14,667 matches
-
brigadă Sandu C. Constantin. B) Colonei: - colonel Pistoliu A. Dumitru; - colonel Bucur Ghe. Nicolau; - colonel Nedelcu T.R. Pavel; - colonel Andreescu M. Constantin; - colonel Sârbu I. Ioan; - colonel Corbu I. Gheorghe; - colonel Ignat I.; - colonel Schipor Gh. Mihail; - colonel Popa C.; - colonel Barnuțiu Gh. Simion; - colonel Georgescu P. Richard; - colonel Mușetescu G. Ioan. Una dintre cele mai grele lovituri pe care a primit-o Jandarmeria a fost în august 1946, când, dacă, până în acel moment și-a păstrat cu multă greutate „independența
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
B) Colonei: - colonel Pistoliu A. Dumitru; - colonel Bucur Ghe. Nicolau; - colonel Nedelcu T.R. Pavel; - colonel Andreescu M. Constantin; - colonel Sârbu I. Ioan; - colonel Corbu I. Gheorghe; - colonel Ignat I.; - colonel Schipor Gh. Mihail; - colonel Popa C.; - colonel Barnuțiu Gh. Simion; - colonel Georgescu P. Richard; - colonel Mușetescu G. Ioan. Una dintre cele mai grele lovituri pe care a primit-o Jandarmeria a fost în august 1946, când, dacă, până în acel moment și-a păstrat cu multă greutate „independența”, a fost subordonată aproape
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
A. Dumitru; - colonel Bucur Ghe. Nicolau; - colonel Nedelcu T.R. Pavel; - colonel Andreescu M. Constantin; - colonel Sârbu I. Ioan; - colonel Corbu I. Gheorghe; - colonel Ignat I.; - colonel Schipor Gh. Mihail; - colonel Popa C.; - colonel Barnuțiu Gh. Simion; - colonel Georgescu P. Richard; - colonel Mușetescu G. Ioan. Una dintre cele mai grele lovituri pe care a primit-o Jandarmeria a fost în august 1946, când, dacă, până în acel moment și-a păstrat cu multă greutate „independența”, a fost subordonată aproape complet "Comandamentelor Militare Sovietice
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
răsplată pentru activitatea de combatere a grupurilor de rezistență anticomunistă organizate în munți. A urmat apoi un curs de specializare de un an la Universitatea Serală de Marxism-Leninism din Uniunea Sovietică (1958). În perioada 30 decembrie 1961 - 19 aprilie 1967, colonelul Pleșiță a deținut funcția de șef al Direcției Regionale de Securitate și membru supleant al Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj, având în subordinea sa organele securității din 5 județe. În acest timp, a urmat cursurile Facultății de Istorie a
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
consilier al premierului Tăriceanu, în care Oprea ar fi afirmat că "„Emil Hurezeanu și Neculai Constantin Munteanu, foști redactori la Radio Europa Liberă, ar fi colaborat cu Securitatea”" . Mai exact, Oprea i-ar fi declarat lui Vălenaș că în 1993 colonelul CIA Richard Cummings, cel care avusese ca sarcină protecția informativă a postului de radio "Europa Liberă", i-ar fi spus că Neculai Constantin Munteanu ar fi fost unul dintre cei infiltrați acolo de către Securitate . Cotidianul "Adevărul" preia într-un articol
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
și manevrelor de infanterie” prevedea ca în timpul manevrelor militare drapelul (ori fanionul) să se afle în centrul batalionului al doilea dacă regimentul era compus din trei batalioane sau în centrul primului batalion dacă regimentul avea numai două. Portdrapelul, ales de către colonel, nu era integrat nici unei subdivizi a batalionului. Același regulament prevedea în cuprinsul său onorurile cuvenite drapelului, precum și modalitatea de salut cu drapelul, cu precizarea că era destinat doar familiei domnitoare. În 1918, în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia s-a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
a decedat la 30 noiembrie 1909, în Blaj, din actualul județ Alba. Tatăl său, Arsenie Bunea, preot greco-catolic la Vad, era originar din Mărginimea Sibiului (după unii din Tilișca, după alții din Săliște), iar mama sa, Veronica, era nepoată a colonelului - baron David Urs de Margina, care se remarcase în luptele de la Lissa, în Italia (1866). a avut un frate, "Ioan Bunea", care i-a urmat tatălui său în calitate de preot paroh la Vad. Primii ani de școală îi face la Școala
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
fost condus de Eugen Țurcanu, fost student la Universitatea din Iași și fost membru al Gărzii de Fier, pentru scurt timp și membru al PCR. Țurcanu, probabil la ordinele comandantului Securității Alexandru Nicolschi (pe numele său adevărat Boris Grünberg), ale colonelului Czeller de la Direcția Penitenciarelor și sub directa supraveghere a ofițerului politic Ițicovici Marina a ales un grup unit format din „veterani” trecuți prin reeducare, ca asistenți pentru îndeplinirea sarcinilor politice; numit "Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste" („ODCC”, poreclită de prizonieri
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
decembrie 1954. Deși executat, moartea lui Eugen Țurcanu a fost înregistrată la starea civilă abia în anul 1962. Din restul de 6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București. Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp. În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
la Hotelul "Intourist" din Chișinău (1959-1962). A fost membru al PCUS. În anul 1963 a fost angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, încadrat în structurile serviciilor de contraspionaj, iar din anul 1966 - în serviciile de informații externe. A ajuns colonel. (Apropo, între anii 1978-1982, a fost consilierul rectorului Universității de Stat din Chișinău). Între anii În calitate de ofițer de informații externe, el a avut acoperire diplomatică a Uniunii Sovietice, lucrând la ambasadele URSS din România și Franța. În cadrul KGB-ului din
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
funcția de ministru, „în legătură cu atingerea vârstei de pensionare” și trecut în rezervă. A candidat la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 pentru postul de deputat pe listele Mișcării Social-Politice "Pentru Ordine și Dreptate". În anul 2004, el a publicat, împreună cu colonelul Alexandru Ganenco, lucrarea "Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar]", la Editura Museum din Chișinău, aceasta find prima încercare de a prezenta istoria serviciilor secrete sovietice moldovenești, prin prisma biografiilor șefilor acestora. Tudor Botnaru este căsătorit și are un copil.
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
2000 este numit din nou în funcția de viceministru al apărării, responsabil pentru cooperarea internațională (Parteneriatul pentru Pace, programe de cooperare NATO) . În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la data de 19 aprilie 2001, colonelul Victor Gaiciuc este numit în funcția de ministru al apărării în Guvernul Vasile Tarlev (1). La data de 20 februarie 2002, a fost avansat la gradul militar de general de brigadă . A fost demis din această funcție la 15 octombrie
Victor Gaiciuc () [Corola-website/Science/307787_a_309116]
-
teritorială a Republicii Moldova în cadrul războiului moldo-rus (1992) din Transnistria. a fost infiltrat de către serviciile secrete ruse în așa-numitul grup „Ilașcu”, fiind ,arestat" la 29 mai 1992 (primul arestat din grupul „Ilașcu”), când se afla în drum spre Tiraspol, de către colonelul Vladimir Gorbov, sub acuzația de terorism, incluzând uciderea a doi oficiali militari ai RMN. La acea vreme el făcea parte din Frontul Popular Creștin Democrat (FPCD), care susținea unificarea fostei Republici Sovietice Moldovenești cu România. Fost milițian sovietic (moldovean), el
Valeriu Garbuz () [Corola-website/Science/307799_a_309128]
-
domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Statuia a fost amplasată în piața centrală a orașului Iași, denumită simbolic Piața Unirii, locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii în anul 1859, înainte chiar ca numele colonelului Cuza să fie câștigător în alegeri, în mod unanim, la Iași și la București. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
ridicării la Iași a unui monument în cinstea lui Mihai Viteazul a aparținut Asociației Veteranilor de Război, filiala Iași. Astfel, în octombrie 1997 s-a constituit un comitet de inițiativă denumit Comitetul „Iași 400 Mihai Viteazul” (al cărui secretar era colonelul (r) Constantin Popa) care își propusese să inaugureze monumentul în mai 2000, când urmau să se aniverseze 400 de ani de la prima Unire a țărilor române (Iași, 27 mai 1600). În septembrie 1998 s-a organizat un concurs național de
Statuia lui Mihai Viteazul din Iași () [Corola-website/Science/307922_a_309251]
-
Felicia înainte de toate), Mihai Mălaimare Jr. (Youth Without Youth, Tetro, regia Francis Ford Coppola, colaborare care continuă și în prezent, The Master - film care l-a adus pe lista scurtă a Oscarurilor 2012), Silviu Stavilă (Marfa și banii, Niki Ardelean, Colonel în rezervă), Andrei Butică (Toată lumea din familia noastră, Marilena de la P7, Francesca), Tudor Mircea (Morgen, Rocker), Alexandru Sterian (Legături bolnăvicioase, Amintiri din epoca de aur), monteurii Dana Bunescu (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Moartea domnului Lăzărescu, Autobiografia lui
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
mătușă de-a ei, o distinsă doamnă din înalta societate a anilor interbelici, Emilia Captaru, "o femeie foarte frumoasă - după cum povestea artista - cu un păr cu reflexe aurii". Acesta era sora unui prefect al Iașului de dinainte de instaurarea regimului comunist, colonelul Dumitru Captaru (21 ianuarie - 29 iunie 1941), fiind totodata soră cu mama Gabrielei Manole-Adoc, preoteasa Margareta Manole. Era deosebit de frumoasă și distinsă, și avea mereu o ținută mândră, accentuată de statura sa înaltă și de gâtul lung și fin, ca
Statuia Independenței din Iași () [Corola-website/Science/307976_a_309305]
-
eu - ajutat de Mihai Burcă ne ocupam de un lot mare de ofițeri care fuseseră (luați - n.n.) prizonieri la Cotul Donului. Dintre aceștia un număr însemnat aderaseră la Divizie"" . Este înaintat apoi la gradele de maior (1944), locotenent-colonel (1945) și colonel (1947). Este numit ulterior comandant secund pentru Educație Cultural-Politică al Corpului de Grăniceri (iunie - septembrie 1947), șef al Direcției Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
Comandamentul Trupelor Chimice, comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel (1968), general-maior (decembrie 1972) și apoi la cel de general-locotenent (august 1984). Mihai Chițac a fost căsătorit. La data de 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali (Ion Coman, Victor Stănculescu, Ștefan Gușă, Constantin Nuță ș.a.) trimisă
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
880 de oameni. Numele (în kazahă însemnând „capitală”) a fost ales pentru că este ușor de pronunțat în multe limbi. Orașul a fost fondat în anul 1830 ca un avanpost cazac, în urma unui ordin, sub denumirea de Akmolinsk. Fondatorul a fot colonelul Feodor Kuzimici Șubin al doilea, participant la bătălia de la Borodino. Pentru meritile sale în dezvoltarea relațiilor ruso-kazahe, Șubin a fost decorat cu ordinul Sfântei Ana de gr. II. În anul 1961, orașul a fost redenumit în Țelinograd, ca un centru
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director al Personalului în Ministerul Apărării
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
Armatei 1, ce fusese rănit mortal în luptele de pe Valea Oltului. În 1917 a fost din nou promovat, iar între 1919-1921, maiorul Dragalina a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. A urcat pe rând gradele ierarhiei militare: locotenent-colonel în 1920, colonel în 1928, general de brigadă în 1935 și general de divizie în 1940. La 1 ianuarie 1940 a fost numit comandant al Corpului 6, cartiruit la Cluj, funcție pe care avea să o exercite timp de trei ani. Una dintre
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
de comportarea trupelor române, mareșalul Ion Antonescu a dat, la 4 iulie 1942, Ordinul de zi nr. 29 pe armată, în care a elogiat comportarea Corpului 6 armată, a diviziilor 1, 2, 4, 20 infanterie și a detașamentului de schiori „colonel Rotta”. „Pe câmpiile de la Harkov - se spunea în document - ați luat parte la una dintre cele mai mari bătălii din Istorie și împreună cu camarazii voștri germani ați biruit”. Corpul 6 armată (diviziile 1, 2, 4 și 20), comandat de generalul
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]