14,797 matches
-
de pocăință. A.S.: El mărturisește că pentru un călugăr slujba Miezonopticii este cea mai importantă. R.D.M.: Vă spun, cu toată sinceritatea, că n-am mai auzit pe nimeni citindu-l cu atâta convingere, cu atâta asumare. Atunci când spunea: "Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!" simțeai că o spune din adâncul sufletului; nu era doar o formulă rituală. E una dintre cele mai covârșitoare impresii, pe care mi le-a lăsat. A.S.: Să fie acesta unul dintre avantajele convertirii la o vârstă mai
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
părinte? R.D.M.: Am pomenit mai multe aici, dar una e foarte trainică și o repet. Ea se leagă de momentul când am văzut în el pe omul căinței, omul rugăciunii sincere, pe acel "vameș" al Evanghelie care imploră "Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!". A.S.: Asta rămâne cel mai impresionant moment pentru dumneavoastră? R.D.M.: Da, e ipostaza care mă tulbură cel mai mult; amintindu-mi-o, îi aud până și glasul. Desigur toate întâlnirile noastre au fost, pentru mine, deosebite. Mi-e
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rugăciunii", e felul în care acesta recita la slujba Miezonopticii Canonul de pocăință". Părintele Micu mărturisește: "Vă spun, cu toată sinceritatea, că n-am mai auzit pe nimeni citindu-l cu atâta convingere, cu atâta asumare. Atunci când spunea "Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!" simțeai că o spune din adâncul sufletului; nu era doar o formulă rituală. E una dintre cele mai covârșitoare impresii pe care mi le-a lăsat". Această autentică asumare a statutului de creștin, de călugăr va fi confirmată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ecleziastică sau aristocratică, după caz, pentru a fi apți să-și însușească noi cunoștințe de o înaltă cultură mai tehnicizată. Și, vorbind despre mase, era important să li se substituie țăranilor legați pe viață, cît și plebei urbane, fără nici un dumnezeu, o populație de muncitori-consumatori deveniți interschimbabili; aceasta, după ce social și mental aceștia ar fi fost "standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în femeie", el e cel care dă viață embrionului și veghează nașterea și creșterea copilului, așa curn dă viață și puilor de pasăre și apoi îi ocrotește. "Cât de diferite sunt operele tale! Ele sunt ascunse înaintea oamenilor O! Unic Dumnezeu în afara căruia nu este altul."54 Aton a creat toate țările, bărbații și femeile, le-a pus pe toate la locul lor, având grijă de nevoile lor. "Lumea trăiește prin tine!" " Fiecare își are hrana sa". Pe bună dreptate acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Totuși, chiar un tratat viguros iahvist ca Deuteronomul, utilizează încă metafora ontologică a pietrei când proclamă realitatea absolută a lui Dumnezeu ca sursă unică a creativității: "Tu uiți Piatra care te-a adus pe lume, nu-ți mai amintești de Dumnezeul care te-a născut!" (32: 18). 8 A se vedea câteva exemple și bibliografia în Trăite d'histoire des religions, § 77; a se adăuga H. Kirchner, op. Cit., pp.650(=42) sq. 9 De exemplu, Woodhenge, Avebury, Arminghall și Arbor Low
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de asemenea admis că multe lucruri din tradiția mitologică au fost cunoscute și adaptate de patriarhi în timpul șederii lor în Mesopotamia. Cât privește religia patriarhilor, ea se caracterizează prin cultul zeului părinților 15. Acesta este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cât privește religia patriarhilor, ea se caracterizează prin cultul zeului părinților 15. Acesta este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caracterizează prin cultul zeului părinților 15. Acesta este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie. Este un zeu al nomazilor, care nu e legat de un sanctuar, ci de un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
confruntați cu cultul zeului El, și zeul "tatălui" a sfârșit prin a-i fi identificat 18. Această asimilare lasă loc presupunerii că exista o anumită asemănare structurală între cele două tipuri de divinitate. In orice caz, o dată identificat cu El, "Dumnezeul tatălui" a obținut dimensiunea cosmică pe care nu putea să o aibă ca divinitate a familiilor și a clanurilor. Este primul exemplu, atestat istoric, al unei sinteze care îmbogățește moștenirea patriarhală. Și nu va fi singurul. Numeroase pasaje descriu, destul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dezonorează; de exemplu, povestea lui Simeon și Levi la Sichen (Facerea, 34) sau aceea a lui Iuda și Tamar (Facerea, 38). "Când Israel era copil." târziu și care n-a devenit niciodată obișnuit la israeliți. Avraam se simțea legat de Dumnezeul său prin "credință". El nu "înțelegea" sensul actului pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu se îndoia deloc de sfințenia, perfecțiunea și atotputerea Dumnezeului său. Prin urmare, dacă actul prescris avea toate aparențele unui infanticid, aceasta era din cauza neputinței înțelegerii umane. Numai Dumnezeu cunoștea sensul și valoarea acestui gest care, pentru toți ceilalți, nu se distingea în nici un fel de o crimă. Avem aici
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i afle pe copiii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i afle pe copiii lui Israel, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i afle pe copiii lui Israel, ca să le spună: "Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect nou al divinității, ba chiar cu un zeu nou. El acceptă porunca de a merge să-i afle pe copiii lui Israel, ca să le spună: "Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi. Dar de-mi vor zice: Cum îl cheamă, ce să le spun?" (3: 13). Atunci Dumnezeu îi spune: "Eu sunt cel ce sunt ('ehyeh ăser 'ehyeh)". Și îl învață să se adreseze fiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totalitatea ființei și a existentului. Totuși, Iahve declară că el este zeul lui Avraam și al altor Patriarhi, și această identitate este acceptată astăzi de toți aceia care revendică moștenirea avraamică. În fond, se poate decela o anumită continuitate între Dumnezeul tatălui și Dumnezeul care i s-a revelat lui Moise. Așa cum s-a remarcat, "există dintru început realitatea faptului că iahvismul se naște într-un mediu de păstori și că se dezvoltă în deșert. Reîntoarcerea la iahvismul pur va fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a existentului. Totuși, Iahve declară că el este zeul lui Avraam și al altor Patriarhi, și această identitate este acceptată astăzi de toți aceia care revendică moștenirea avraamică. În fond, se poate decela o anumită continuitate între Dumnezeul tatălui și Dumnezeul care i s-a revelat lui Moise. Așa cum s-a remarcat, "există dintru început realitatea faptului că iahvismul se naște într-un mediu de păstori și că se dezvoltă în deșert. Reîntoarcerea la iahvismul pur va fi prezentată ca o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
realitatea faptului că iahvismul se naște într-un mediu de păstori și că se dezvoltă în deșert. Reîntoarcerea la iahvismul pur va fi prezentată ca o întoarcere la situația deșertului: acesta va fi "idealul nomad al Profeților""27. Ca și Dumnezeul tatălui, Iahve nu mai e legat de un anumit loc: în plus, el are o relație specială cu Moise ca lider al unui grup. Dar diferențele sunt semnificative, în timp ce Dumnezeul tatălui era anonim, Iahve este un nume propriu care pune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acesta va fi "idealul nomad al Profeților""27. Ca și Dumnezeul tatălui, Iahve nu mai e legat de un anumit loc: în plus, el are o relație specială cu Moise ca lider al unui grup. Dar diferențele sunt semnificative, în timp ce Dumnezeul tatălui era anonim, Iahve este un nume propriu care pune în evidență misterul și transcendența sa. Raporturile dintre divinitate și credincioși s-au schimbat: nu se mai vorbește de "Dumnezeul tatălui", ci de "poporul lui Iahve". Ideea alegerii divine, prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]