13,844 matches
-
trei, patru culoare scurte și întunecate. — Sst! Ascultă, spuse Michael, punându-și mâna pe brațul ei. Se aud glasuri. Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse Phoebe. Nu-i nimeni. — Ar fi greșit să considerăn ultimatumul ONU ca un simplu declanșator, spunea ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sublinie Michael. Între atunci și cină, fiecare a fost singur, la un moment dat sau altul. Nu exclud pe nimeni. — Vorbești prostii, spuse Mark. Nu putea fi ucis decât acum câteva minute. Uiți că m-am uitat un timp la televizor cu el, când voi toți erați jos și mâncați. — Asta-i versiunea ta, zise rece Michael. — Mă faci mincinos? Ce altceva crezi că făceam? — Puteai face orice, din câte îmi dau seama. Poate vorbeai la telefon cu amicul tău, Saddam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa. Președintele Bush se adresa unei camere goale. Era o înregistrare a discursului lui în fața poporului american curând după ce primele bombardiere fusese lansate asupra Bagdadului. În urmă cu două ore, forțele aliate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Alan Beamish (1926-) distins om de radio care și-a început cariera fiind corespondent politic la BBC și apoi și-a făcut un nume ca producător inovator în anii șaizeci și șaptezeci, continuînd să apară din cînd în cînd la televizor. După o perioadă nefericită de colaborare cu o televiziune independentă, s-a retras brusc din activitate în 1990. Derick Heathcoat Amory (1899-1981), ulterior vicontele Amory, parlamentar conervator pentru Tiverton și ministru de finanțe între 1958-1960. În zorii zilei de 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat și se repede la televizor să-l dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului, că proaste v-o mai făcut mumă-ta! Dar să știți că s-o-nvățat minte. Și copilașu o crescut, aflați că merge într-a doua. Îl mai aduce mă-sa p-aci când vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că proaste v-o mai făcut mumă-ta! Dar să știți că s-o-nvățat minte. Și copilașu o crescut, aflați că merge într-a doua. Îl mai aduce mă-sa p-aci când vine la vecina, tot aia cu televizorul, că au rămas prietene. Că pă ea o luat-o pân’ la urmă ăla cu care-o făcut copilul și s-o mutat la el undeva, pă la Emisferei parcă, nu știu, că-n partea aia nu prea cunosc. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și-a luat liber de la sondă, l-a sunat pe șef, a zis că dă o țuică și treaba s-a aranjat, și-a luat șapte zile din concediu. Se ridică de la masă și deschide ușile servantei pe care șade televizorul. Nu mai funcționează de mult, dar e bun de pus ghivece pe el, de lămâiță, frunza-popii, ghirlande lungi și verzi, cu floricele mărunte. Vegetația îmbracă ecranul Rubinului cum îmbracă toți pereții. Garofița nu degeaba are nume de floare, tot apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult pe afară și că n-o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă, indefinit divizibilă, ca piatra sau nisipul. Acum ar fi momentul, dacă dl. Popa ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să ne spunem pe nume. ─ Despina, spune Despina și întinde mâna. ─ Pascal, spune Pascal și o sărută pe a Despinei. Ea zâmbește din nou. Îmi pare bine. ─ Și mie. Fâl fâl. Buf! ─ Mămăligă, te rog să te potolești. E la televizor, dragă, nu poți s-o prinzi! Aurora Martinescu încearcă să urmărească programul ei favorit, despre păsări, cu David Attenborough. Motanul face salturi însă în fața ecranului încercând să prindă văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin faptul că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au participat de asemenea reprezentanți ai societății civile. După o scurtă pauză, dragi telespectatori, veți afla cine este poeta care și-a lansat azi după-amiază, la librăria Noi, volumul intitulat Leviatanul. Aurora oprește sonorul. Nu știu cum suporți să te uiți la televizor, îi spune Paul Cantuniari. Eu l-am dat pe al meu. ─ Vroiam doar să văd cum a mers. Foarte bine, deci? ─ Strună. Hai să cinstim un pahar atunci, zice Aurora și își târșâie papucii pe coridor până în bucătărie. Motanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu ai ajuns la oraș; s-a desființat judecătoria, dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
servi astăzi drept curiozități arhi vistice, notele 1 - 10 erau desființate iar în locul lor făceau p edag ogie notele de la 1 la 5, când elevii scriau cu stiloul perfecț iona t de ei, iar despre pixuri, calculatoare, telefoane mobile, interfon, televizoare sau internet nici nu putea fi vorba. Însuși suflatul la teze și extemporale nu era de domeniul modernismelor de a stăzi dar se folosea întrebuințând fereastra liceului și un muncitor care făcea serviciul necesar citind răspunsurile d e pe schelă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
comunei Dolhești, în ciuda faptului că presa, radioul și televiziunea evită să vorbească și din inconștiența slujitorilor lor, devin de nerecunoscut: sediul primăriei e nou, școli moderne cu săli de gim nast ică pe măsura performanțelor timpului, calculatoarele, tele foan ele, televizorul și aparatul de radio, ca și cele electro casnice de uz gospodăresc se află prezente mai în fiecare locuință, biserici refăcute, împrospătate, cămin cultural și sediu de bibliotecă, sedii de unități medicale și de poliție de nerecunoscut; o mulțime de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cor relele prevestiri. Am strigat în somn, marele păcat nu m-a lăsat să dorm. Nu vreau să tot alunec în trecut, ce să mai spună amintirile? Ce a rămas din ele, poate n-a fost așa. Stau mut în fața televizorului, și nu-l aud; văd imaginile altei lumi, care nu mai este a mea. Toți sunt străini, vecinii au murit, cei de acum parcă merg alături de drum. El e vinovat, că s-a schimbat și pentru mine, parcă urcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
becul? Păi cum s-aprind becul dacă-i zi, că-i după.amiază!? La dumneata latră berbecuțul ăsta care-i mut? Berbecuț? Păi e ditamai javră. Pardon, domnu`, da-i berbe cuțu cuțu nostru. Și latră prin semne ca la televizor, la telejurnalul pentru surdo-mu ți. Ham! Ham! Ce faci? Traduc semnele câinelui. Parcă l-a văzut pe dracul! Și dac-aș fi dracul, vă deranjează? Pe noi nu, că suntem democrați, da n-avem voie să încălcăm drepturile animalelor care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fantastic. În numai două zile, sub tirul privirii, motanul de fecioru-meu s-a trezit concentrat la o unitate de pompieri iar nevasta vecinului la o unitate administrativ-teritorială turcească. Dar nu cu forța mea de concentrare vreau să vă deslipesc de lângă televizoare,nenorociților.Alta e problema, necazul, păcatul: am început să zbor!... De trei zile sufăr de ușoare crize de imponderabilitate Uite-așa, fără un scop precis,fără dorință declarată, mă trezesc plutind la câteva șchioape deasupra solului asfaltat,deci în aer
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dar s-o luăm de la început că altă cale nu e. Japonezii, istovindu-se în cinci zile aproape câte zece ore, mai exact 10,4 ore pe zi, au deja mari și insurmontabile probleme. În primul rând, dacă dispuneți de televizoare color, ați observat că ăștia, în comparație cu noi sunt mult mai galbeni, adică galbeni de tot ?! Apoi ochii...Ce să mai vorbim?!? Abia se mai zăresc între pleoapele grele ca plumbul galben. Din cauza asta, a dorinței de a ajunge mai repede
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
preocupă bronzul. Aha. Și eu mă omor după bronz, că-l fac la ultraviolete, la o lampă. N-am mers la Mare că-i poluată. Au vărsat ăștia pești în ea, ceva de groază, că i-a dat și la televizor pe mai multe canale, că de aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pierdut la Safi și celelalte sute de milioane din care și-a luat mașina și mobila aia nenorocită de lemn de păr african și de ce e încă în libertate și nu în pușcărie, mai ales că și acolo sau instalat televizoare color și aer condiționat !... De la victima crizei trecu la Parlament, la Guvern și la Legea Fondului Funciar, la indexări, compesații, oricum fără a adresa injurii direct persoanelor publice ci numai rudelor apropiate acestora, după cum au apreciat la poliție mai mulți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
caloriferul, cu o expresie care seamănă cu concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski. După care trebuie să ascultăm Variațiunile lui Rachmaninov pe o temă de Corelli. Să vedem Călăuza, Rubliov și Piesă neterminată pentru pianină mecanică la televizor. Îl deschid și aud că trei mii de oameni au participat azi-noapte, În București, pe-un stadion, la spirala umană. S-au ținut de mîini pe o combinație de Tatăl Nostru, spire yoga și muzică ritmată. O clarvăzătoare care clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept miniștri și făpturi de afaceri, arhitectură și sport. Fenomen cathartic: emisiunile numite „Sport”, În care toate știrile sînt numai despre fotbal și amantele lor. Dublu fenomen extatic: fotbaliști vorbind la televizor. Băieții rîd, sughit, Își sug măselele, oftează, nu le pot suge cum trebuie În fața camerelor de filmat, Îi vede familia, mama, deci inevitabil le mai rămîne cîte-un rest de biftec În carie, pe care-l scuipă la sfîrșitul emisiunii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]