15,723 matches
-
și un alt descendent din Alexios I, Isaac al II-lea Angelos, a preluat puterea. De asemenea, familiile Lascaris și Paleolog au fost descendente din familia Comnenilor. Comnenii au rămas o importantă familie nobilă în Imperiul Bizantin, precum și în statele latine din Grecia. În 1204, odată cu ocuparea Constantinopolelui de către cruciați, Alexie, fiul lui Manuel I, a fugit în Trapezunt, unde a creat împreună cu fratele său, David, un imperiu pe coasta Mării Negre. În timp, imperiul a devenit vasal Georgiei și a fost
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
mâinile turcilor otomani în 1461. Alt membru al familiei, Mihail Anghelos Komnen Ducas, strănepotul lui Alexie I, a fondat în 1204 pe coasta Mării Ionice, alt stat, Despotatul Epirului, care mai târziu a trecut prin mai multe ocupații (sârbă, bizantină, latină și în sfârșit otomană). Scriitoarei Ana Comnena, fiica împăratului Alexie I, i se atribuie cunoscuta operă "Alexiada", care conține informații despre războiul cu pecenegii și cumanii, dar și despre istoria Dobrogei, aici fiind pomeniți conducătorii Tatos, Sacea și Sestlav. Împărații
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
numără norii, lanțurile montane, arcele de fulger, liniile de coastă și fulgii de zăpadă. Totuși, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—de exemplu, linia reală (o linie dreaptă Euclidiană) este autosimilară, dar nu îndeplinește celelalte caracteristici. Cuvântul "fractal" provine din latinul "fractuus", ce derivă din verbul "frangere" care înseamnă "a rupe", "a fragmenta", "a frânge". Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să-și explice anumite fenomene, prin intermediul unor modele, care la început au fost simpliste, dar aproximând natura
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
de legile unei societăți întemeiate pe egoism. Viziunea lirica este predominant idilica, cu unele accente polemice, survenite din acceptarea solitara a salvării și din înțelegerea inutilității revoltei. De asemenea, Leopardi a efectuat traduceri din poeții consacrați ai antichității eline și latine și a lăsat în urmă o bogată corespondență. Infinitul este o poezie de Giacomo Leopardi scrisă în anii tinereții sale la Recanti, orașul său natal. Această operă a fost scrisă între anii 1818 și 1821, cel mai probabil în perioda
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
și cu vrăji ce combină mai multe elemente. El este un personaj opțional, dar rămâne un personaj foarte important în echipa "Chrono Trigger", și a apărut în trei bătălii de personaje GameFAQs. Cuvântul "magus" este singularul cuvântului "magi", un cuvânt latin ce este la baza cuvintelor "mag," "magie," și "magician." Numele japonez al lui Magus, Maō, se poate traduce aproximativ la "regele demonilor" și este folosit mai mult ca un titlu decât ca un nume. Ozzie, Slash, și Flea sunt cei
Personajele din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307026_a_308355]
-
1886. Între anii 1885-1886 a lucrat la Sibiu în redacția publicației „Telegraful Român” și a fost cancelist al Mitropliei. După terminarea studiilor, s-a stabilit la Brașov, unde, din anul școlar 1890/1891, a ocupat catedra de limba română și latină, la Liceul românesc din localitate, iar în 1894 a fost numit în funcția de director al acestei școli În această calitate, a ridicat școala pe care o conducea la nivelul cerințelor vremii. A inițiat "Masa studenților" pentru elevii săraci, a
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
ales membru corespondent al Academiei Române. Pe tărâmul politicii, Cezar Papacostea a reușit să ajungă deputat de Dorohoi pe vremea guvernărilor Averescu. Pe lângă bogata creație personală, el a mai semnat în colaborare cu Iuliu Valaori și Gheorghe Popa-Lisseanu ediții din autorii latini (Xenofon, Titus Livius, Vergiliu, etc.), manuale de versificație, crestomanții, gramatici din limba greacă și latină, etc. De asemenea traduce din Platon și Homer. Debutul literar și-l face în anul 1914, cu poezii publicate în „Convorbiri literare". Cezar Papacostea a
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
de Dorohoi pe vremea guvernărilor Averescu. Pe lângă bogata creație personală, el a mai semnat în colaborare cu Iuliu Valaori și Gheorghe Popa-Lisseanu ediții din autorii latini (Xenofon, Titus Livius, Vergiliu, etc.), manuale de versificație, crestomanții, gramatici din limba greacă și latină, etc. De asemenea traduce din Platon și Homer. Debutul literar și-l face în anul 1914, cu poezii publicate în „Convorbiri literare". Cezar Papacostea a fost în România unul dintre oamenii de spirit care a aplicat legea fundamentală a dialogului
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
1896-1971), fiica principelui Aristide Caradja, cu care a avut doi copii: European prin educație, Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă. Stabilit în România prin căsătorie (1916), Constantin I. Karadja a devenit cetățean român. Intrat în diplomație în 1920, a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta (1921-1922) și consul general la Stockholm (1928-1930) și Berlin (1931-1941). În
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României la Expo '92 de la Sevilla și comisar general al Pavilionului României la Expo '98 de la Lisabona. În prezent, este vicepreședinte al Academiei Române. În lucrarea "Limbile lumii. Mică enciclopedie", redactată de către și Ioana
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
scriitor aromân modern. S-a născut la 1 ianuarie 1868 intr-ο famile de macedoneni în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. Tatăl său, "Ioan Murnu", studiase la Atena și era profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" a fost tradusă după originalul slavon. Pe aceeași direcție tematică și cu o finalitate declarat comparatistă se înscrie volumul "Cultură și literatură română veche în context european" (1979). Studierea surselor medievale în limbile latină, greacă și slavonă conduce la cunoașterea limbii române cu existență de sine stătătoare începând din secolele X-XII. Cercetarea traducerilor din literaturile altor popoare europene (cum este și tălmăcirea "Cronicii universale" a lui Constantin Manasses făcută de Mihail Moxa), precum și circulația
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma Veche", unde au fondat o altă cetate, "Roman". Se observă în tot textul o acută tentă polemică ecleziastică îndreptată împotriva Occidentului catolic, a bisericii latine, de către necunoscutul autor de confesiune greco-ortodoxă.
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
a fost foarte încântat de învățământul din Germania. De fapt, Demetriescu era un veșnic răzvrătit. Pe când, acasă, tendința sa spre erudiție și spre un studiu temeinic intrase adeseori în contradicție cu graba și superficialitatea, foarte răspândite în România, spiritul său latin era acum elementul care se răzvrătea împotriva ordinii tăcute a muncii nemțești. El amintea mai târziu de un profesor de istoria artelor care vorbise la curs timp de un trimestru despre faldurile din veșmintele madonelor lui Rafael "„fără să îți
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
evidență cultura vastă a lui Anghel Demetriescu, care putea cuprinde domenii foarte variate. Totuși cunoștințele sale clasice erau cele care au atras atenția contemporanilor săi. În 1877, Societatea Literară Română (transformată în 1879 în Academia Română) îi încredințează traducerea din limba latină a "Istoriei Romane" a lui Dio Cassius, volum care a apărut în anul următor. După întoarcerea din Germania și eșecul său de la Universitatea din București, el își limitează preocupările didactice la catedrele sale din învățământul mediu și își orientează activitatea
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
descrie astfel: "„Pe cât de inflexibil era Rosetti în principiile și credințele sale, pe atât era de mlădios Brătianu. Această deosebire provine din faptul că Rosetti era setos de glorie, pe când Brătianu era setos de putere”". Excelent cunoscător atât al limbii latine și al limbii grece antice cât și al scriitorilor clasici, cultura clasică este pentru Anghel Demetriescu o realitate organică, o parte integrantă a concepției sale despre lume. După cum arată O. Papadima, cultura clasică este pentru el o substanță din care
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
diploma de licențiat în litere și filozofie și este numit la 1 septembrie 1885, candidat de profesor la "Liceul Eotvos" din Budapesta. În anul următor renunță la acest post și se stabilește la Caransebeș ca profesor de istorie și limba latină, la "Institutul Pedagogic-Teologic" și începe activitatea publicistică la "Foaia diecezană" organ de presă al Episcopiei Române din Caransebeș. În aceași perioadă îndrumă societatea de lectură a tinerilor români și foaia acesteia "Progresul". La 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
Alexianu. Născut în București, la 12 ianuarie 1874 1894: octombrie, licență în litere cu tema "Istoria Legiunii a XIII Gemina" 1895: licență în drept cu tema "Depozitul neregulat" 1896 - 1899: reîntors la Paris, urmează cursuri de istorie română și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France; în același timp urmează și încheie în 1899, sub îndrumarea profesorului E.Cuq, studiile doctorale cu teza "Organizarea Daciei române" 1899 - 1900: se reîntoarce în țară fiind numit
Paul Negulescu () [Corola-website/Science/307243_a_308572]
-
este o frază scurtă, prezentă în majoritatea traducerilor ale "primei epistole a lui Ioan" și publicată începând cu secolul VII în manuscrisele latine precum Codex Legionensis și Frisingensia Fragmenta respectiv secolul IX în cazul Codexurilor Cavensis, Ulmensis și Complutensis acesta din urma apărând în anul 927 d.Hr. iar în cazul manuscriselor grecești din 1520 în Codex Montfortianus până astăzi, datorită folosirii cu
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
multe motive să o citeze în dezbaterile lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești ale Bibliei Se afirmă că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut în Registrul de cărți catalogate ca
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
de un pariu să includă Comma se datorește unei înțelegeri greșite a scrierilor sale, el dorind doar să se apere de acuzația de indolență și nu să facă un pariu. Deși scopul lui Erasmus era să dovedească soliditatea traducerii sale latine a Bibliei și nu neapărat să ofere o ediție grecească a Noului Testament, textul său grecesc a fost preluat în mod aproape lipsit de orice simț critic în Textus Receptus, ediție a Noului Testament care suferea de aceleași defecte ca
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
limbă Centum). Schimbările principale ale sunetelor, care au separat proto-greaca de limba proto-indo-europeană includ: Pierderea lui "*s" prevocalic nu a fost completă, fapt evidențiat prin "sus" "a semăna", "dasus" "dens"; "sun" "cu" este un alt exemplu, contaminat de proto-indo-europeanul "*kom" (latină: "cum", proto-greacă: "*kon"), devenind cuvântul homeric/atic vechi "ksun". Schimbările fonetice între protogreacă și miceniană includ: Aceste schimbări fonetice sunt deja complete în miceniană. Pentru schimbări care au afectat majoritatea sau toate dialectele mai târzii, vezi Limba greacă veche. Dativul
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară. Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franța, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) și în SUA. Numele latin al speciei "foenum graecum" se traduce prin "fân grec", acesta fiind o referire atât la mirosul puternic de fân uscat, la utilizarea sa ca nutreț, cât și la originea de la est de Mediterană a speciei. Acest nume a fost preluat
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care înseamnă „a amestecă”, sugerează acest lucru. În mod potențial, trăsături aparținând tuturor tipurilor de temperament coexista în fiecare persoană, însă unele se manifestă mai pregnant decât altele. Așadar, temperamentul fiecărei persoane este o combinație unică
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
în Turnul Londrei. Deși Maria a înțeles că tânăra Lady Jane a fost un pion în schema lui Dudley, ea și-a executat verișoara în vârstă de 16 ani. Încă din prima ședință a parlamentului, ea restabilește liturghia în limba latină și expulzează din biserică pe preoții căsătoriți. Speranța protestanților, principesa Elisabeta se convertește la catolicism. La 38 de ani, la 25 iulie 1554 Maria se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei, care era foarte nepopular în Anglia. Membrii
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]