13,885 matches
-
că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și numai doi ani”, altfel! Umilit (căci eu sînt cauza tuturor insatisfacțiilor), tac reproșîndu-mi incapacitatea de a nu sesiza că înaintez plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral, dar nici în latura ta remarcabil. Calitățile tale sînt evidente doar pentru tine, nu și pentru ceilalți”. Superbă „execuție”! Din rațiuni pedagogice trebuie să mă arăt supărat. O și fac, scurtînd discuția. Roxana
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altcineva. Ideea mi-o sugerează Voyage à Rome de Alberto Moravia, în care, vrînd „de garder ses forces pour l’écriture”, personajul, un „écrivain inaccompli”, își neglijează femeia, iar aceasta, ca răzbunare, „l’a trompé avec le coiffeur”. Și totuși: „Iluziile despre o femeie sînt la fel cu reumatismul, oricît vrei să scapi de ele nu poți” (Henri Becque). *Trei reveniri: în „România literară” nr. 43, din 24 octombrie 1985 - Mircea Zaciu; în „Contemporanul” nr. 43, din 25 octombrie - Adrian Păunescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
priceput. După ce a căzut pe gheață, femeia din fața mea a ținut să-mi explice: „Mi-a alunecat banditul ista de picior!...” *Trebuie să recunosc: iubesc mai mult literatura decît pe scriitori. Pe aceștia m-am obișnuit să-i privesc fără iluzii. Favoarea ce li se acordă unora dintre ei o consider nemeritată. Faptul că numărul „poeților” (mulți cu studii incomplete sau superficiale) îl depășește pe cel al „muncitorilor intelectuali” ar trebui să îngrijoreze, nu să încînte. Toți oploșiții pe la sindicate, cooperație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
suspendate. Pentru el, trecutul e viu și aproape întreg, mai ales în latura jovială, boemă. Cu totul altfel apar întîlnirile cu Bălăiță și Eugen Uricaru. În prezența lor simți că despărțirea e o realitate. Bălăiță nu se mistifică deloc cu iluzia trecutului. Obișnuit să privească oamenii prin prisma destinului, se interesează de evoluția lor pentru a vedea dacă i se confirmă sau nu anumite pronosticuri. Uricaru, tip de debater efervescent, plonjează imediat în discuții literare și politice, dar cu ochii pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să caut în Amiel, Julien Green, Joyce, Canetti, Kafka, Maiorescu, Galaction ș.a. Bănuiesc că, la toți, preponderent e bilanțul moral. Revelionul e noaptea maximei treziri a conștiinței în cei preocupați de trecere, nu de petrecere. El e și o fascinantă iluzie: aceea a posibilității de a ne renova. Zic „iluzie”, pentru că nimeni nu reușește să-și uite complet habitudinile. Tragem după noi mici mizerii biologice, ducem antipatii ce nu se pot șterge și datorii de un fel sau altul. Dacă am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Maiorescu, Galaction ș.a. Bănuiesc că, la toți, preponderent e bilanțul moral. Revelionul e noaptea maximei treziri a conștiinței în cei preocupați de trecere, nu de petrecere. El e și o fascinantă iluzie: aceea a posibilității de a ne renova. Zic „iluzie”, pentru că nimeni nu reușește să-și uite complet habitudinile. Tragem după noi mici mizerii biologice, ducem antipatii ce nu se pot șterge și datorii de un fel sau altul. Dacă am reuși să păstrăm hotărîrile înalte din noaptea de Revelion
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
undeva în zarea viitorului e o sămînță mică de furtună, care poate crește și năvăli asupra-mi într-o clipită. *Zic și eu, uneori, ca bătrînul dascăl: „anevoie este în ziua de astăzi să fie cineva în pace cu lumea”!... *Iluzia lui Stelică e că folosind borcane și borcănele cu pap, cartoane și cartonașe de mai multe culori, hîrtii de diverse formate, pixuri, creioane, lame, ascuțitori, radiere dă impresia de muncă intensă. Niciodată nu mi-am etalat uneltele. *„Fiecare vrea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Dumnezeu pentru a reuși în cele mai diverse încercări, despre lecturile mele biblice, aproape cotidiene. Am lăsat ca toate acestea să fie propria lor revelație de mai tîrziu. *Nu-s primul care o spune: „previziunea trecutului” e o mare iluzie. De pildă, de unde i se trage boala lui cutare? Ce simplu e de răspuns că de la o răceală, de la băutură, de la fumat, de la mîncare multă sau prea puțină, de la statul pe loc, de la nesomn etc. *„Simt că mă encanaillez!,” a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lipsesc trei elemente esențiale: libertatea, justiția, fericirea. Credința că le vom avea mi-a intrat în suflet ca o boală: am să mor cu ea, întrucît nu mai am posibilitatea altei opțiuni. Nu am medicamentul care să mă vindece de iluziile tinereții.” Cînd mi-a făcut această mărturisire, Sp. avea pleoapele roșii, cum i se întîmplă ori de cîte ori e sincer emoționat. Fără să i-o declar, i-am apreciat curajul de a face o asemenea analiză. Din păcate însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acest paragraf din Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg: „Se zice că omul trebuie să moară la vreme. Cine știe dacă Stalin ar fi murit în 1945, războiul ar fi dat uitării multe lucruri. Oamenii ar fi păstrat mult timp iluzia că milioane de nevinovați au fost victima lui Iagoda, a lui Ejov, a lui Beria și în amintirea celor care au participat la război ar fi rămas chipul lui Stalin în haine de militar și zilele negre ale luptei de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcea, căci mergea rareori la prășit sau la secerat, pe cîmp, în arșiță. În schimb, se ducea de două ori pe săptămînă (cu lapte, brînză, ouă, smîntînă) la Suceava, trecînd din timp în timp și pe la doctori, care îi dădeau iluzia că e sănătoasă. „Analizele dumitale, mătușă, - i-a spus unul, vorbe care o făceau să chicotească de plăcere - sînt bune, ca de fată mare”. De felul ei, nu era însă o femeie veselă, ci una așezată, solitară, enigmatică. Un amănunt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui eram de asemenea student, el îmi apare mai matur și mai bine adaptat la viață. A mea era unidimensională: universitate - cămin - cantină - bibliotecă. Atunci am citit enorm. Atunci am căpătat semeția insului ce se crede bine pregătit intelectual. O iluzie! Atunci s-au cristalizat primele îndemnuri spre critică: în formă convivială, întîi, prilej de lungi și ineficiente dispute. *Difuzat în Vinerea Mare, „documentarul săptămînii” al celor de la BBC a avut ca temă „Quasi-decesul”: cei care revin din această stare relatează despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe care alții, mai aplicați și mai realiști, și l-au epuizat. *„Doamnă, nu mai sînt voios!” (Cîntec medieval) Dar nici atît de mîhnit încît să nu rîd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuie avute în vedere toate circumstanțele. Prima: cînd a preluat el conducerea, aveam 42 de ani; eram, pentru meseria de critic, la vîrsta optimă. Uzurpîndu-mi postul de conducere, era obligat la o „compensație”: o rubrică, prin care să-mi dea iluzia unei minime autonomii. Pentru mine, independența e cel mai puternic stimulent. Mă îndatorezi, lăsîndu-mă în pace. A doua: cineva ar putea zice: dar orașul mai avea și un ziar, de ce nu scriai acolo? La conducerea ziarului nu era persoana cea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu știu Încă ce voi face cu ea. Aici este foarte greu de pătruns, atunci când nu ești un „nume” și nu ai un spate bine consolidat. Îmi spunea cineva să Încerc și la editurile din provincie, dar nu Îmi fac iluzii deșarte, neavând nici o cunoștință. Voi termina lucrul și voi aștepta cu Încăpățânare, pentru că sunt convins că este o lucrare interesantă prin materialul adunat În decursul atâtor ani. Deocamdată mă consolez cu gândul că nu este singura lucrare care așteaptă ! În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care poate nu-și dădeau prea bine seama ce realizaseră și-a trebuit să vină altcineva să le-o spună. și le-ai spus-o cu sfințenia spiritului care nu se lasă Învinsă, le dă 701 doar Îmbătaților de glorie iluzia că-s mai puternici și mai adevărați decât ea. Faci bine că dai zor „Cazabanilor”, mă gândesc la noblețea lui Jules, și-apoi un interviu, În Rom. literară cred, a lui Theodor Cazaban, m-a mângâiat sufletește că a spus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
gândul să citească lucruri atât de speciale, din care oricum nu va Înțelege mare lucru. Nu v-am scris chiar imediat ce miam dat seama, sperând cu naivitate că vreun găsitor de inimă ar putea repune scrisoarea Într-un plic, reexpediindu-mi-o. Iluzii. Prin urmare, v-am scris, cerându-vă mii de scuze pentru bătaia de cap și asigurându-vă din nou de marile gânduri ce-mi fac despre colaborarea noastră viitoare. Am și Întocmit două note relativ la funeraliile Holban, pe baza celor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
conferit, printre altele, și conducerea sectorului cultural, pe lângă cel al cadrelor, și rezultatele se văd: proletcultismul revine, teroarea ideologică, clișeele anilor 50 reînvie. Manea Mănescu este destinat menținerii acestui echilibru între setea de putere încă nesatisfăcută a doamnei Ceaușescu și iluzia atotputerniciei soțului ei, în contextul unei nemulțumiri generale, atât de ordin material, cât și spiritual. El a redevenit ambasadorul celor două părți aflate într-un aparent consens, purtătorul de cuvânt al președintelui către soția sa și al acesteia către președinte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
hotelurile de pe Litoral, românii și câinii nu au ce căuta, sunt nedoriți, mai ales în timpul sezonului, iar străinii, care sunt doriți, nu ne doresc ei. Cât privește convingerea unora despre puterea de atracție a specialităților românești, aceasta este doar o iluzie. Pentru occidentalii care au mai și colindat alte țări, restaurantele românești, cu meniurile și serviciul lor, nu reprezintă nicio ispită. Nu am voie să trec cu vederea nici pe cei ce ți se postează în apropiere, pe stradă, pe plaje
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de la cele mai elementare medicamente ca aspirina, ergotoxinul și alte preparate necesare susținerii circulației și inimii la medicamente pentru ochi, citostatice etc. Problema unei radiografii este de domeniul fanteziei, deoarece nu există filme radiologice, importul lor fiind sistat datorită amăgitoarei iluzii că vor fi produse de colosul de la Târgu-Mureș. Așa se procedează la noi, se construiește mult, mare și nefuncțional, drept pentru care, în cazul în speță, nu se poate face nicio radiografie. Propuneri: deoarece fiecare bătrân pensionar este arondat unei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a majorității ziarelor județene. I-am auzit atunci pe foștii ilegaliști, o mână de oameni dezorientați, exprimând cu claritate ideea că ei nu luptaseră pentru așa ceva, acel ceva înglobând întreaga politică economică și culturală a regimului Ceaușescu. Până și din iluziile lor de libertate care cuprindeau, după părerea lor, și dreptul de a-și citi zilnic ziarul, se alesese praful. Exemplul dat trebuie pus în corelație cu un altul. Încercând cu un an în urmă să fac inventarul colegilor mei de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sahara exilului aveam să repet, adesea, aceste fraze redescoperite pe un pătrățel incandescent de memorie. Confereau, Într-adevăr, sens pustiului, Îmi dăruiau râvnitul refugiu. Trecuseră anii, Însă, Între timp, ca apele, știam deja În ce măsură sunt și nu sunt apt pentru iluziile intangibilității. Ceea ce ne apropiase - literatura - ne și depărtase, s-ar zice, până la urmă. Oricât fusesem și rămăsesem vulnerabil la seducția Frumuseții, eram totuși, probabil, mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci de ani/ aveam În spate o zestre frumușică de morți/ și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evenimente./ La unele dintre ele am participat și eu.” Da, Între 1966 și 1986 se Întâmplaseră nu puține, acasă și nu doar acolo, cum aveau să se Întâmple și după 1986, și după 1989, departe de casă și de orice iluzie a casei. „Și În noaptea care urma, de fiecare dată,/ puneam la păstrare/ tot Într-un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron/ neputința și bâlbâiala,/ speranța că poate mâine va fi altfel/ și, În general, tot ceea ce mai reușeam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]