13,698 matches
-
de ce natură, pentru o ființă fără sex și fără alte disponi bilități; și, În sfârșit, cea de a doua lui soție, după moartea celei dintâi, Lucia. Înger provi dențial prin devotamentele și sacrificiile ei supraomenești, dar cu o mână și obrazul drept greu mutilate de un accident nenorocit. Singură Cora Irineu, suavissima atque optatissima femina, impecabilă făptură până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
duieli ale acestei lumi, dar nu cu cele ale propriei noastre firi și nici chiar cu rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit cu privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă pe care mi-a zvârlit-o deunăzi În obraz cea mai de pe urmă eroină, supărată foc că nici nu s-a măritat cu mine și nici n-am făcut-o să moară de dragul meu: „Toată viața ta a fost o farsă, o mare farsă; afară de cartea pe care o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amoureuse, Îndemnân du-mă pe mine, care compătimesc și sufăr cu toate dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea ei albă și rumenă, zâmbetul ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și toate rătăcirile mele extraconjugale Îmi vor fi iertate odată și odată și numai Într-o oarecare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin mări tiș a Măriucăi; pierdere după care vezi bine că m-am refăcut curând, ea Însă nici astăzi, după cincisprezece ani. Neli era o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rele? Gelozia nu este, cum se pretinde, sinonimă, anexă sau complement necesar al dragostei femeilor noastre, dovadă că apare când dragostea a dispărut, fie Înlocuită de instinctele acapara toare, fie din uzura cotidianului. Gelozia este un parazit, o ciupercă pe obrazul pur al dragos tei, un cancer pe inimă. Gelozia, spune Anatole France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. și, la fel ca gheața, te topești până În noroi. E un chin și este o rușine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
radical“), mai toate aceste femei erau protejate, exploatate de acei odioși indivizi acvatici care le luau până și bruma de gologani ce le mai rămânea după socoteala, la sfârșitul săptămânii, cu țața lor cea obeză, mustăcioasă și cu negi pe obraz, sau cu nenea lor cel negricios și păros ca un câine sub cămașa lui cu arnici roșu la gât, pe care l-am văzut odată, prin gaura cheii, cum pru băluia la pat pe o biată fată fugită de rușine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
perioase de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai important, ca să-mi ascund Încurcătura În care intrasem - permettez-moi une petite expli cation. J’ai obtenu, oh, par quel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și ajungând în celălalt capăt al orașului: un iureș nemaipomenit, ce viteză prindem, obrajii ne ard, ninsoarea, care s-a întețit iarăși, ne intră în ochi, inima ne bate tare-tare și avem impresia că, dacă nu suntem atenți, n-o să mai putem frâna săniile și o să ajungem direct în Dunăre. Cei mai importanți tipi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să aresteze oameni, să-i vadă umilindu-se în fața lui și el să treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se-ntorsese roata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
voiau mușchii lui. Iar acum i se pusese pata pe unul anume și tocmai căuta un prilej să i-o tragă. I se pusese pata pe tata, pe profesorul de matematică Vodă. Îl enerva că e înalt, chipeș, cu pielea obrazului albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi distrusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Și-a sărbătorit majoratul invitând câțiva prieteni acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a privit cu coada ochiului pe Stan, căutând să deslușească, din felul cum se exterioriza acesta, dacă fusese anunțat și el sau nu. N-a reușit să-și dea seama: Stan era liniștit, nimic nu se putea citi pe obrazul său. -Aș vrea să ne întâlnim după ore, am ceva important să-ți comunic, i-a șoptit Victor camaradului său, când coborau scările din clasă spre curte, în recreația aceea... Stan nu s-a arătat mirat: -Bine, a zis el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vlad a semnat fără să ezite, semnătura aceasta îl salva, scăpa de tortúrile cărora sigur nu le-ar fi rezistat, scăpa și se întorcea la scris! -Bă, e bine, primul pas e bine, a mormăit tovarășul Cameniță și parcă pe obraz chiar i s-a înfiripat un zâmbet. Acu, dacă vrei să-ți dăm drumul, mai ai un pas, atât, un pas, unul singur, dar obligatoriu și gata, ești liber ca păsărelele, liber... Vrei să fii liber, nu? Mai încape vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
căuta să se stăpânească, să nu plângă (deși era singură, n-o vedea nimeni, i-ar fi fost la îndemână să plângă, să-și ușureze sufletul...). Totuși, o lacrimă și încă una i-au scăpat, s-au scurs încetișor pe obrazul său, apoi au căzut în apa fiartă din albie și s-au pierdut. Mama era o femeie dârză, nimic nu o dobora, dar acum fusese copleșită: tot lanțul acesta de nenorociri era mai mult decât putea duce - moartea mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zice, el nu folosea niciodată cuvintele domn, doamnă, nu le putea suferi. Așa că, după câteva clipe de ezitare, s-a oprit la apelativul cetățeană: -Cetățeană, recunoști că completezi împreună cu întreaga familie împotriva poporului? O undă de surâs care trecuse peste obrazul mamei mele l-a făcut pe tovarășul Cameniță să priceapă că se exprimase incorect: probabil folosise greșit verbul a complota, pe care nu prea-l stăpânea, zisese completezi, nu se zice așa, dar cum se zice? Acest mic incident lingvistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bucura că-i strica lui Gârmoci chiolhanul de la care el fusese exclus. Futu-i mama lui de bou, el stă la răcoare, la o berică rece și la mititei, cu curvele, iar eu..., își zicea Fanache în gând, dar pe obrazul lui nu se deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus la locul faptei. Îi însoțeau, în remorca unui camion, directorul liceului, profesorul de latină, elevul care descoperise îngerul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șansă, acu practic te integrezi în societate, să nu ne faci de râs, a mai adăugat comandantul vorbind fără chef. (Numai când pronunțase cuvântul „integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu înțeles în cartea ciudată. Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină pe toți peregrinii doritori să pătrundă taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță, acesta se schimbase, se mai cizelase, părul îi albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie în el. Vlad se înfățișa periodic la chemarea lui Cameniță, scria disciplinat declarațiile, dar Cameniță nu mai avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceste modificări pe dinăuntru, desigur, produceau modificări de comportament, de atitudine ori chiar de înfățișare: a început să slăbească, parcă și oasele i s-au subțiat, părul i-a albit ca neaua, ochii săi au căpătat o licărire caldă, pe obrazul întins i-au apărut riduri, fizionomia i s-a spiritualizat. Într-una din nopțile albe, care nu mai erau ceva neobișnuit în viața lui, tovarășul Cameniță a hotărât că trebuie s-o rupă definitiv cu trecutul. Până în zori s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al podului, pe aceeași parte cu cantonul C.F.R., așteptând cu mare emoție întâlnirea cu primii români ai Basarabiei. Am văzut scene de-a dreptul cutremurătoare, pe mulți dintre românii basarabeni i-am văzut pur și simplu căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de ciuma roșie rusească și risipite în cimitirul devastat de către cotropitorii Sf. pământ românesc. Cu sacoșa plină cu oasele culese de pe câmp, dl. Nicu Popa a mers la toate autoritățile spre ai sensibiliza, să facă ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine. Așa s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii sărmanilor copii morți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și să ne ierte că n-am fost și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
înțelegi doar în anii când la cursuri vin numai trei sau patru băieți, cu care fetele se poartă de parcă nici n-ar exista. Într-o zi, studentul Chiriță chiar s-a enervat și le-a spus-o colegelor lui de la obraz: „Mă, voi discutați de-ale voastre ca și cum eu aș fi o mobilă. Nu vă dați seama că sunt și eu bărbat, am mândria mea, vreau să admir femeile, nu să ascult tot timpul numai prostii despre rujuri și ciorapi?“. „I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]