14,154 matches
-
aici nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să se învîrtească din ce în ce mai repede și se lăsă să cadă pe pat. Părul i se zbârlise iar ochii îi străluceau plini de tinerețe. Își duse mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci. La urma urmelor, nu înțeleg de ce n-ai pune patefonul: Jalousie și Comparsita! Nu, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a făcut și o poezie... ― Spune-mi, crezi că băiatul e chiar așa țicnit? ― Fără dubii! Se uită mai atent la Cristescu: Nu vă simțiți bine? Maiorul își trecu degetele peste ochii încercănați apoi le lăsă să alunece în lungul obrajilor. ― Am răcit puțin... Nu mare lucru... Locotenentul continua să-l examineze. " A îmbătrînit dintr-o dată, peste noapte. Avea dreptate: nebuna aia cu motanul o să-l vâre în spital." Cristescu își băgă mâinile în buzunare. Declară cu o voce de gheață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o ceașcă fierbinte lui Florence, o să-i facă bine. Miga o privi zâmbind vrăjit: "Nu-i prea deșteaptă, dar ce femeie încîntătoare!" Melania ținu sacoșa pînă-și îmbrăcă galoșii. Îi întinse obrazul continuând recomandările: ― Fă-i o frecție cu spirt și bag-o în pat cu sticlă caldă. N-ar fi rău un extraveral... Vezi să nu aluneci! Și dă-mi un telefon să-mi spui dacă ai ajuns bine. Bătrâna strânse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adică bucurie și izbândă în chestiuni oficiale. N-avea nici o problemă oficială de rezolvat, dar asta nu însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu pași mărunți se îndreptă spre oglindă. Își șterse obrazul mic cu un tampon muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în slip, se apropie alene cu o curiozitate amuzată. Mirosea ușor a lavandă și a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casă. Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fură de stinge! conchise fără să se adreseze nimănui Valerica Scurtu. Sculptorul o privi drept în față. Șopti, zâmbind fermecător: ― Acum, fie vorba între noi, tocana era cam grasă. Știi, nu face bine la ten, și împinse cu degetul spre obrazul pământiu al femeii. Valerica Scurtu sufocată de furie amuți. Telefonul emise câteva țârâituri stridente. Melania Lupu ridică receptorul. Mâna îi tremura de emoție. Dintr-un salt, sculptorul fu lângă ea. Își lipi capul de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plac oamenii ăștia, gândi Grigore Popa. Nu mi-au plăcut niciodată, iar acum și mai puțin. Ultimii pe care i-aș fi luat într-o combinație, dar n-am de ales." Continua să se audă doar liniștea. * Trecîndu-și degetele peste obrazul palid, construit din unghiuri, maiorul Cristescu încercă să și-i închipuie în viața de toate zilele. Îi făceau o impresie curioasă. Mizeriile inerente existenței în comun, micile meschinării, inevitabilele incidente ― zece minute în plus la baie, un anume drept la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ulterior, revizuite, pentru un timp, chiar uitate. Reprezentau însă un start, iar uneori e util să știi de unde ai plecat. Pentru Cristescu, prima impresie, impresia proaspătă și în general nerecomandabilă avea o valoare specială. Credea într-o anume crispare a obrazului ori linie a gurii sau într-o ridicare a bărbiei. Detalii inițial izbitoare și pe care obișnuința, cunoașterea mai aprofundată a individului, le estompează. Știa cât poate corecta un surâs, o voce caldă sau un gest amabil. Cristescu n-avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își închipuia că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muchia circulară. Nevastă-sa visase totdeauna o cameră cu pereți rotunjiți." În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi era jenă să se mute. Bătrânii sânt susceptibili și "n-au bani niciodată"... Strâng pentru boli lungi și costisitoare, calculează sume umflate destinate medicului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cel mai absurd eveniment: că a nins sau că ea inaugura o pălărie nouă. Găseau un pretext de a fi în al șaptelea cer. Nu vi se pare formidabil? Cristescu îl scrută curios. Tânărul vorbea plin de căldură iar în obrajii palizi, osoși, năvălise un val de sânge. ― Neobișnuit, în orice caz... ― Comentam într-o zi cu contabilul... ― Care contabil? ― Vîlcu! E și el vecin cu noi. Un tip foarte nostim... Îi plac, șprițul și femeia vopsită. Are o colecție întreagă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu m-am gândit niciodată la asta... Erau într-adevăr nedespărțiți. În mod curios nedespărțiți, pentru că el lipsea aproape toată ziua. Dar când îi vedeai împreună, simțeai că pentru fiecare celălalt e singura ființă care contează. Mai mult decât dragoste... Obrajii doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jos și ridică din umeri. ― Cine știe! Poate că au reținut-o la birou. ― Bineînțeles, interveni Melania Lupu. Purta o tocă mică neagră care, așezată cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim un taxi, propuse Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură mai mult de frica unei răceli decât de frig
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
osteneala să învețe. Zâmbi nostalgic cu privirile plecate: Am regretat totdeauna că n-am avut copii. ― Cu ce se ocupa soțul dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
față de spiritul de prevedere pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de amănunte fără explicație. ― Credeți? ― Presupun că există vreuna, desigur, dar mie nu-mi trece prin minte. Și firește, toate acestea se îndreaptă împotriva mea, a lui Doru, a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
limpede. "A doua greșeală", gândi Melania Lupu. Pe chipul ei nu se citea nimic. CAPITOLUL IX OMUL CARE NU UITĂ NIMIC ― Dacă nu aveți nimic împotrivă, aș vrea să mă retrag în camera mea. ― Firește, doamnă. Melania Lupu își atinse obrajii înfierbîntați. ― Mi-e teamă că a fost prea rece pentru mine la cimitir, am să iau un cașet. Zâmbi curajos ca și cum ar fi vrut să dea asigurări că totul e un fleac, că în general nu ia în serios micile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna peste obraz. ― Vă rog să mă scuzați. Nici nu m-am bărbierit. În concediu, nu fac altceva decât să dorm și să citesc. Râse. Abia m-a scos soră-mea din pat. Credeam că-i un truc. ― E totuși păcat că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-ar fi putut face mai multă plăcere decât prezența lui. Desigur, maiorul simți convenția, dar aceasta nu-l împiedică s-o privească la fel de încîntat. Se așezaseră în hol, Doina Popovici cu fața spre fereastră, neevitând să primească în plin obraz lumina. Avea un chip interesant, puțin prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl privi tulburat: " Într-adevăr ciudat! Eu simt pe cineva... O prezență constantă. El îl aude... Înnebunim!" ― M-am întrebat totdeauna, vorbi răgușit bătrânul, mă întreb și astăzi. Cine... Cine poate fi? Melania Lupu, lăsând mâinile să-i alunece pe lângă obraji, spuse încet: ― Pentru numele lui Dumnezeu, vă rog... ― N-am vorbit nimănui despre unchiul Alecu. Grigore Popa deschise palmele clătinând din cap. Cui să-i vorbesc? Sânt dintre ăia care rămân totdeauna singuri, indiferent unde s-ar afla. Într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]