13,244 matches
-
devine Victor Gușan. Astfel este unica echipă care, începându-și evoluția în Divizia B, a reușit nu numai să ajungă în Divizia Națională dar și să câștige în mai multe rânduri titlul de campioană. Pe 11 iulie 1998 pe stadionul orășenesc din Tiraspol a avut loc debutul echipei FC Sheriff în Divizia Națională. Ziua de 27 mai 1999 e una deosebită în istoria clubului deoarece în această zi Sheriff își joacă prima finală de cupă FC Sheriff - FC Constructorul. Meciul a
Sheriff Tiraspol () [Corola-website/Science/310005_a_311334]
-
materială bună cu care să se mărite, dar bărbații găsiți sunt fie prea bătrâni, fie nu vor să se încurce cu o femeie cu doi copii de crescut. Cu prilejul unei serbări școlare a fiicei sale, organizate pe scena teatrului orășenesc, Păuna îl cunoaște pe meșterul cojocar Dionisie Popovici (Vasile Cosma), văduv și fără copii. Bărbatul era proprietarul unui atelier de tăbăcărie și fusese președinte al Corporației Meșteșugarilor și al Micilor Meseriași din localitate. Dorind să le asigure celor doi copii
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
eveniment important pentru comunitatea locală din Lugoj. Printre locațiile de filmare au fost străzile Traian Grozăvescu și Cuza Vodă (în care clădirile arătau ca în anii de după război), Podul de Fier (unde s-a filmat manifestația), malul Timișului, foaierul teatrului orășenesc și o curte situată vizavi de Sinagogă (unde era amplasat atelierul de tăbăcărie). Cadrele de interior au fost filmate în sediul actual al Galeriei „Pro Arte” și în localul fostului restaurant „Dinamo”. Câteva secvențe au fost filmate în stațiunea balneară Băile
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
un nucleu de cod civil și criminal portughez, protejând clasele inferioare față de abuzuri. Ca rege, a călătorit de-a lungul regatului, contracarând situațiile nedrepte și rezolvând probleme. A ordonat construirea de numeroase castele, a creat noi orașe, și acordat privilegii orășenești altora. Împreună cu soția sa, Elisabeta de Aragon, Denis a încercat să amelioreze situația săracilor, și a fondat mai multe instituții sociale. Mereu preocupat de infrastructura țării, Denis a ordonat exploatarea minelor de cupru, argint, cositor și fier, și a organizat
Denis al Portugaliei () [Corola-website/Science/310212_a_311541]
-
citeau circulara Ministerului din Lăuntru, semnată de Nicolae Golescu, și textul proclamației, orășenii trecând în masă de partea revoluției. La 15 iunie 1848, o deputație numeroasă de ploieșteni, cu steagul tricolor, însoțită de preoți și protopop, în frunte cu sfatul orășenesc, s-a prezentat Guvernului Provizoriu. La cuvântările entuziaste ale acestora a răspuns Constantin A. Rosetti care a spus, printre altele: „"Guvernul Provizoriu simte cea mai vie mulțumire că deputații orașului au fost cei dintâi ce s-au grăbit a încredința
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
vocea lui rostindu-se, în 19 decembrie 1993 la Cercul Militar Național împlinirea a 75 de ani de la Marea Unire. Ediția a fost trasă în 600 de exemplare și se află în toate principalele biblioteci din capitală, județene, municipale și orășenești din țară.
George Muntean () [Corola-website/Science/309126_a_310455]
-
neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III-lea - inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești timpurii si a formațiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obște și trecerea la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
150 de morți, pentru ca în 1451 să se abată și ciuma asupra localității, pustiind-o. În anul 1454, ducele von Jülich le-a adat celor din Münstereifel o "Dispoziție constituțională" ("Ratsverfassung"), modificată apoi în 1475, prin care se înființa Consiliul orășenesc. Consiliul era compus din 7 asesori populari și din 7 consiliei. Din rândurile acestui Consiliu de 14 membri, se alegea anual primarul, pe data de 27 septembrie. În anul 1469, ducele von Jülich le-a adat celor din Münstereifel, e
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Varvara Negrea. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1992. Obiectivul are dimensiuni impunătoare; el a aparținut unor gospodari înstăriți, dovadă stând cele două cuptoare cu elemente de inspirație orășenească și foișorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative și utilitare specifice zonei Dornelor. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu, având o
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
la rând, muzicienii Valentin Gheorghiu (pianist) și Ștefan Gheorghiu (violonist). Zinca Țâțos a fost funcționara superioară la Universitatea din Cambridge. Rudă cu familia Millo, l-a primit că oaspete pe folcloristul Constantin Brăiloiu. A donat bibliotecii "Nicolae Beldiceanu" din cadrul Muzeului Orășenesc circa 1000 de volume din literatura engleză, germană și franceză, în ediții de lux. Gestul său generos a adus orașului Fălticeni ediții complete din Shakespeare, Scott, Shelley, etc., dar și opere complete semnate de Goethe, Schiller sau Heine. Toate s-
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Sterca-Șuluțiu, Ioan Rațiu, Alexandru Vaida-Voevod ș.a.). Episcopul Inocențiu Micu-Klein a obținut în data de 3 aprilie 1734 de la baroana Anna Maria de Hochberg, moștenitoarea lui Wilhelm Krall, un teren pe strada Înfrățirii ("Freundschaftsgasse"), în apropierea actualei biserici. Primarul și sfatul orășenesc al Sibiului s-au opus acordării autorizației de construcție pentru o biserică română unită, au prețuit terenul la 40 de florini, după care i-au propus episcopului Micu-Klein răscumpărarea terenului contra sumei de 100 florini. Curtea de la Viena a solicitat
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
cu privire la această chestiune. Consiliul local a stabilit în data de 7 martie 1735 că nu ar exista nevoia unei biserici române unite în Măierimea Sibiului. Împotriva acestei decizii iezuiții din Sibiu au efectuat o adresă către guvern, la care sfatul orășenesc a răspuns argumentând că românii din Maierii Sibiului nu s-ar afla cu domiciliul acolo, ci ar fi „vagi” (călători). În anul 1737 episcopul Micu-Klein s-a declarat gata să renunțe la acest teren, dacă „orașul îi va da în
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
anul 1737 episcopul Micu-Klein s-a declarat gata să renunțe la acest teren, dacă „orașul îi va da în schimb alt loc pentru un oratoriu [biserică], pentru locuința unui preot și pentru cimitir”, ofertă refuzată de primar și de sfatul orășenesc. În anul 1773 a fost desființat ordinul iezuiților. Între proprietățile acestui ordin se afla și o grădină care servea drept „loc de recreațiune părinților iezuiți”. În această grădină, care constituie terenul de astăzi al Bisericii dintre Brazi, se făcuse în
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
obligațiilor de muncă, a jafurilor pe care le dedau soldații englezi. Din acest motiv, țăranii s-au răsculat și au construit o tabără întărită, având în frunte pe Guillaume Cale. Ei nu au izbutit însă să se alieze cu mișcările orășenești care izbucniseră în același timp (cea mai importantă fiind revolta locuitorilor Parisului, condusă de Étienne Marcel). În cele din urmă, nobilii l-au prins prin vicleșug pe Guillaume Cale și l-au ucis. Lipsiți de conducător, țăranii au fost înfrânți
Jacqueria () [Corola-website/Science/310674_a_312003]
-
și XX. Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul Fălticeni și străbătută de râul Moldova, este una dintre cele mai vechi localități din Moldova medievală. Documente străvechi menționează pe la 1300 Baia și Câmpulung-Muscel (din Țara Românească) ca așezări orășenești (civitas). În documentele scrise în limba latină, așezarea apare cu denumirea de Civitas Moldaviensis. Un document străin din 1339 menționează Baia ca fiind ""cel mai mare oraș de la est de Carpați"". Localitatea era un târg important, locuit de negustori și
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee între care: Muzeul Colecțiilor de Artă din București, Muzeul orășenesc „Ioan Raica” din Sebeș, Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul de artă din Brașov, Muzeul de artă județean Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești. Grafica pe care Sava
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
ceea ce ei percepeau drept blasfemie, în special scena finală, cântată de victimele unei crucificări colective - cântecul lui Idle „"Always Look on the Bright Side of Life"”. La lansarea inițială în Regatul Unit, filmul a fost interzis de mai multe consilii orășenești, chiar dacă unele nici nu aveau cinematografe. Filmul a fost interzis timp de opt ani în Republica Irlanda, și unul în Norvegia - marketingul din Suedia a prezentat filmul ca "„atât de amuzant, încât a fost interzis în Norvegia !”". Filmul nu a
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
chirurg rus, originar din Transnistria După ce a absolvit în 1854, cu mențiune, Gimnaziul Nr. 2. din Odesa, a urmat studii la Facultatea de Medicină a Universității din Moscova, pe care le-a absolvit în 1859. A lucrat apoi la spitalul orășenesc din Odesa, la secția de chirurgie. În 1863 a susținut, la Harkov, teza de doctorat "O krovânoj okolomatočnoj opuholi". S-a perfecționat timp de doi ani, mai întâi în Germania, apoi în Franța și în Anglia. În 1866, în timpul Războiului
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
Germania, apoi în Franța și în Anglia. În 1866, în timpul Războiului Austro-Prusac, a fost medic militar pe câmpul de luptă, pentru armata Prusiei. După război, s-a întors la Odesa, unde a fost numit șeful secției de chirurgie a spitalului orășenesc. În 1870 a plecat la Kiev, unde fusese ales profesor extraordinar la Catedra de chirurgie a Universității din Kiev și numit șeful spitalului chirurgical. Totuși, în același an a plecat din nou ca medic al armatei prusace, în Războiul franco-prusac
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
Marelui Premiu al Festivalului Internațional de Poezie" (pentru volumul de versuri, "O mână împotriva delirului", în 1996); tot în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a revistei "Arcade", este finalistă a "Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunității Orășenești a Montrealului"; în 1997, este deținătoarea "Premiului Femme de Mérite" (secțiunea "Artă și cultură") și i se decernează - de către Renaissance Française - Medalia de Aur pentru merite culturale; tot în acest an mai primește și "Premiul Uniunii Scriitorilor din Canada" (secțiunea
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
funcționat ca centru de raion până în 1960 și a devenit oraș în 1968. Localitatea a fost inundată de revărsarea râului Someș în 1970, inundație provocată de ruperea unui dig în amonte. După 1945, în clădirea Judecătoriei a fost mutat Spitalul Orășenesc. După 2000, au început lucrările la noul sediu al Judecătoriei, o clădire modernă, terminată și inaugurată în 7 noiembrie 2008. În anul 2005, localnicii au aniversat 800 ani de la prima atestare documentară. În 2008 s-au împlinit 40 de ani
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
prof. Andrei Mureșan, autorul unei prime monografii turistice; în prezent, funcția este deținută de profesorul de istorie Mihai Petriș. Alte monografii au fost întocmite de profesorii Eva Ianchiș, Gheorghe Coste, Iosif Daróczi, Györfi-Deák György, Ion Ivănescu și Viorel Tăutan. Biblioteca orășenească a fost înființată în 1948 și de atunci a fost mutată de mai multe ori, în diferite locații. În prezent colecțiile ei cuprind peste 49.000 de volume și publicații. Găzduiește o valoroasă colecție de signopaginofilie (semne de carte) și
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate - ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor -, demonstrează forță economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat. Muzeul orășenesc fondat de Erhard Andree în perioada stalinismului, dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc). Regele Ungariei Ludovic de Anjou conferise Agnitei ("villam nostram Zenthagata"), încă din 1376, dreptul de a ține
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
parc. În rest, alte opt obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt monumente de arhitectură: casa de cultură (1887, reconstruită în 1986; fostă școală și bibliotecă orășenească); casa Alexandru Popescu; Căminul Preoțesc; vila „Leonida” (începutul secolului al XX-lea); vila Borneanu (1910, astăzi grădiniță); vila Aura Buzescu (1920); și fabrica de hârtie (1880), ansamblu alcătuit din halele de producție (unele din 1880, astăzi ateliere mecanice, altele din
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
îl moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești. Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o telegramă din partea Casei de discuri Electrecord, în care este invitată să înregistreze primul ei album, cu doar patru piese. Melodia de rezistență a fost "„Dă-mi drumul nevastă-n casă.”" Și acum versurile
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]