14,427 matches
-
Marc Antoniu, un general puternic și Lepidus, un om de stat roman. Marc Antoniu a preluat administrația provinciilor estice din Imperiul Roman, chemând-o pe Cleopatra la Tarsus, în Asia Mică, pentru a răspunde acuzațiilor potrivit cărora ar fi susținut dușmanii lui Marc Antoniu. Cleopatra voia să și-l facă pe Marc Antoniu aliat, așa cum îi fusese înainte Cezar. De aceea în 41 î.Hr. a ajuns la Tarsus într-o magnifică barjă, costumată în Venus, zeița iubirii la romani. Reușind să
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
la vremea respectivă, fapt ce încălca legea romană care interzicea romanilor să se căsătorească cu străini. După alți câțiva ani de tensiune și atacuri propagandistice, Octavian i-a declarat război Cleopatrei și în consecință lui Marc Antoniu, în 31 î.Hr. Dușmanii lui Octavian s-au adunat de partea lui Marc Antoniu, însă excelenții comandanți militari ai lui Octavian au repurtat succese imediate în fața forțelor lui Marc Antoniu. La 3 septembrie 31 î.Hr. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, în
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
pătrund mai adânc în Iran, fiind întreprinse incursiuni militare în Anatolia. Califul își consolidează poziția asigurând succesiunea califilor din rândurile familiei sale, astfel apare (Dinastia Umayyad). În anul 656 califul este omorât în Medina de răzvrătiții din Egipt și Irak. Dușmanii califului Uthman, erau din neamul șiiților care-l sprijină și-l aleg calif pe „Ali ibn Abi Talib”. Însă Muawiya, regentul Siriei, care era din linia califului ucis (Umayyad) refuză să-l recunoască pe noul calif, ceea ce cauzează „Bătălia de la
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav ÎI Iagello - a încheiat tratate de pace cu acestă în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415 fagaduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetățile Chilia și Cetatea Albă. Acordul dintre Polonia și Ungaria
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
s-a găsit izolată în diplomația internațională. În această situație, liderul bolșevic Vladimir Lenin a declarat că Rusia Sovietică a fost „înconjurată de state capitaliste ostile” și că revine diplomației sarcina de a lupta prin mijloace specifice pentru a diviza dușmanii Sovietelor. În acest scop, Lenin a militat și a reușit pentru constituirea Cominternului (Internaționalei a III-a Comuniste) la Moscova, în 1919, care avea ca obiectiv principal "l"upta, prin toate mijloacele, pentru răsturnarea ordinii social-politice în toate țările și
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
societăți comuniste" în URSS va fi, în principiu, „finalizată”. Secretarul de stat al lui Eisenhower, John Foster Dulles, a inițiat o nouă politică, numită New Look, o strategie de izolare, care punea un accent mai mare pe armele nucleare împotriva dușmanilor SUA. Dulles a enunțat, de asemenea, doctrina „represaliilor masive”, amenințând cu o severă reacție americană la orice agresiune sovietică. În acest sens, superioritatea SUA în privința dotării cu arme nucleare a permis lui Eisenhower să facă față amenințărilor sovietice în privința intervenției
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
scopul fiind domestic, nu îndreptat în afară. Apariția comunismului a extins, pentru prima dată în istorie, bazele controlului social, prin teroare la scară continentală. Statele Unite au preluat, rafinat și promovat conceptul într-un ambalaj „"user friendly"”, ducând războiul imaginar împotriva dușmanului absolut (vezi Murray J. Edelman -"Constructing the Political Spectacle", Chicago University Press, 1988, cap. 4, "The Construction and Uses of Political Enemies") la următorul nivel, integrându-l după episoadele fățișe de genul „"the red scare"” în cultura autohtonă, pentru a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
război total”. Războiul imaginar a fost, astfel, un instrument de bază ce a permis, pe plan intern, acceptarea Războiului Rece pe o perioadă extinsă de timp. Cinematografia a tratat cu succes, dincolo de filmele-mărturie împotriva comunismului sau nazismului, subiectul fricii de dușmanul invizibil, al războiului imaginar, în excelente ecranizări ale romanelor Nineteen eighty four (1984), Fahrenheit 451, sau și în filmul Brazil. Nu sunt de condamnat nici reproducerile ieftine mai recente, cum ar fi The Island, Equilibrium, Aeon Flux sau Ultraviolet, Watchmen
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
four (1984), Fahrenheit 451, sau și în filmul Brazil. Nu sunt de condamnat nici reproducerile ieftine mai recente, cum ar fi The Island, Equilibrium, Aeon Flux sau Ultraviolet, Watchmen, întrucât chiar și acestea tratează direct tema manipulării sociale printr-un dușman invizibil, chiar dacă o fac fără prea mult tact sau talent. În aceste sensuri, războiul imaginar din timpul Războiului Rece este o temă și pârghie socială de actualitate, manifestată nu doar în istoria contemporană, ci și în producțiile cinematografice, mai mult
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). La aproape 70 de ani după moartea lui Gelou, fostul voievodat al acestuia era condus de Iula (Jula sau Geula) care era independent. Iula era pomenit în Annales Hildesheimenses ca fiind rege și dușman al regelui Ștefan al Ungariei. Iula pierde țara după războiul cu Ștefan pe la 1003.
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
fost refuzat, fiindcă Aetius a fost trimis la curtea lui Uldin, regele hunilor, unde va sta în mare parte din timpul domniei lui Octar, succesorul lui Uldin. Deoarecere a crescut printre popoare militariste ia conferit o cunoaștere a viitorilor săi dușmani, popoarele invadatoarea. În 423 împăratul occidental Honorius a murit. Cel mai influent om din Imperiul Roman de Apus, Castinus, l-a ales succesor pe Ioannes, un ofițer de rang înalt. Ioannes nu a fost un membru al dinastiei lui Teodosiu
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
mare parte din Africa în fața vandalilor. În 432 Bonifaciu a fost rechemat în Italia și primit cu căldură de către Placidia. Lui Bonifaciu i s-a conferit rangul de patrician, în timp ce Aetius era deposedat de comandă militară, care era primită de dușmanul său. Aetius, considerând căderea sa iminentă, a mărșăluit împotriva lui Bonifaciu, înfruntându-l în bătălia de la Rimini. Bonifaciu a câștigat bătălia, dar a fost rănit mortal, murind câteva luni mai târziu. Aetius a fugit în Dalmația și s-a refugiat
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată, creștinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulți adepți decât oricare altă religie. Învățăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar și a dușmanului) care, deși apar și în cadrul religiei iudaice (cele două porunci ale lui Isus din , și sunt citate din și ), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplin aplicate în practică în secolele
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.” În decembrie 1893 și-a pus planul în aplicare pentru a se dedica scrierii unor romane istorice, sacrificându-l pe Holmes într-o scenă în care acesta îl înfrunta pe profesorul Moriarty, dușmanul lui de moarte. Amândoi sar într-o cascadă și își găsesc sfârșitul în povestirea „Ultima problemă”. Publicul a reacționat însă prompt și Doyle a fost forțat să revină asupra deciziei sale. În povestirea „The Adventure of the Empty House”, Doyle
Arthur Conan Doyle () [Corola-website/Science/299149_a_300478]
-
forțat să revină asupra deciziei sale. În povestirea „The Adventure of the Empty House”, Doyle a recurs la o explicație ingenioasă pentru a-l „reînvia” pe Holmes, și anume că doar Moriarty a murit, iar Holmes, care avea și alți dușmani, a preferat să o facă pe mortul. Sherlock Holmes este personajul principal în 56 povestiri și patru romane a lui Doyle. În ultima parte a vieții sale Doyle a fost atras de spiritism în așa măsură că a scris un
Arthur Conan Doyle () [Corola-website/Science/299149_a_300478]
-
Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții. În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia, după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan al III-lea a
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții. În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia, după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan al III-lea a bătut și monede. A
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
silit să se închidă în Mediaș. Petru Rareș, primind poruncă de la sultan să-l elibereze, l-a trimis pe vornicul Huru. Acesta, în loc să-l ajute, l-a ispitit pe Gritti să iasă din cetate și l-a dat pe mâna dușmanilor. Aceștia l-au ucis pe loc, iar fiilor săi, duși în Moldova, Rareș le-a pregătit aceeași soartă. Turcii nu se puteau răzbuna acum, fiind ocupați în Persia, și astfel Petru putea să-și continue intrigile între Ferdinand și Zápolya
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca ("in urbem Dobuka"), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
Ierusalim ca să aștepte acolo reîntoarcerea iminentă a lui Christos, și să purigfice lumea de tot ce ar putea să-i împiedice venirea, începând cu evreii, numeroși în orașele din Valea Rinului: "Sa-l răzbunăm pe Dumnezeul nostru", spunea el, "contra dușmanului de lângă noi, și pe urmă să plecăm!" Pentru a pune capăt mascrării evreilor, arhiepiscopul evreilor, arhiepiscopul de Mainz a apelat la Sfântul Bernard, cerându-i să ia atitudine față de predicile lui Raoul. Răspunsul acestuia nu s-a lăsat așteptat și
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii localității care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
heraldice ale Ordinului erau o normă permanentă obligatorie. Cel care omitea expunerea semnelor Ordinului era pasibil de o amendă. In spiritul timpului, Ordinul urmărește întărirea pământească a Bisericii lui Cristos sub aripa protectoare a religiei creștine care poartă cruciadă împotriva dușmanilor externi și interni. Pe plan temporal, obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor și a ereziei husite precum și (nemărturisit) întărirea autorității regale împotriva veleităților de autonomie a magnaților maghiari și a vasalilor Coroanei cât și limitarea puterii politice a
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Alaric a fost învins de către Stilicho la Pollentia, astăzi în Piemont. Lupta care a urmat pe 6 aprilie 402 (care a coincis cu Paștele) a fost o victorie pentru Roma, deși una costisitoare. Dar aceasta a oprit efectiv avansul goților. Dușmanii lui Stilicho, mai târziu, îi reproșează că a obținut această victorie, profanând marea sărbătoare creștină. Alaric, de asemenea, a fost un creștin, dar unul arian. Soția lui Alaric a fost luată prizonieră, conform relatărilor, după această luptă, deși nu este
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
fost uciși la ordinele lui Honorius. În tulburările care au urmat de-a lungul Italiei, soțiile și copiii ai "foederati" au fost uciși. Prin urmare, acești 30.000 de oameni s-au înghesuit în tabăra lui Alaric, ca să lupte împotriva dușmanilor lor. Astfel, în septembrie 408, el stătea în fața zidurilor Romei și a început o blocadă strictă, mai ales că nu exista un general capabil precum Stilicho să-l înfrângă. N-a fost vărsat sânge de aceasta dată, Alaric bazându-se
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
Romei. Aparent, apărarea sa a fost imposibil de realizat, existând indicii nesigure de trădare. Pe 24 august 410, Alaric și vizigoții săi au intrat în Roma pe Porta Salaria din nord-estul orașului. Roma, după o perioadă lungă de glorie împotriva dușmanilor săi, era acum la mila cuceritorilor săi externi. Scrierile contemporane au înregistrat cu mirare multe cazuri de clemență ale vizigoților: biserici creștine salvate de ravagi, protecția acordată mulțimi, atât păgânilor și creștinilor care au găsit refugiu acolo, vase de aur
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]