13,837 matches
-
Piața Ben Zion Guini, în apropierea străzii Hapalmah . Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat a doua zi atentatul ca Rămășițele pământești ale Contelui Bernadotte au fost transportate în Suedia, unde au fost înhumate, cu funeralii naționale, la Cimitirul de Nord din Stockholm . Contele Bernadotte a lăsat în urmă pe soția sa și doi fii, de 12 ani și 17 ani. Abba Eban a participat la funeralii din partea Statului Israel. La început, conducerea grupului Lehi nu a recunoscut că
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
-o); dacă facem abstracție de turnul ei, biserica are înfățișarea unei simple case țărănești. Tot din informațiile provenite de la Trică aflăm ca pe la 1865-1870 (când Trică era în floarea tinereții, dar suficient de matur pentru a reține această informație) în cimitirul bisericii se afla un brad foarte mare (cu siguranță plantat la moartea vreunui tânăr fecior), pe care oamenii l-au tăiat si l-au transformat în scânduri, cu care au podit biserica. Biserica este concepută cu trei compartimente-altarul, biserica bărbaților
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
instalat în turnul bisericii, deoarece a murit. Bătrânii satului spuneau că i s-a întâmplat acest lucru deoarece s-a târguit cu vânzătorul asupra prețului clopotului. Totuși, la înmormântarea sa a răsunat acel clopot, fiind legat într-un pom în cimitirul bisericii. În 1914 clopotul cel mare a fost confiscat de către autorități (ca și de la alte biserici, de altfel), dată fiind starea de război și criza de metale pentru confecționarea muniției de război în care se afla Austro-Ungaria. Se spune că
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
o biserică construită între anii 1791-1798 de către mazilul Mihalachi Cuparencu în satul Călinești-Cuparencu din comuna Șerbăuți (județul Suceava). Ea a fost sfințită în anul 1805. La această biserică a slujit ca dascăl Vasile Eminovici, bunicul poetului Mihai Eminescu (1850-1889). În cimitirul bisericii a fost amenajată o casă memorială a familiei Eminovici, având în față un bust al marelui poet român. Până la construirea actualei biserici, în satul Călinești-Cuparencu a existat o biserică de lemn. Între anii 1791-1798, mazilul Mihalachi Cuparencu a construit
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
Florin Usatiuc din Vatra Dornei și a poetului Ioan Manole, a fost achiziționată o casă bucovineană din lemn (o casă cu cerdac, acoperită cu șindrilă, asemănătoare celei în care a locuit dascălul Vasile Eminovici). Ea a fost strămutată în vechiul cimitir al bisericii, cu acordul obștii și cu binecuvântarea preotului Vasile Popovici, acolo fiind amenajat un “Punct documentar Eminescu”. Casa memorială a fost dotată treptat cu câteva piese de mobilier și obiecte de epocă. La această casă memorială se poate ajunge
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
de cântece populare. De asemenea, a strâns peste 1500 de modele de broderii (cusături) vechi de la huțulii bucovineni, fiind preocupată de păstrarea artei populare huțule. A murit la 25 martie 1983, fiind înmormântată, alături de cel de-al doilea soț, în cimitirul orașului Rădăuți. Hariton Borodai a murit la vârsta de 30 ani. El a publicat poezii și proză în ziarul "Podolyanen" grupate sub denumirea generică "Strevojeni zori" („Zorile înfricoșate“). Aceste poezii au fost semnate cu pseudonimul Iarema Bairak. Toate manuscrisele, tăieturile
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Orașul Stalin“, cum fusese redenumit în 1950 Brașovul. Statuia din ghips a lui Stalin a fost inaugurată la 7 noiembrie 1951, pe locul actualei troițe din fața Consiliului Județean, iar statuia din bronz a lui Stalin se înălța pe locul actualului Cimitir al Eroilor. Numeroasele sale lucrări de sculptură au fost remarcate cu prilejul unor expoziții internaționale în Olanda 1956 sau Polonia 1960, precum si la manifestarile de artă româneasca organizate la Belgrad și Budapesta 1969, Düsseldorf 1968 (Interfauna) și Moscova 1971. A
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
secolului al XIX-lea în Chicago sunt considerate a fi fost factori ce au generat tragedia și urmările ei. Locul incidentului a fost desemnat ca punct de reper în orașul Chicago la 25 martie 1992. Monumentul Martirilor de la Haymarket din cimitirul Forest Park, aflat în apropiere, este pe lista Registrului Național al Siturilor Istorice ("National Register of Historic Places") și a fost desemnat ca reper istoric național ("National Historic Landmark") din 18 februarie 1997. În octombrie 1884, o convenție a federației
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
va fi mai puternică decât glasurile pe care le sugrumați astăzi!” Conform martorilor, condamnații nu au murit imediat, ci s-au sufocat încet, cei prezenți la execuție fiind vizibil afectați. Lingg, Spies, Fischer, Engel și Parsons au fost înmormântați în cimitirul german Waldheim (care apoi a fost unit cu Forest Home Cemetery) din Forest Park, Illinois, o suburbie a orașului Chicago. Schwab și Neebe au fost înmormântați și ei la Waldheim după ce au murit, „martirii” fiind astfel reuniți. În 1893, la
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
reuniți. În 1893, la Waldheim s-a inaugurat Monumentul Martirilor din Haymarket, realizat de sculptorul Albert Weinert. După peste o sută de ani, el a fost desemnat „reper istoric național” de către Departamentul de Interne al SUA, fiind singurul monument de cimitir desemnat astfel. Istoricul David Roediger a caracterizat procesul drept una dintre cele mai mari erori judiciare din istoria Statelor Unite. Muncitorii au fost de părere că incidentul fusese provocat de agenți de la Pinkerton. La 26 iunie 1893, guvernatorul statului Illinois John
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
biserică ortodoxă construită, între anii 1806-1812, de către marele vornic Dimitrie (Emanoil) Bogdan (+1820) și soția sa, Georgeta, în satul Gâdinți din județul Neamț. Ea se află la o distanță de aproximativ 5 km est de municipiul Roman, fiind localizată în cimitirul satului, lângă Conacul Bogdan din Gâdinți. Ansamblul bisericii “Sf. Dumitru” din Gâdinți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: Prima atestare documentară a satului
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
Haim Ițic (1906-2007), originar din Podu Iloaiei, a îndeplinit funcția de președinte al Sfatului Popular al orașului Hârlău (1959-1964), apoi, o bună bucată de vreme, pe cea de președinte al Cooperației Meșteșugărești. În prezent, comunitatea evreiască din Hârlău are două cimitire evreiești: unul vechi de 200 ani și unul mai nou, pus în funcțiune în jurul anului 1900. Printre membrii comunității evreiești din Hârlău sunt de menționat jurnalistul Horia Carp (1869-1945), fost senator și secretar general al Comunității Evreilor din București în
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
tras cu mitraliera în interiorul sinagogii. La începutul secolului al XXI-lea, Sinagoga din Hârlău se afla într-o stare de degradare. Președintele comunității evreiești locale, Sifra Corbici, afirma că a găsit aici cărți vechi putrezite care au fost îngropate în cimitir. În primul deceniu al secolului, mica obște evreiască (care avea în anul 2008 numai 19 persoane) a reușit cu mari eforturi să strângă bani pentru renovarea sinagogii. A fost stopată degradarea rapidă a lăcașului de cult, acesta fiind menținut în
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
împotriva parohului ortodox Simion Andruhovici pe care-l acuzau de abuzuri. Ca urmare a uneltirilor preotului greco-catolic Chlibowicki din Sadagura, 909 locuitori din Boian trecuseră la grecocatolicism. La Boian, preotul a reușit să pacifice localitatea și să apere biserica și cimitirul ortodox pe care doreau să le ocupe țăranii trecuți la grecocatolicism. Cu toate acestea, lipsurile materiale (enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și atitudinea nebinevoitoare a episcopului Eugenie Hacman au determinat pe
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: ""Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
și el în același an și a fost înmormântat tot lângă peretele bisericii. În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), ale mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. Iraclie Porumbescu a fost unul dintre primii scriitori români din Bucovina. El a colaborat la periodicele "Albina Românească" (editată
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
din Cambridge, continuată mai târziu de fiul său, John Archibald Venn (1883-1958), și publicată în Cantabrigienses Alumni, în 10 volume, între 1922 și 1953. A murit în 1923, la vârsta de 88 ani, la Cambridge, și a fost îngropat în cimitirul din apropierea Bisericii Trumpington.
John Venn () [Corola-website/Science/320881_a_322210]
-
confesiuni diferite. Grav bolnav de tuberculoză în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea bucătăria și cancelaria. În această căsuță țărănească, aflată într-o livadă și asemănătoare celor din partea locului, a fost amenajată în anul 1953 . Casa
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
Biserica "Sf. Dumitru" din Ciprian Porumbescu este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1887 în satul Stupca (azi Ciprian Porumbescu) din județul Suceava. Ea se află de-a lungul drumului județean 178G. În jurul acestei biserici se află cimitirul satului, unde sunt înmormântați printre alții marele compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883), preotul și scriitorul Iraclie Porumbescu (1823-1896), precum și alți membri din familia Porumbescu. Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
1856-1896). Ultimii doi au murit la Frătăuții Noi și au fost înmormântați acolo. În anul 1971, când s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), ale mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. În fiecare an, la data de 6 iunie, este oficiată la Stupca o slujbă de pomenire în memoria familiei
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
oficiată la Stupca o slujbă de pomenire în memoria familiei Porumbescu, eveniment la care iau parte invitați de seamă din țară și din străinătate, păstrându-se vie amintirea marelui compozitor de renume mondial, Ciprian Porumbescu. În afară de mormintele familiei Porumbescu, în cimitirul din jurul bisericii se află și mormintele altor personalități locale: Dimitrie cav. de Costin (1853-1902) sau arhipresviterul stavrofor Onufrei Mironovici (1852-1929) - preotul paroh care a construit biserica. Biserica are un plan treflat, cu o turlă hexagonală deasupra naosului. Pictura interioară a
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Teatrului de Comedie din București. A primit titlul de "maestru emerit al artei". A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Este înmormântat, alături de fratele său, Felix Ghelerter, la Cimitirul Filantropia din București. Monumentul funerar, realizat din travertin, a fost conceput de sculptorul Nicolae Roșu. Moni Ghelerter fost căsătorit pentru câțiva ani cu actrița Marcela Rusu, căsătorită ulterior cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și mai târziu cu scriitorul Aurel Baranga
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
naționalizarea și desființarea în 1952 a editurii "Forum", pe care a fondat-o. Cei doi frați, Moni și Felix, au fost legați strâns în viață, ca și în lumea de dincolo, mormintele celor doi se află unul lângă celălalt la Cimitirul Filantropia din București În romanul "Obsesia", Geo Bogza îi face portretul: La mormântul lui, Alexandru Mirodan a spus:
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
vremii, a fost ales în sejmul Galiției. În 1877, Łukasiewicz a organizat primul congres al industriei petrolului și a înființat Societatea Națională a Petrolului. Ignacy Łukasiewicz a murit de pneumonie la 7 ianuarie 1882 și a fost înmormântat în micul cimitir din Zręcin, lângă biserica ctitorită de el.
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
Anges, după ultimele sale note. La cererea părinților săi, Nelligan este internat la 9 august 1899 la azilul Saint-Benoît din Montréal. În 1925, este transferat la azilul Saint-Jean-de-Dieu unde trăiește până la survenirea decesului în 18 noiembrie 1941. Este îngropat la cimitirul Notre-Dame-des-Neiges în Montreal, Quebec.
Émile Nelligan () [Corola-website/Science/320941_a_322270]