KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...513 514 515 ...521 >

13,022 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

c-o fi avînd Fedallah, Stubb? Ă Vezi arborele mare de colo? îStubb arătă spre corabie). Să zicem că-i cifra unu. Ia acum toate doagele butoaielor din cala vasului nostru și înșiră-le lîngă catarg, în chip de zerouri, pricepi? Ei bine, încă n-ai aflat vîrsta lui Fedallah. Nici la toți dogarii „din lume n-ai putea găsi destule doage pentru zerourile de care e nevoie pentru treaba asta. Ă Bine, Stubb, dar parcă te lăudai adineaori c-o să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unul dintre acei cașaloți îndoielnici care par să se usuce și să moară de un fel de dispepsie sau de indigestie, lăsîndu-și cadavrele aproape în întregime leftere de ulei. Totuși, la timpul cuvenit vom vedea că nici un vînător care se pricepe nu întoarce spatele unui astfel de cadavru, oricît s-ar feri în general de „balenele crăpate“. Pequod era acum atît de aproape de baleniera străină, încît Stubb se jură că vede mînerul sapei sale printre saulele încolăcite în jurul cozii uneia dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fericire, corabia avusese, cu o zi-două înainte, o balenă remorcată lîngă bordul ei, așa că palancul cel mare încă nu fusese demontat; enormul cîrlig pentru prins grăsime, care continua să atîrne, curat și uscat acum, fu coborît grabnic spre Ahab. Acesta, pricepînd numaidecît situația, își vîrî coapsa unicului picior teafăr în curbura cârligului îera ca și cum ar fi stat în palma unei ancore sau în furca unui măr), dădu semnalul cuvenit și, agățîndu-se bine, începu să tragă el însuși de capătul liber al

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să o capturez, în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se agățase putea să se rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
noastre este la fel de mare ca aceea din zilele lui Pliniu, iar cînd voi ajunge acolo unde se află Pliniu, eu, vînător de balene îîn mai mare măsură decît a fost el) i-o voi spune pe șleau. Căci nu pot pricepe cum se face că, în vreme ce mumiile egiptene îngropate cu mii de ani înainte de a se fi născut Pliniu, nu măsoară în sarcofagele lor mai mult decît măsoară un cetățean din Kentucky îmbrăcat în ciorapi sau poate nici atît; și în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
meserii, legate oarecum de a lui - arta dulgheriei fiind trunchiul străvechi și rămuros, din care s-au desprins numeroasele meserii mai mult sau mai puțin legate de prelucrarea lemnului. Dar pe lîngă calitatea pomenită mai sus, dulgherul de pe Pequod se pricepea de minune la miile de reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și îndeplinească sarcinile obișnuite - să dreagă ambarcațiunile sfărîmate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
meșterești acum, să simt în locul lui un alt picior și anume, piciorul pe care mi l-am pierdut! Vreau să spun, cel de carne și de sînge, dulgherule. N-ai putea să-l refaci pe bătrînul Adam? Ă încep să pricep oarecum, domnule căpitan, zău așa. Da, am auzit niște lucruri curioase pe chestia asta, domnule căpitan și anume, că un om căruia i s-a smuls catargul, ca să zic așa, îl simte mereu, parc-ar avea o mîncărime în locul acela

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu unul, văd în flăcările alea care-au licărit în vârfurile catargelor, un semn bun, căci catargele sînt înfipte-ntr-o cală care-o să fie plină vîrf cu spermanțet, pricepi matale? Așa că, tot spermanțetul ăla o să urce prin catarge ca seva prin trunchiul unui copac. Da, cele trei catarge ale noastre au să fie ca niște lumînări de spermanțet - ăsta e semnul bun pe care l-am deslușit. în clipa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai taman pe dos? Nu ziceai că pe orice corabie ar naviga Ahab, corabia aia ar trebui să plătească o poliță de asigurare mai mare, ca și cum ar fi încărcată cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să ia foc pe ploaia asta de spumă? Uite, nici tu, omulețule, nu poți lua foc, deși ai părul roșu! Scutură-te, Flask, ești Aquarius, adică vărsătorul! Ai putea să umpli găleți întregi cu apa strînsă în gulerul tău. Nu pricepi că, pentru aceste riscuri suplimentare, societățile de asigurare oferă garanții suplimentare? Uite hidranții, Flask. Și acurn, o să-ți răspund la cealaltă întrebare. Mai întîi, însă, ia-ți piciorul de pe gîtul ancorei ăleia, ca să pot petrece parîma. Și acum, ascultă! Care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
gîtul ancorei ăleia, ca să pot petrece parîma. Și acum, ascultă! Care-i deosebirea între a ține-n mînă paratrăznetul unui catarg pe timp de furtună și a rămîne în apropierea unui catarg care n-are în vîrf nici un paratrăznet? Nu pricepi, zevzecule, că acela care ține-n mînă paratrăznetul nu pățește nimic, dacă nu-i trăznit catargul? Ei, ce mai ai de zis? Nici o corabie dintr-o sută n-are paratrăznet, iar după părerea mea Ahab - da, omule și noi toți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
bine! Deodată saula prea încordată se rupse și rămase ca un șarpe lung pe apă: lochul nu mai era! Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe saula lochului. Dar Ahab se pricepe să repare totul. Trage, tahitianule, iar tu, omule de pe insula Man, înfășoară! Să vină dulgherul și să-mi meșterească un alt loch - iar tu, matisește saula! Ai grijă!... Se duce acum: pentru el, nu s-a întîmplat nimic, dar pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926

Pentru ce Iașul a fost în capul culturii în cele trei sferturi dintâi ale veacului al XIX-lea, am început să arăt și voi continua să arăt de aci încolo. Pentru ce acum Bucureștiul are această onoare e ușor de priceput, căci Bucureștiul este astăzi centrul românismului, din toate punctele de vedere, centrul care atrage și pe ardeleni, și pe munteni, și pe moldoveni. Blajul a fost Transilvania, Iașul a fost Moldova, Bucureștiul nu este Muntenia, ci românimea. La începutul veacului

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Deși spune, cum s-a văzut mai sus, că una din binefacerile culturii străine este și dezvoltarea spiritului de naționalitate, care face să se dezvolte literatura națională; deși laudă pe Alecsandri pentru colecția de poezii populare al căreia folos îl pricepe 4 (se știe că și el, în tinerețe, a cules poezii populare, dar mai apoi nu s-a mai ocupat cu acest lucru, nesimțindu-i toată importanța); deși, deci, s-ar 1 Poezii a lui Aga Asachi, Eșii, 1836. Înainte-cuvînt

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Burdujăni, că scriitorii vechi au umorul facil și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței, care, firește, i-l primește la moment. Dar să stăruim puțin asupra personajelor și scenelor

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
cu prietenii de primprejur și, presupun, în vânat și citirea psaltirii și a Vieții sfinților. El își bate joc din toată inima de "noutăți", fără însă a lupta împotriva lor: "... mă pot giura pe cei patruzeci de sfinți părinți de pricep ceva din toate cimiliturile câte le înșirați d-voastră, iști de vremea nouă, care vă ziceți... cum, Doamne, iartă-mă ?... civirasalisiți... Ha ! civirasalisiți; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este rușine a trăi și a grăi ca părinții voștri; d-

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Moldovei îi binecuvântată de Dumnezeu! Și cine nu știe s-o iubească și s-o prețuiască nu-i vrednic să-i mănânce pâinea și sarea", nu-i vorbă, Enache Damian, ca om al vremii, are un curios mod de a pricepe mâncarea "pîinii și sării" Moldovei, căci atunci când visează la soarta nepotului său Iorgu, care are să se întoarcă de la Sadagura, dorește, între altele, și: "Să deie Domnul, fătul meu, să mi te înalți ca ciocârlia și cu tine să-ți înalți

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
drept că Alecsandri, cum am văzut și până aici, a tergiversat cu aceste principii, n-a fost conștient și cu hotărâre împotriva lor, ceea ce îl face să nu fie un adevărat junimist, dar Alecsandri n-a iubit liberalismul; n-a priceput că liberalismul, introdus într-o țară feudală - și nu se putea să nu fie introdus -, trebuia să apară forțamente ca o exagerație și să dea naștere și la multe ridicole, inerente unei epoci de tranziție, cum n-a priceput "Junimea

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
a priceput că liberalismul, introdus într-o țară feudală - și nu se putea să nu fie introdus -, trebuia să apară forțamente ca o exagerație și să dea naștere și la multe ridicole, inerente unei epoci de tranziție, cum n-a priceput "Junimea" de mai tîrziu 1 . 1 G. Ibrăileanu exprimă și aici o opinie părtinitoare despre mișcarea socialistă românească. E opinia celui care a părăsit, împreună cu tot grupul de generoși, P.S.D.M.R. și încearcă să-și justifice, post festum, actul de la 1899

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
și de cele mai multe ori fără artă, ori, mai bine, fără destulă artă. E interesant cum zugrăvește Alecsandri coliziunea dintre "civilizația" claselor de sus, provenită din amestecul de civilizații și culturi, și viața și spiritul poporului de la țară. Țăranul român nu pricepea mai nimic din ceea ce făceau și desfăceau cei de sus, în vechiul regim. Acum nu pricepe chiar deloc. Confuziunea ce rezultă ne-o zugrăvește Alecsandri în piesele sale, și el, care a luptat atât de mult împotriva stricătorilor de limbă

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
Alecsandri coliziunea dintre "civilizația" claselor de sus, provenită din amestecul de civilizații și culturi, și viața și spiritul poporului de la țară. Țăranul român nu pricepea mai nimic din ceea ce făceau și desfăceau cei de sus, în vechiul regim. Acum nu pricepe chiar deloc. Confuziunea ce rezultă ne-o zugrăvește Alecsandri în piesele sale, și el, care a luptat atât de mult împotriva stricătorilor de limbă, atribuie această confuziune aproape tot atâta reformelor lingvistice, cât și celor politice și sociale - de aceea

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
mea", atunci Alecsandri face iarăși critică socială, bazîndu-se pe neînțelegerea limbii. Și mai departe, când Gheorghe zice: "- Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele nostru"... iar Veveriță răspunde: "- Se poate, cumătri; însă vina noastră-i dacă nu-i pricepem? Ei ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii..." -, e clar că Alecsandri pune mai ales pe socoteala limbii ceea ce ar fi trebuit să pună pe socoteala ciocnirii formelor noi cu obiceiurile vii ale pământului

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece și ruse, pe care le întrebuințau încă părinții lor, și multe din vorbele pe care le scriu dnii Florantin, Negruzzi ș.a. ă...î s-or duce calea celor duse..."1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
în Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici, al meseriașilor, al răzeșilor și al țăranilor 1. Din acest punct de vedere a criticat Eminescu formele noi, care sunt rele, pentru că sărăcesc și distrug acele clase. Ca să pricepem și mai bine deosebirea dintre Eminescu și junimiști, să ne gândim la atitudinea câtorva corifei ai "Junimii". Pe când Eminescu, cum am spus, a criticat societatea românească în numele claselor de jos, dl Maiorescu a criticat societatea românească din punctul de vedere

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
e desigur nu numai folositor, dar și indispensabil, nu numai pentru orice om de cultură, dar mai ales pentru un om care se ocupă cu problemele politice și sociale. Dar el poate să aducă și primejdii mari. Numai acela care pricepe viața prezentă, numai acela care are destulă vigoare de a trăi viața prezentă, numai acela care are destulă energie vitală de a voi desfășurarea vie a vieții - "act de creațiune constantă, mișcare, dislocare și improvizație de fiecare clipă" -, numai acela

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]