14,807 matches
-
ospitalier al colocviilor estivale numai pentru rostirea celor două cuvinte blestemate. Intr-o asemenea familie m-am născut, am crescut și am învățat să resping cu orice preț flagelul tumoral crescut din balta carnală a urii și prostiei. Sărut în genunchi lumina aprinsă perputuu în sufletul părinților mei, Niculina și Ghiță Tacu, izvoare curate în care Dumnezeu își spală fruntea în fiecare dimineață. Domnul Casian Maria Spiridon figura în anturajul meu și cunoștea că echipaje ale securității îmi filau minuțios viața
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
anesteziere a actului de voință , o schimbare de ton, etc. și în final se ajungea și la metode contondente, asta pe timpul lui Dej. Mi-a cerut să urc pe scaun . M-am urcat . A început să urle : nu așa , în genunchi pe scaun . M-am conformat dar nu pricepeam care-i scopul ... A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în șir , până obosea , îl auzeam cum GÂFÂIE . Am obiceiul când mă doare ceva , (presupun, o înțepătură de țânțar
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe genunchi, au mâncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă cheltuială”. La catafalcul unui răposat, nepoate și vecine cântă și bocesc; una dintre ele „trimite vorbă”, prin mortul din casă, tatălui ei, stins cu doi ani înainte. Faptele
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Beauvoir) ci, dimpotrivă chiar, să definească masculinul prin raportare la feminin. Cu alte cuvinte, Altul poate fi Bărbatul, pentru că nimic nu mai Îndrituiește eticheta de minoritate aplicată femeilor, măcar din rațiuni demografice Înainte de toate. Deși cantitativ nu stau nici la genunchiul Memoriilor lui Casanova, brațele bărbaților lui Camille Laurens, de la fiu, tată, soț, amanți, necunoscuți, Iisus, poartă mlădierile unei blondine care nu se dă În lături de la ospățul rezervat ei de un destin - iată, de un destin - capricios, dar furnizîndu-i lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
catedră, ci și în Sinteze de literatură română (I-II, 1974-1978), culegeri pentru liceu și bacalaureat, pe care le-a coordonat. O notă aparte în contextul creației sale aduce eseul Eminescu versus Dumnezeu, apărut postum, în 1999. Subintitulat Blestemul în genunchi, el se constituie ca o patetică (și nu rareori polemică) discuție privind „religiozitatea lui Eminescu, a geniului răzvrătit nu numai la nivelul umanului, al socialului, ci în absolut” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). SCRIERI: Literatura română în lume (în colaborare cu Victor Crăciun
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
bunăvoință. Eseu despre adevăruri uitate, București, 1980; Sociologie și bioestetică, București, 1987; Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare, București, 1989; Eseu despre moartea viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu, postfață Nicolae Țone, București, 1996; Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1999. Ediții: Al. Claudian, Senin, introd. edit., București, 1972; Urmuz, Pagini bizare, București, 1983; Nichita Stănescu, Frumos ca umbra unei idei, București, 1985, Cărțile sibiline - Poezii inedite, București, 1995; Horia Groza, Poezii, cronici literare, eseuri, București
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
comitet; de la al doilea număr își schimbă titlul în „Cronica Argeșului”. Fără să afișeze pretenții de originalitate, C. înviorează prin însăși prezența ei atmosfera culturală a orașului argeșean. În secțiunea literară sunt incluse versuri din volumele Nu mi-am plecat genunchii de Elena Farago și Poeme cu îngeri de V. Voiculescu. Interesante sunt articolele Mijloace noi de cultură și progres, Câteva considerații asupra umanitarismului. Haos și tradiționalism îndărătnic în literatură, Aspecte din poezia română modernă, semnate de M. Nanu. Aici, N.
CRONICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286529_a_287858]
-
Dați-mi un trup voi munților ori din Dar munții unde-s? Altul e impulsul ascensional, privirile lui C. (Către cer, Piscul) urmărind mai degrabă grandoarea, prometeismul, exteriorizarea eroică; întrebările lui, deloc dubitative, sunt ale unui personaj esențialmente afirmativ, cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul lirismului de acum al lui C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare în cadrul echipelor. Cei doi autori precizează: „Nu ni s-a întâmplat niciodată să propunem această activitate fără să existe o echipă care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din Geneză, cu Adam punând nume animalelor este foarte expeditivă; animalele sunt numite generic, lipsesc individualitățile: "Raiul sau grădina cu pomi de multe feluri și flori multe; și Adam șezând în mijlocul lor, având mâna dreaptă întinsă, iar cealaltă pusă deasupra genunchilor; și înaintea lui toate fiarele și jivinele pământului căutând spre dânsul"29. Nimic precis, nimic concret. Ceea ce înseamnă că zugrăvirea acestui episod se făcea conform unei tradiții iconografice cunoscute și asumate. Din păcate, nimeni nu a dus încă la bun
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât elefanții ca mărime. Pielea o au asemenea bivolilor, iar labele seamănă cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare; nu e deloc așa cum spunem
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
făcut de către securiști. Vorbeam adineaori despre tipul de presiuni fizice făcute asupra dumneavoastră la anchetă. S. Ț.: Da. Presiunile fizice au fost bătăile, jocul vulpii, bătăile în doi, de te trimiteau dintr-un pumn în altul până când cădeai odată în genunchi sau îți pierdeai cunoștința. C. I.: Pe cine ați mai întâlnit acolo? S. Ț.: În celula de la Securitate în care am stat a mai venit unul, din satul Hurduci, județul Vaslui. Îl chema Mardare Dumitru 5 și când a intrat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-a uscat?" Cei de la Fisc i-au luat vaca și când a văzut așa nea Mitică s-a dus la primărie unde erau tablourile lui Lenin, Stalin, Marx, Engels și ceilalți. Și a continuat Mitică: "m-am așezat în genunchi și am zis, Staline și Lenine, 'tu-vă Dumnezeul mamii voastre de bandiți, dacă aș ști unde vă este mormântul, aș veni să vă iau chelea, să-mi fac geantă și mănuși! Primarul m-a turnat la Securitate și m-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în halat roșu, purtând niște mustăți mari: "A stat de vorbă cu mine și după aceea, ce crezi bre!? A luat un ciocan și a început să mă ciocănească: când pe la schinare, când pe la chicioare și când îmi dădea pe la genunchi, îmi sărea genunchiul în sus. Și dacă am văzut că așa stau treburile, am sărit de pe scaun și i-am zis ăluia cu mustăți: bre, te văd om serios dar când ți-oi șterge una, te pierd de mușteriu! Ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
purtând niște mustăți mari: "A stat de vorbă cu mine și după aceea, ce crezi bre!? A luat un ciocan și a început să mă ciocănească: când pe la schinare, când pe la chicioare și când îmi dădea pe la genunchi, îmi sărea genunchiul în sus. Și dacă am văzut că așa stau treburile, am sărit de pe scaun și i-am zis ăluia cu mustăți: bre, te văd om serios dar când ți-oi șterge una, te pierd de mușteriu! Ce mă tot ciocănești
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
puneau la picioare, și am fost băgat într-o cameră îngustă, strâmtă. În camera asta se turna zilnic un ciubăr de apă, aproximativ 100 de litri. Zilnic sau o dată la două zile. De ce? Se făcea un noroi că ajungea aproape de genunchi plimbându-te pe acolo. Umblai exact cum umblă un porc în coteț. Luam bila aceea în mână și mai făceam mișcări că nu puteai să stai. Ziua nu aveai nimic, decât atât, spațiu. Seara ni se dădea o plasă de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ceva de neînțeles. Când m-au scos arătam mai bine față de cum intrasem. Două săptămâni n-am dus-o rău, atâta doar că trebuia purtată bila aia. C. I.: Iarăși umorul dumneavoastră negru: două săptămâni de izolare, în noroi până la genunchi, cu o bilă de 25 de kg legată de picioare, fără posibilitatea de a te odihni, dar ziceți că n-ați dus-o rău. S. Ț.: A trecut, e ceea ce a fost, este deja la spate, derulez un film pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
terminat cu orice cultură, nu numai cu orezul. Părerea mea, în final, este că orezăria a fost proiectată nu din punct de vedere economic, pentru orez, ci pentru exterminarea celor care erau acolo. Picioarele celor care lucrau la orezărie, de la genunchi în jos, atât cât era apa, erau carne vie! Se foloseau chimicale pentru îmbunătățirea solului și creșterea orezului și de la apa cu chimicale deținuții aveau picioarele arse până la genunchi... Carne vie! C. I.: Din cauza umidității și a chimicalelor... S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
celor care erau acolo. Picioarele celor care lucrau la orezărie, de la genunchi în jos, atât cât era apa, erau carne vie! Se foloseau chimicale pentru îmbunătățirea solului și creșterea orezului și de la apa cu chimicale deținuții aveau picioarele arse până la genunchi... Carne vie! C. I.: Din cauza umidității și a chimicalelor... S. Ț.: Era atacată pielea de substanțele chimice care se puneau pentru o desalinizare aproximativă. În plus, parcelele alea pline de apă erau separate de diguri mai mici, iar caraliul mergea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a fost strivit capul. Sergentul a lăsat și bâtă și tot, s-a urcat pe tractor și s-a dus. După câteva zile a venit din nou la brigada noastră. S-a dus la Ștefan Vasile, i-a căzut în genunchi, l-a prins de picioare și i-a spus: "Te rog să mă ierți! Pentru greșeala pe care am făcut-o Dumnezeu m-a pedepsit! Iartă-mă!" Ștefan Vasile era un bărbat cât ușa și cu o prestanță deosebită. S-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a uitat la el și n-a spus niciun cuvânt. Sergentul s-a ridicat și a stat deoparte. Deci, și-a dat seama că a făcut în fond o crimă. Ce credeți!? După 3-4 săptămâni, același om care căzuse în genunchi și își cerea iertare, redevenise aceeași brută și bestie, fără nicio deosebire! C. I.: Nu l-a mutat nimic. S. Ț.: Nu, și-a revenit repede. I-am mai cunoscut pe Prelipceanu Vasile 46 tot de la Opera din Iași, tot
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde am fost culcat pe o masă de consultații pe partea dreaptă a corpului. Doctorul Iliescu era bine făcut, înalt, fără să fie o huidumă. C. I.: Și el v-a tratat. S. Ț.: Ce credeți? S-a urcat cu genunchii pe mine! Mi-am zis că ăsta vrea să mă lichideze, dar la un moment dat am auzit un trosnet, pac! În momentul ăla mi-a împins coloana vertebrală la loc! Am avut noroc că nu mi s-a secționat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
frații bărbatului meu care o să ne ajute să realizăm cota". Și nu au mai bătut-o. Însă, înainte de asta, puneau un teanc de ziare, o puneau pe sora mea deasupra lor și dădeau foc la ziare să-i ardă tălpile, genunchii... Odată chiar le-au spânzurat cu capul în jos, pe ea și pe încă o femeie din Lupești, nevasta lui Costea Ion, poreclit "Balauru". Ăsta a stat ascuns într-o grotă vreo 4 ani de nu l-a găsit nimeni
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]