14,670 matches
-
din ordinul personal al șogunului. Un marinar englez pe nume William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe șogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al șogunului ca să construiască prima fabrică dar și un soi
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Moise Nicoară” din Arad (primele 3 clase), terminându-le la Liceul „Emil Gojdu” din Oradea. A susținut bacalaureatul în 1928, la vârsta de 16 ani, obținând cea mai mare medie pe țară. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Matematică a Universității din București (1928-1931), devenind licențiat la 19 ani. A continuat studiile universitare în străinătate - doctoratul la Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde la 24 iunie 1935 a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Sur la determination
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
Henri Villat. După revenirea în țară și-a dedicat viața învățămâtului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent (din 1935, la Școala Politehnică din Timișoara) și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universității București. La 15 martie 1938 este numit asistent la secția de matematică a Facultății de Științe a Universității din Cluj. A activat în cadrul catedrelor de geometrie analitică, geometrie descriptivă, analiză matematică și funcții complexe. Deși în 1939 acceptă
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent (din 1935, la Școala Politehnică din Timișoara) și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universității București. La 15 martie 1938 este numit asistent la secția de matematică a Facultății de Științe a Universității din Cluj. A activat în cadrul catedrelor de geometrie analitică, geometrie descriptivă, analiză matematică și funcții complexe. Deși în 1939 acceptă postul de asistent la laboratorul de mecanică al Universității București, revine la Cluj în
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
în cadrul catedrelor de geometrie analitică, geometrie descriptivă, analiză matematică și funcții complexe. Deși în 1939 acceptă postul de asistent la laboratorul de mecanică al Universității București, revine la Cluj în 1942 pe postul de conferențiar universitar titular la catedra de matematici generale. La 30 decembrie 1943, la vârsta de 31 de ani, este numit profesor universitar la catedra de mecanică (post rămas vacant prin mutarea profesorului D.V. Ionescu la catedra de analiză matematică). În 1940 a primit "Premiul pentru mecanică „Henri
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
catedra de analiză matematică). În 1940 a primit "Premiul pentru mecanică „Henri de Parville”" al Academiei de Științe din Paris. A activat la Universitatea din Cluj până la 14 Octombrie 1950, când a fost numit profesor de mecanică la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 21 martie 1963 a fost ales membru titular. Caius Iacob a fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând cu 19 martie 1980
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
21 martie 1963 a fost ales membru titular. Caius Iacob a fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând cu 19 martie 1980 și până la sfârșitul vieții sale (6 februarie 1992). La inițiativa sa, în 1991 a fost înființat "Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române", care în anul 2001 a fuzionat cu "Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române", devenind actualul Institut de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc - Caius Iacob”. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
și până la sfârșitul vieții sale (6 februarie 1992). La inițiativa sa, în 1991 a fost înființat "Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române", care în anul 2001 a fuzionat cu "Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române", devenind actualul Institut de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc - Caius Iacob”. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941. Caius Iacob a murit la București, la 6 februarie 1992. În memoria sa, la 29 martie 2012 în
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
sfârșitul vieții sale (6 februarie 1992). La inițiativa sa, în 1991 a fost înființat "Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române", care în anul 2001 a fuzionat cu "Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române", devenind actualul Institut de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc - Caius Iacob”. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941. Caius Iacob a murit la București, la 6 februarie 1992. În memoria sa, la 29 martie 2012 în Aula Academiei Române
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
politice ar putea amenința ordinea socială tradițională. Carlyle s-a născut în Ecclefechan, Dumfries and Galloway, și a studiat în Annan Academy, din Annan. A fost puternic influențat de calvinism. După absolvirea Universității din Edinburgh, Carlyle a devenit profesor de matematică, la început în Annan și apoi în Kirkcaldy, unde s-a împrietenit cu misticul Edward Irving. Între 1819-1921, Carlyle s-a întors la Universitatea din Edinburgh, unde a suferit o criză intensă de credință, ce va fi inspirația pentru „"Sartor
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
În matematică, pentru seriile de puteri leagă limita unei serii de puteri de suma coeficienților acesteia. A fost denumită astfel în cinstea matematicianului norvegian Niels Henrik Abel. Fie formula 1 un șir de numere reale sau complexe și fie o serie de puteri
Teorema lui Abel () [Corola-website/Science/307519_a_308848]
-
a înființat Observatorul Astronomic din București. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare. A absolvit la Craiova școala primară și liceul, iar universitatea a urmat-o la București, la Facultatea de Științe, obtinând licența în matematică în martie 1889. În decembrie 1890, a plecat la Paris unde a obținut din nou licența în matematică. În 1892, în timp ce-și efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, publica, în "Comptes rendus des seances de l’Academie
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
A absolvit la Craiova școala primară și liceul, iar universitatea a urmat-o la București, la Facultatea de Științe, obtinând licența în matematică în martie 1889. În decembrie 1890, a plecat la Paris unde a obținut din nou licența în matematică. În 1892, în timp ce-și efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, publica, în "Comptes rendus des seances de l’Academie des sciences de Paris", primul său memoriu de mecanică cerească intitulat: "Sur la stabilité du mouvement dans un
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Fiul său, Piu-Șerban Coculescu, cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien", a fost un scriitor și lingvist român. Prin studiile sale de teorie a ritmurilor a pus bazele lingvisticii matematice. Coculescu publică un prim memoriu în legătură cu viitoarea teză de doctorat în matematică în: "Comptes rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează în același periodic memoriul: "Sur le développement approché de la fonction perturbatrice". La 5 noiembrie 1895, își susține teza în matematică la Sorbona cu un subiect
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
viitoarea teză de doctorat în matematică în: "Comptes rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează în același periodic memoriul: "Sur le développement approché de la fonction perturbatrice". La 5 noiembrie 1895, își susține teza în matematică la Sorbona cu un subiect din mecanica cerească: "Sur les expressions approchées des termes d’ordre élevé dans le développement de la fonction perturbatrice" (Asupra expresiilor apropriate ale termenilor de ordin ridicat, în dezvoltarea funcției perturbatoare). Această teză a fost publicată
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
punct și ținând seama de teorema lui Darboux, află partea principală a coeficientului general al lui (x), ceea ce rezolvă problema pusă de Poincaré privind funcția perturbatoare din problema celor trei corpuri. Reîntors în țară după susținerea tezei de doctorat în matematică, N. Coculescu a ocupat catedra de astronomie și geodezie de la Universitatea din București, de la 1 noiembrie 1895 ca suplinitor și apoi de la 28 mai 1896 ca profesor titular, catedră pe care o deținuse Dimitrie Petrescu de la înființarea universității. Principala preocupare
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
Boc. Anterior a mai fost consilier prezidențial la Departamentul Planificare și Analiză Politică al Administrației Prezidențiale. Sebastian-Laurențiu Lăzăroiu s-a născut la data de 20 martie 1970, în orașul Comănești (județul Bacău). Pentru 3 ani a urmat cursurile Facultății de Matematică și apoi pe cele ale Facultății de Sociologie la Universitatea din București. A absolvit în anul 1996 cursurile Facultății de Sociologie din cadrul Universității București, urmând apoi și un masterat în politologie la aceeași facultate (1997). Încă din facultate a lucrat
Sebastian Lăzăroiu () [Corola-website/Science/307638_a_308967]
-
n. 19 iulie 1955, în satul Coșnița, raionul Dubăsari, actuala Republică Moldova) este un poet, publicist, matematician și editor român. S-a născut la data de 19 iulie, 1955, în satul Coșnița din raionul Dubăsari. În 1977, absolvește Facultatea de Matematică și Cibernetică a Universității de Stat din Moldova, Chișinău. Între 1982 și 1985 este doctorand la Academia de Științe din Uniunea Sovietică. Debutează cu poeme în revista "„Moldova”" (1984). Publică în revistele de cultură din Republica Moldova, România, Italia, Franța, Olanda
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
într-o familie de etnie evreiască. Gheorghe a absolvit cursurile liceului românesc din Petroșani și a dat examenul de bacalaureat la Deva. Imediat după bacalaureat, a efectuat serviciul militar și după aceea a plecat în Franța, unde dorea să studieze matematica și fizica. Din cauza mijloacelor financiare reduse, a trebuit să urmeze însă cursurile Facultății de Electrotehnică și Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Grénoble (Franța) între anii 1938-1940. Și-a susținut teza de doctorat la același Institut în anul 1941, fără a
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
preliminar și constă în studiul dosarului candidatului. Dacă dosarul se califică în faza a doua, candidatul este invitat într-unul dintre numeroasele centre de admitere din lume pentru a susține un număr de probe orale. În general aceste probe sunt matematica, fizica și cultură generală științifică, însă formatul este flexibil, deci sunt posibile întrebări și din alte domenii, în funcție de profilul candidatului și proiectul său profesional (adică ceea ce declară ca ar dori să studieze la Polytechnique). Deși nu există o probă de
École polytechnique () [Corola-website/Science/306631_a_307960]
-
și statistică matematică. În 1908, familia Mihoc s-a mutat la București. Aici, a urmat școala elementară și liceul „Gheorghe Șincai”. Studiile superioare le-a început la Universitatea din București, la Facultatea de Științe. În 1928 s-a licențiat în matematică, după care a plecat în străinătate să-și perfecționeze studiile, la Universitatea din Roma, unde marele statistician Corrado Gini înființase noua Facultate de Statistică. A obținut titlul de doctor în științe și actuariale în iulie 1930, sub îndrumarea statisticianului italian
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
statisticianului italian Guido Castelnuovo. Întors în țară, i s-a oferit un post de profesor la Școala de Statistică, actuariat și calcul din București, școală înființată în același an și condusă de Octav Onicescu. Mihoc a predat aici cursuri în matematică actuară din 1930 până în 1948. Pe 28 aprilie 1934, el și-a obținut titlul de Doctor în matematică de la Universitatea din București, cu teza "Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente". Din comisia de doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
Statistică, actuariat și calcul din București, școală înființată în același an și condusă de Octav Onicescu. Mihoc a predat aici cursuri în matematică actuară din 1930 până în 1948. Pe 28 aprilie 1934, el și-a obținut titlul de Doctor în matematică de la Universitatea din București, cu teza "Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente". Din comisia de doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu, președinte, Anton Davidoglu și Octav Onicescu. Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu, președinte, Anton Davidoglu și Octav Onicescu. Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților. Între 1942 și 1946 a fost conferențiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie. În 1946 a fost numit profesor de matematică financiară la Academia comercială din București (1946-1949). În 1948, după reforma educației, a fost numit șef de catedră al departamentului de calculul probabilităților și statistică matematică (1948-1973
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților. Între 1942 și 1946 a fost conferențiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie. În 1946 a fost numit profesor de matematică financiară la Academia comercială din București (1946-1949). În 1948, după reforma educației, a fost numit șef de catedră al departamentului de calculul probabilităților și statistică matematică (1948-1973). Activitatea profesională a lui Gheorghe Mihoc a început cu funcția de statistician la
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]