicatice, Fânețe montane, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Cursuri de apă montane și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin, Grohotișuri silicatice din etajul
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
clare de hidrogen pe o parte din suprafața marțiană. Singură sursă plauzibilă de hidrogen de pe Marte ar fi apă sub formă de gheață, aflată în subsol. Misiunea a fost finanțată pe baza așteptărilor că "Phoenix" să găsească apă înghețată în câmpiile arctice ale lui Marte. În august 2003, NAȘĂ a ales misiunea "Phoenix" a Universității Arizona pentru lansare în 2007. S-a sperat că aceasta avea să fie prima dintr-o serie nouă de misiuni de recunoaștere mici, cu costuri reduse
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
clima, hidrografie, vegetație și soluri. Situat, longitudinal, aproximativ la distanțe egale de flișul Carpaților Orientali și depresiunea Jijia - Bahlui, bazinul hidrografic Șomuzul Mic înregistrează în carcteristicile fizico-geografice de ansamblu și de amănunt, trecerea de la domeniul muntos forestier la cel de câmpie deluroasa, stepică. Limitele sale, bine evidențiate, corespund cumpenelor de ape care îl despart de bazinele hidrografice ale râurilor Suceava și Șomuzul Mare. Cumpănă de ape dintre bazinul Șomuzul Mic și bazinul Sucevei se desfasoara începând de pe culmea dealului Tătăraș, trece
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
text); Mulți ani fericiți (muzică și text); Acei copii, acei bătrâni (versuri Ion Horea); Bătrânul comisionar (muzică și text); Cât mai aproape cât mai departe (muzică și text); Cu haină pe umeri (muzică și text); Dar speri (muzică și text); Câmpia mea (text Eugen Rotaru); Vreo zgatie de față (versuri Mihai Eminescu); Înapoierea cheii (Mi-e dor) (versuri Nichita Stănescu); Șah maț (text Mihai Dumbrava); Indiferentul (muzică și text); Mă strigai (muzică și text); Pace, să fie pace (muzică și text
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
și muntele Mihara). Anual au loc cca. 1.500 de cutremure (o zecime din energia seismică mondială), un foarte puternic cutremur având loc pe data de 1 septembrie 1923 în regiunea Tokio-Yokohama, când au pierit cca. 99.000 de persoane. Câmpiile Japoniei sunt relativ mici și puține, acoperind cca. 25% din suprafața țării, cea mai largă fiind Câmpia Kantō (13000 km²). Alte câmpii notabile sunt câmpiile Nobi, Kinki, Echigo, Sendai și Ishikari. Râurile sunt, în majoritatea lor, scurte și repezi. Cel
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]
-
un foarte puternic cutremur având loc pe data de 1 septembrie 1923 în regiunea Tokio-Yokohama, când au pierit cca. 99.000 de persoane. Câmpiile Japoniei sunt relativ mici și puține, acoperind cca. 25% din suprafața țării, cea mai largă fiind Câmpia Kantō (13000 km²). Alte câmpii notabile sunt câmpiile Nobi, Kinki, Echigo, Sendai și Ishikari. Râurile sunt, în majoritatea lor, scurte și repezi. Cel mai lung râu este Shinanogawa (367 km). Cel mai mare lac este Lacul Biwa (672 km²).
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]
-
loc pe data de 1 septembrie 1923 în regiunea Tokio-Yokohama, când au pierit cca. 99.000 de persoane. Câmpiile Japoniei sunt relativ mici și puține, acoperind cca. 25% din suprafața țării, cea mai largă fiind Câmpia Kantō (13000 km²). Alte câmpii notabile sunt câmpiile Nobi, Kinki, Echigo, Sendai și Ishikari. Râurile sunt, în majoritatea lor, scurte și repezi. Cel mai lung râu este Shinanogawa (367 km). Cel mai mare lac este Lacul Biwa (672 km²).
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]
-
de 1 septembrie 1923 în regiunea Tokio-Yokohama, când au pierit cca. 99.000 de persoane. Câmpiile Japoniei sunt relativ mici și puține, acoperind cca. 25% din suprafața țării, cea mai largă fiind Câmpia Kantō (13000 km²). Alte câmpii notabile sunt câmpiile Nobi, Kinki, Echigo, Sendai și Ishikari. Râurile sunt, în majoritatea lor, scurte și repezi. Cel mai lung râu este Shinanogawa (367 km). Cel mai mare lac este Lacul Biwa (672 km²).
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]
-
stratificația solului. În al doilea rând, schimbările climei și scăderea nivelului mării au alterat în mod dramatic aspectul și forma țării, fiind necesară astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului târziu, insula Hokkaido (nordul Japoniei) era o continuare a câmpiei cu climă rece a Siberiei; pe când schimbarea climei era mai puțin simțită în sudul Japoniei. Scăderea nivelului mării a expus recifurile de pe coastele de vest ale Japoniei, formându-se astfel legături periodice, mai ales între anii 20.000-18.000 î
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
vechi de 30.000 de ani, unele dintre ele datând poate din ultima perioadă interglaciară (100.000-70.000 î.Ch.). Descoperite în Peștera Fukui și Sozudai din Kyushu, precum și în tumultul Kanto aparținând sitului Iwajuke și Hoshino (aflate în nordul câmpiei Kanto) aceste unelte neșlefuite au fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien) și alte situri din nordul Chinei. „Poduri de pământ” scoase la iveală de scăderea nivelului mării ar fi putut permite contactul uman între China și Japonia
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
ocupat zone întinse pe coastele Japoniei, expuse la scăderea nivelului mării în timpul ultimei perioade din pleistocen. Oricum, nivelul de astăzi al mării a inundat aceste zone, limitând accesul cercetătorilor la culturile arheologice care au supraviețuit până astăzi în zonele de câmpie și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanțe; de exemplul roca
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
(colocvial "Pócs", în româna ardeleană "Poceiu", în ) este un orășel din Ungaria, în județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, situat în întinsa câmpie din Nord-Est a Ungariei. Se găsește la 280 km de Budapesta, și la 30 km (spre est) de orașul Nyíregyháza. Prima menționare documentară a localității "Pócs" o avem din anul 1280. Mult mai târziu, va primi numele actual: "". În anul
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
nu fi luat cuvântul, arătând că și România are oameni de știință, că și România se interesează de întreaga umanitate, dorind binele tuturor... Succesul poetului de la Mircești, dobândit de curând la Montpellier, e mare; el arăta o vitejie românească pe câmpia literară; succesul domnului Urechia la Paris este tot așa de mare și strălucit, el arată Franței, Europei întregi, ba chiar Americii (căci și ea se reprezenta la congres) că între Dunăre și Carpați sunt tot așa de buni erudiți, ca
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
enorm atât prin ceea ce privește îndrăzneala sa, cât și a forțelor destinate ei, a fost executat prin câteva operațiuni: operațiunea Smolensk... [operațiunea] Donbas, operațiunea de pe malul stâng al (Niprului) Ucrainei... Zona în care avea să se desfășoare ofensiva era o câmpie ușor deluroasă, cu numeroase râpe și cu destul de multe zone mlăștinoase sau împădurite, care limitau mult posibilitățile de mișcare a coloanelor militare. Cele mai înalte dealuri aveau o înălțime de 250 - 270 m, ceea ce permitea bateriilor de artilerie plasate pe
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
Bătălia de la Kosovo Polje (sau "Bătălia de la Câmpia Mierlei"; în sârbă: "Косовски бој" ori "Бој на Косову", a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15 iunie, astăzi aniversată pe 28) 1389 între o coaliție de boieri sârbi și Imperiul Otoman. Sunt puține izvoare istorice care vorbesc despre
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
lângă Niš, posibil pe malul drept al râului Južna Morava. Se pare că a stat acolo până a aflat că Murad s-a deplasat spre Velbužd, când a mers și el, probabil prin Prokuplje, spre Kosovo. Lazăr a sosit la Câmpia Mierlei chiar după sosirea lui Murad la Priština. Aceasta a fost alegerea optimă pentru câmpul de luptă întrucât era la întretăierea tuturor direcțiilor posibile pe care le putea lua Murad. Nu este sigur cât de mari erau cele două armate
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de Murad, în timp ce Baiazid era pe flancul drept și Yakub pe cel stâng. În jur de 1.000 de arcași se aflau în prima linie a flancurilor, urmați de azapi și apoi de akinci
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Alexandru cel Mare în anul 333 î.Hr. pentru controlul pasului numit „Porțile Siriene”, aproximativ la 40 km sud de câmpul de luptă al bătăliei de la Issus. Orașul s-a dovedit important datorită posibilității de control asupra coridorului de trecere spre câmpia Proviciei Hatay și a nordul Siriei. Imperiul Roman a luptat pentru controlul asupra acestui coridor de trecere cu Imperiul Persan de-a lungul întregii sale existențe. Alexandru a decis să construiască orașul pe dealurile pe care și-a stabilit tabăra
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
și nordul de sud (Rusia-Orientul Mijlociu). Trebizonda a fost capitală imperiului cu același nume (1204-1461). La recensământul din 2006, populația orașului era de 275.137 de locuitori. Denumirea Trebizonda se trage din greaca veche unde "Trapezus" avea sensul de "masă", "câmpie" și a fost dată de comercianții greci din Milet care s-au stabilit aici în anul 756 î. d. H și au întemeiat o colonie. Inițial orașul s-a numit Trebizond (Τραπεζοῦς) și a fost fondat de către comercianții greci din
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
din ianuarie 2007 pentru uciderea intelectualului armean Hrant Dink este de asemenea originar din Trabzon. Provincia are o suprafață de 4.685 km² și se învecinează cu provinciile Rize, Giresun și Gümüșhane. Din întreaga suprafață, 22,4% este constituită din câmpie, iar 77,6% zonă deluroasă. Râuri: Değirmendere (inițial, Piksidis), Yanbolu, Fol, Karadere, Koha, Sürmene (inițial, Manahos), Solaklı, Baltacı și İyidere (inițial, Kalopotamos). Lacuri: Çakırgöl, Uzungöl, Serra Gölü. Trabzon are o climă tipică Mării Negre, cu temperaturi ajungând până la 27 °C în timpul
Trabzon () [Corola-website/Science/307756_a_309085]
-
lungi până la 8 cm. Florile apar primăvara dispuse în corimbe compuse, sunt poligame și au culoarea verzui. Fructele sunt disamare cu aripi întinse, orizontale. l este un arbore cu lemn alb și tare, cu scoarță roșiatică, care crește frecvent în câmpie și în regiunea de deal. Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit în industria mobilei, la confecționarea de unelte agricole, căruțe, mânere de scule și instrumente de desen.
Jugastru () [Corola-website/Science/307759_a_309088]
-
și Rău. Închisă de Carpați la nord, est și sud, depresiunea Oaș prezintă o importanță a suprafeței către vest, unde se desfasoara și cea mai largă deschidere formată de părțile Turului și Talnei. În această zonă, depresiunea ia contact cu câmpia Someșului și Tisei, primind influență directă a maselor de aer umed oceanic, în timp ce înălțimea Carpaților Orientali împiedica pătrunderea curenților reci de nord-est. Asupra etimologiei Țării Oașului există mai multe păreri: Actul din 17 Noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea
Țara Oașului () [Corola-website/Science/306511_a_307840]
-
Iula era considerat rege: Ruinele bisericii bizantine construite de Iula au fost descoperite în 2011. În jumătatea a doua a secolului X politică urmașului lui Iula (numit în cronici Iula cel tânăr) manifestă tendințe centrifuge față de centrele de putere din Câmpia Panoniei și a dat adăpost refugiaților politici și religioși, fapt pentru care în anul 1003 va fi atacat și dus în captivitate de regele Ștefan I al Ungariei. Fiii lui Iula, s-au ridicat mai tarziu, în 1046 împotriva regelui
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
mod incorect ăț) este un curs de apă, afluent al râului Dâmbovița. Râul Ilfov izorăște din zona comunei Șotânga - județul Dâmbovița, din Dealul La Cruce (alt. 509 m). Traversează teritoriul satului Teiș, situat în sudul comunei, după care intră în Câmpia Înaltă a Târgoviștei. La sud de orașul Târgoviște au fost executate pe Ilfov lacurile de acumulare de la Ilfoveni și Brăteștii de Jos. Ilfovul are o lungime totală de 96 de km, fiind afluent al râului Dâmbovița. Din lungimea totală, 80
Râul Ilfov () [Corola-website/Science/306527_a_307856]