14,344 matches
-
un „iartă-mă Domni cî nu știu di ci-am căpchiet!” Dar gândul „păcătos” nu l-a părăsit. A cătat soluții ... „trii-patru ani”, auzi tu colo, ce-i pasă ei! Și apoi tare: Tu nu ești oare vinovată, așa un pic? Nici oleacă! N-ai spus tu minciuni că ai fost cu fete! Băiatul a trebuit să recunoască și rămas fără argumente a crezut că tot cerul s-a prăbușit peste el! A privit-o lung, chiar cu o primă dragoste
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se odihnea pe o pernă foarte mare și albă, gura și ochii erau Întredeschiși, fața mică și delicată, nasul mic și „În vânt”, apoi ... plapoma foarte mare. Nu a privit-o direct, a ieșit pe săliță, Îi era somn un pic dar de, era de ...serviciu! Se gândea la lucruri, ființe și Întâmplări frumoase și tocmai Încerca să-și imagineze ce minunăție de trup ascundea plapuma, pirotea binișor, când de dincolo de ușa prevăzută cu un geam nu prea mare, se auzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uit la tine! Va era În mare Încurcătură, avea indispensabili, izmene, din pânză de America și nu știa dacă se cuvine să intre cu cămașa din albită și În izmene, destul de curate, sub cearceaful imaculat. Profesoara s-a foit un pic, Va a crezut că femeia s-a supărat că este prea Încet, a intrat sub plapumă și s-a Întors cu fața la perete, fără a lăsa să se vadă nici o bucățică din hainele lui, care deși curățele ar fi contrastat cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scrii poezii! Hai să visăm un vis frumos, ca doi frați buni! Cu o siguranță perceput de cel de-al șaptelea simț, Ildiko și-a mai turnat un pahar de palincă, a strâns masa, l-a mai servit cu un pic de lichior de muguri de brad, ceva mai mult ca data anterioară, a micșorat lumina lămpii de douăsprezece focuri, și-a dezbrăcat capotul fin de mătase sângerie, lăsând cu sau fără intenție ca pentru câteva secunde ochii băiatului de sub plapumă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iau În seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În ochi, bucuros că eram acolo, și zîmbi fără pic de ironie. — Frank...? — E-n regulă. (Se ridică, Înseninîndu-se.) Apropo, ce mai face Esther? Ar fi trebuit să te-ntreb. — Face bine. Ne-am despărțit acum trei luni. — Îmi pare rău. Întotdeauna mi-a plăcut de ea. Avea o gîndire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
protecție care se mișcau printre valuri. Poliția nu glumește cu chestia asta. — Au impresia că s-a comis o crimă. — Și nu-i așa? Charles...? — A fost o scenă de teatru nocturn, un spectacol pe apă ca să mai Îmbujoreze un pic afacerea cu restaurantul. Niște turiști din Orientul Mijlociu au jucat rol de clauni și pe fundal a evoluat un cor de franțuzoaice de gașcă. Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene și strîngîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vreodată s-o rănească sau s-o ia prin surprindere. Și pentru toate astea medicina a fost cel mai bun antrenament. Dar umorul acid? Recunoaște, Paula, majoritatea oamenilor mai degrabă te distrează. — Păi... cei mai mulți sînt niște ciudați, dacă stai un pic să te uiți mai bine la ei. Așa, per ansamblu, Îmi plac oamenii. Nu-i disprețuiesc. Dar tu? Ești destul de dură cu propriile tale sentimente. — SÎnt doar... realistă. Bănuiesc că Într-adevăr mă subestimez, dar asta ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și nechibzuit. — Ai făcut un gest generos - să-l ajuți pe Sanger cu fata aceea. Totuși, avea dreptul s-o ia...? — E pacienta lui. Și era evident că avea nevoie de ajutor. Chiar și-așa. Voi doi ați transformat un pic de zburdălnicie Într-o urgență medicală. Nu dă prea bine la membrii clubului, te-ai gîndit? — Nu contează, interveni Elizabeth Shand. Ai pus capăt unei scene urîte. (Îmi culese de pe cămașă o crustă de sînge Închegat, strîmbîndu-se dezgustată la gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de obicei, lacrimile, marea când se retrage ori sufletul când se ridică din trup. De câte ori își așeza mâinile pe obraji și închidea ochii, încercând să rămână un pic cu sine, chipul lui părea ca de os. Întins pe covorul de iarbă crudă, arăta ca un mort ce își mișcă pleoapele. Demonul trândăviei venea spre el, plutind ca un fulg în aer. „La o parte, Bushasp!“, i-ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vadă departe de tot ce era al lor. De afară, auzeau cum turna și ploaia cu vânt mișca ușile din țâțâni. — Ce mai vreme! zisese tot Pablo. Eleonor înghițise peștele și continua să-l țintească cu ochii chihlimbarii ca doi picuri de vin, până când îl făcu să priceapă că nu visase: dimineață, când se sculase, ochii ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
limba: - Parcă cine nu fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Își Însușește toată Electricitatea Pozitivă a națiunii (adică Banii); celălalt este la fel de ocupat cu Electricitatea Negativă (adică Foamea), la fel de intensă. Până acum nu ați văzut decât câteva scântei, n-ați auzit decât câteva trosnete, parțiale și trecătoare: dar așteptați un pic, până când Întreaga națiune va fi saturată cu electricitate; până când Întreaga voastră Electricitate vitală, până acum inofensiv Neutră, va fi tăiată În două părți izolate, una Pozitivă, alta Negativă (de Bani și de Foame); și va fi Îmbuteliată În două Baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trezit să-l întreb pe preot cât e ceasul chiar în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
crestături lungi, în care să-și pună picioarele. Dar o să arate ca și celelalte mobile? Pentru că ar fi bine dacă spectatorii nu și-ar da seama de dinainte ce urmează să se întâmple având în vedere că unul este un pic diferit. Nu, n-are de ce să se vadă diferența. Crestăturile ar veni sus, aproape de lanț, așa că nu le-ai putea vedea decât dacă ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna... Ai făcut școala la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney Sussex? —King’s2. — Atunci nu prea se explică de ce ai un vocabular așa limitat, nu? Sau poate doar un pic. Hei, valea tu, ăla de la Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și eu obligată să o fac. —Încântător, nu-i așa? observă el, făcând semn cu capul către Față de sfeclă. De-a dreptul șarmant. Și cu câtă grație își poartă l’embonpoint 2. —La treabă, zise MM. Abia dacă ridicase un pic tonul, și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe care Matthew o așezase în mijlocul sălii. Fiecare își scosese scenariul, jerpelit deja și plin de mâzgăleli, și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi pare așa de rău. Poți să mă chemi cum vrei tu, oricând și oriunde... că tot veni vorba, am auzit că avem aceeași cabină de probă! Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așeză lângă el și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc că voi, băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc că voi, băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-am văzut când ați pus Marat/ Sade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul de sudură pe care-l ținea în mână, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teatrului; luasem cu mine și casetofonul. —„One day or another, I’m gonna find you, I’m gonna get you get you get you“3 - ... se auzi amenințarea lui Debbie Harry 4 pe când parcam în spatele teatrului. Sally se înviorase un pic la auzul unui glas de fată. Scosei caseta și o băgai în buzunar. Bez, maistrul tâmplar, stătea sprijinit de perete, lângă ușa ce dădea spre scenă, fumând o țigară pe care și-o făcuse singur, cu ochii mijiți în fâșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]