13,997 matches
-
Cornilescu a apărut cu binecuvântarea patriarhului României, fiind ulterior respinsă de Biserica Ortodoxă (după ce preotul Dumitru Cornilescu a început să dea învățături specifice cultelor evanghelice cum ar fi îndreptățirea prin credință), dar folosită de Oastea Domnului și de confesiunile neoprotestante. Criticii din vremea publicării ei au considerat-o „net superioară oricărei alte traduceri, fiind prezentată într-o limbă suplă și curgătoare, care lipsește oricărei alte traduceri; fiind expusă într-o limbă care vorbește înseși inimilor oamenilor”. Biserica Ortodoxă Română a generat
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
să se șteargă la gură înainte de a vorbi despre democrație. În anul 2004, la cea de‑a treia ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, a primit Premiul de Excelență pentru întreaga carieră. În același an a fost declarat de către criticii de film din România (Retrospectiva Filmelor Anului) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, de Lucian Pintilie. În 2008, când a împlinit 75 de ani, Editura Humanitas a lansat cartea „Victor Rebengiuc
Victor Rebengiuc () [Corola-website/Science/297521_a_298850]
-
Filmelor Anului) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, de Lucian Pintilie. În 2008, când a împlinit 75 de ani, Editura Humanitas a lansat cartea „Victor Rebengiuc - Omul și actorul”, semnată de criticul Mihaela Michailov și jurnalista Simona Chițan. Cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soția sa, Mariana Mihuț, și fiul, Tudor Rebengiuc. În 2011, Rebengiuc a apărut pentru prima dată într-un videoclip muzical. A interpretat rolul unui rege în materialul video
Victor Rebengiuc () [Corola-website/Science/297521_a_298850]
-
precum "Bunicul", "Bunica", " Aci sosi pe vremuri" sau "Ochelarii bunicului". Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă. s-
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri "Pe Argeș în sus", în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, "Bunicul" și "Bunica". În 1925 a Publicat volumul "Satul meu" și a scos împreună cu criticul Perpessicius "Antologia poeților de azi". În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat "Poeme într-un vers", influențate de
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul "Poezii". Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). Despre s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
în capitală. Scrie "Logodnicul" (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate. Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic. Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista "Viața românească", se
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație. Investigația psihologică se adâncește în romanele "Fecioarele despletite", "Concert din muzică de Bach", "Drumul ascuns", "Rădăcini" și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul "Sburătorului", Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Monarhii, au fost, potrivit lui Mark Cornwall, finalmente încununați de succes deoarece i-au înlăturat pe Habsburgi pentru „a-și menține propria casă în bună ordine”. În primii zeci de ani după sfârșitul Dublei Monarhii, aceasta a fost adesea numită de criticii ei drept „închisoarea popoarelor” și „sortită pieirii”. Statele succesoare și-au văzut întreaga istorie comună dinainte de 1918 în primul rând sub aspectul asupririi și al împiedicării principiului autodeterminării. Expresiile „închisoarea popoarelor” și „germanizare” au fost folosite cu referire la Monarhia
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia. 1959-1964, 1985, 1988-1989. Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca însăși opera în sine. Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens». O interesantă conjugare
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens». O interesantă conjugare lirică a temei "somnului" în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
(n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia, în prezent județul Suceava - d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”. A fost fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, iar școala primară o începe în satul natal în clasa mamei sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial tatăl pleacă pe front, iar familia
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
ziarului "Le Monde diplomatique" din iulie 2006 a aprins interesul pentru anumite teorii conspirative ce au fost menționate într-un articol de trei pagini despre atentatele de la 11 septembrie 2001. În articol aceste mențiuni nu erau aprobate ci doar precizate. Criticii spun că aceste teorii sunt o formă de manifestare a societății după un eveniment negativ major, des întâlnit de-alungul istoriei (Pearl Harbor, asasinarea președintelui John F. Kennedy sau moartea prințesei Diana) . "Scientific American", "Popular Mechanics", și "dicționarul The Skeptic" au
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
pe primul disc al albumului, fiind lansat ca cel de-al șaptelea extras pe single al albumului în Statele Unite ale Americii și cel de-al cincilea la nivel mondial. Compoziția este considerată de Digital Spy „o baladă clasică, bine construită”, criticul Mayer Nissim felicitând-o pe Knowles interpretare, acesta fiind „încă o dovadă în plus a faptului că Beyoncé este una dintre cele mai bune cântărețe pop ale generației sale”. Percepția asupra videoclipului de care a beneficiat cântecul a fost împărțită
Broken-Hearted Girl () [Corola-website/Science/317089_a_318418]
-
editorii articolului sunt de părere că „este cea mai neinspirată folosire a unei plaje de după videoclipul «Higher» al lui Heidi Pratt”. Examiner.com admiră înfățișarea lui Knowles în imagini, însă își exprimă nemulțumirea referitoare la aparițiile scurte ale partenerului artistei. Criticul Fraser McAlpine, de la BBC Music, comentează ironic faptul că apa prezentă în videoclip „nu este un ocean, ci un lac format din cele mai pure lacrimi de divă”. Prima apariție a cântecului „Broken-Hearted Girl” într-un clasament muzical s-a
Broken-Hearted Girl () [Corola-website/Science/317089_a_318418]
-
rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui Ciprian Porumbescu. Pentru că există nostalgia aceasta, distanța aceasta a rupturii rizomice, cum ar spune criticul (...). De fapt, este o regăsire. Această readaptare este o regăsire. Pentru că noi, cu lecturile noastre, cu facultățile, cu informația la zi (nu venim de pe lună, totuși), parcă ne-am regăsi acolo, în acea Romă, în acea Italie, parcă ne-am
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
cu efecte justificate, plonjări în sine. Aici este calitatea cea mai de preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte”, „Căderea în logos” și, în final, „Căderea în verde”. În prefața sa, criticul Adrian Dinu Rachieru remarcă pe bună dreptate acest aspect: „trăirea venetă”, trăirea venetă ca o racordare la un univers civilizat, al civilizației antice, ale civilizației unor simboluri magistrale ale culturii universale, dar, în același timp, un univers la care s-
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sustinut peste 137 de recitaluri, audiența totală fiind fiind de peste un milion de spectatori. Ultima parte a turneului a fost împărțită în peste cincizeci de spectacole, toate având loc până la finele anului 2008. Grupul de interpretări a fost apreciat de criticii muzicali, aceștia aclamând spectacolele lui Underwood. "The Kansas City Star" declară faptul că interpretările sale „necesită un suport vocal eroic, pe care ea îl poate susține”, în timp ce "The Pitsburgh Post" afirmă: „Underwood a adus puterea starurilor pop și vocea să de
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
pentru fața B a discului single „True Blue” în Statele Unite și „Papa Don't Preach în afara Statelor Unite. Produs de solistă și Mirwais Ahmadzai, cântecul a fost primul single de pe albumul de studio cu acelasi nume, în ciuda recenziilor negative primite de la criticii muzicali. Premiera la radio a avut loc pe 24 martie, în aceeași zi cu cea digitală. Videoclipul a stârnit controverse mari în momentul lansării sale deoarece critica invazia Irakului din 2003 de către trupele americane. Din această cauză, piesa a ajuns
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Billboard Hot Dance/Club Play, Madonna devenind artistul cu cele mai multe cântece de pe top 10 de pe album, în clasament. Primul single propriu-zis de pe albumul de studio al Madonnei, "Music", a fost lansat la sfârșitul verii 2000. Primit cu recenzii pozitive de către criticii muzicali, „Music” s-a dovedit a fi un cântec de succes și comercial, rivalizând cu populariteatea melodiei anterioare, „American Pie”. Cântecul a devenit al 12-lea (și ultimul) hit al Madonnei ce atinge locul 1 în Billboard Hot 100, devenind
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Statele Unite și pe 25 iulie în Marea Britanie. Videoclipul a fost premiat la MTV Video Music Awards pentru excelența tehnică deosebită. Piesa a fost compusă de colaboratorul frecvent al Madonnei din acea perioadă, Shep Pettibone, și a primit recenzii mixte de la criticii de specialitate, atingând poziții de top 20 în majoritatea clasamentelor în care intrat, notabil în Billboard Hot 100 (după ce piesa anterioară fusese un eșec), în Marea Britanie unde a devenit al 33-lea single de top 10 consecutiv și în Canada
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
aici și ideea de a o folosi ca sursă de inspirație. „Take a Bow” este al doilea single al Madonnei de pe albumul din 1994, "Bedtime Stories". Piesa a fost produsă și compusă de Madonna și Babyface, primind recenzii pozitive de la criticii de specialitate. A devenit primul disc single al cântăreței care ajunge pe locul 1 în Billboard Hot 100 în ultimii trei ani, ocupând poziția timp de șapte săptămâni; ironic, a devenit unul din puținele piese ale Madonnei care nu au
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
doar în Marea Britanie, "The Holiday Collection"; de asemenea, a fost interpretat doar în turneul "Who's That Girl Tour", divorțând de Penn în 1988. Scris și produs de Madonna alături de Shep Pettibone, cântecul a fost primit cu recenzii pozitive de la criticii muzicali. Inițial, piesa a fost creată pentru a servi ca față B discului single „Keep It Together”, cu toate că executivii de la Warner Bros. au observat potențialul unui hit, anulând lansarea, „Keep It Together” fiind lansat cu varianta instrumentală ca față B
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]