14,671 matches
-
Ardeni, a menținut continuu o escadrilă de bombardiere și una de avioane de vânătoare gata de decolare pe pistă. În medie, aceast grup aerian putea să intervină în cel mult trei sferturi de oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului „forțelor combinate”. Spre deosebire de aliați, germanii se bazau pe unități cu un mare grad de mobilitate, cu un raport judicios ales dintre infanterie, artilerie, unități de geniu și formațiuni de tancuri, toate integrate în diviziile de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
au dezvoltat tactici pentru atragerea mașinilor de luptă inamice în raza de acțiune a artileriei antitanc proprii. Logistica acestor unități era concepută de așa natură încât să asigure o perioadă de luptă de trei-patru zile fără aprovizionare. Spre deosebire de francezi, forțele terestre germane nu erau dotate cu tancuri grele. Tancurile franceze erau superioare din punct de vedere al blindajului și a armamentului, deși cele germane erau mai rapide și mai fiabile. Deși forțele terestre germane erau depășite la capitolul artilerie și tancuri
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de trei-patru zile fără aprovizionare. Spre deosebire de francezi, forțele terestre germane nu erau dotate cu tancuri grele. Tancurile franceze erau superioare din punct de vedere al blindajului și a armamentului, deși cele germane erau mai rapide și mai fiabile. Deși forțele terestre germane erau depășite la capitolul artilerie și tancuri, aveau o serie de avantaje de primă importanță în fața inamicilor lor. Tancurile germane aveau echipaje formate din cinci militari: comandantul, tunarul, încărcătorul, conductorul și mecanicul. Faptul că fiecare membru al echipajului era
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
clară a "Luftwaffe" era sprijinirea strategiei naționale. Aviația militară germană era o forță flexibilă, capabilă să desfășoare operațiuni de apărare, vânătoare și bombardamente strategice sau tactice. În vreme ce în aceeași perioadă, aviația militară aliată era obligată să asigure exclusiv sprijinirea forțelor terestre, "Luftwaffe" își dispunea forțele într-un mod mai general, în funcție de realitatea operațională. "Luftwaffe" își modifica acțiunile rapid, de la asigurarea superiorității aeriene, la interzicerea zborurilor inamice pe distanțe medii, la atacuri strategice sau la sprijinul aerian apropiat al forțelor terestre, funcție de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
forțelor terestre, "Luftwaffe" își dispunea forțele într-un mod mai general, în funcție de realitatea operațională. "Luftwaffe" își modifica acțiunile rapid, de la asigurarea superiorității aeriene, la interzicerea zborurilor inamice pe distanțe medii, la atacuri strategice sau la sprijinul aerian apropiat al forțelor terestre, funcție de realitatea tactică de pe front. De fapt, "Luftwaffe" nu era o armă dedicată sprijinului exclusiv al blindatelor, în 1939 doar 15% dintre avioanele militare asigurând sprijinul efectiv al forțelor terestre, aceste misiuni nefiind obiectivul principal al său. Multă vreme s-
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
la atacuri strategice sau la sprijinul aerian apropiat al forțelor terestre, funcție de realitatea tactică de pe front. De fapt, "Luftwaffe" nu era o armă dedicată sprijinului exclusiv al blindatelor, în 1939 doar 15% dintre avioanele militare asigurând sprijinul efectiv al forțelor terestre, aceste misiuni nefiind obiectivul principal al său. Multă vreme s-a considerat că germanii ar fi avut în 1940 o superioritate copleșitoare în ceea ce privește artileria antiaeriană - "Flak". De fapt, documentele demonstrează că germanii dispuneau de 2.600 de tunuri grele de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe" și 816 de 20 mm din cadrul forțelor terestre. Franța cheltuise mai mult din produsul național brut din perioada 1918 - 1935 pentru dotarea și întreținerea forțelor sale armate decât orice altă mare putere. Guvernul francez a început o acțiune de reînarmare în 1936. Datorită declinului natalității din acea perioadă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de tancuri. Tancurile franceze erau nu doar mai numeroase decât ale germanilor, dar aveau o mai bună calitate, cum de altfel a demonstrat rezultatul celei mai mari bătălii de tancuri a campaniei, bătălia de la Hannut. Capacitatea de luptă a unităților terestre franceze varia foarte mult. În componența lor intrau niște unități formidabile, în special cele blindate și cele ale infanteriștilor profesioniști. Existau însă și divizii formate din soldați de rezervă, cu vârste de peste 30 de ani, slab echipați. O problemă majoră
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aliaților, dintre liniile avansate ale germanilor și Canalul Mânecii. Această perioadă a luptelor considerată „epoca de aur” a avioanelor de bombardament în picaj Junkers Ju 87 ("Stuka") și a fost caracterizată printr-un răspuns extrem de eficient la cererile lansate de trupele terestre prin radio. Avioanele "Stuka" au deschis o cale sigură de înaintare pentru blindatele și trupele mecanizate de susținere Ju 87 au fost foarte eficiente în special în respingerea atacurilor împotriva flancurilor forțelor germane, distrugând poziții fortificate și distrugând liniile de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
lungul întregii campanii. Ofițerii de legătură din primele linii, echipați cu stații de emisie recepție, au putut cere intervenția avioanelor "Stuka", pe care mai apoi le-au direcționat asupra pozițiilor inamicilor pe direcția proprie de înaintare. Răspunsul la cererile trupelor terestre era a fost asigurat de "Luftwaffe" uneori în doar 10-20 minute. "Oberstleutnant" Hans Seidemann (șeful Statului Major al lui Richthofen]) a afirmat mai apoi că în această campanie a fost atins un nivel de discutare și planificare a operațiunilor combinate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
lui Richthofen]) a afirmat mai apoi că în această campanie a fost atins un nivel de discutare și planificare a operațiunilor combinate cum nu avea să mai fie vreodată de-a lungul războiului. O analiză a campaniei demonstrează că forțele terestre au trebuit să aștepte în medie în jur de 45-75 minute pentru intervenția bombardierelor Ju 87 și doar 10 minute pentru intervenția bombardierelor Henschel Hs 123. În dimineața zilei de 20 mai, Maurice Gamelin a ordonat trupelor prinse în capcana
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
acord cu propunerea lui von Kluge. În jurnalul de front al "4. Armee", este înregistrat pe 23 mai că „se va opri în principal mâine [24 mai], în conformitate cu ordinul general-colonelului von Rundstedt” . Generalul Walther von Brauchitsch, comandantul suprem al forțelor terestre germane, nu a fost de acord cu poziția colegilor săi și dorea să continue atacul împotriva pungii de la Dunkerque și să îl înlocuiască pe comandantul Armatei a 4-a cu Bock. Bock nu era însă disponibil, iar Halder a fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a forțelor aliate prinse în punga de la Dunkerque iar, pe de altă parte, von Rundstedt l-a averizat pe Fuhrer că, în cazul continuării atacului, timpul necesar pentru refacerea marilor unități de blindate va fi foarte lung. Oprirea acțiunilor trupelor terestre și eșecul tentativei "Luftwaffe" de împiedicare a evacuării a permis aliaților să creeze linii fortificate pe principalele direcții de deplasare spre Dunkerque, principalul port din zonă. Se consideră că responsabilitatea pentru această eroare este împărțită între Hitler, Göring și Rundstedt
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
o apărare în adâncime care a pus multe probleme germanilor care încercau să traverseze râul. Mai multe atacuri de la Amiens au fost respinse de artileria franceză, iar germanii au trebuit să facă față noilor tactici îmbunătățite ale inamicilor lor. Forțele terestre germane au fost salvate de intervenția decisivă a "Luftwaffe", care a distrus bateriile franceze de artilerie, permițând infanteriei să înainteze pas cu pas. Germanii au reușit să obțină rezultate bune de-abia în a treia zi de lupte, când au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a copacului ca axă verticală a lumii, simbolizează în tradiția creștină crucea răstignirii lui Iisus Hristos; cu alte cuvinte crucea făcută din lemnul pomului cunoștinței binelui și răului este identificată sau se substitue Arborelui cosmic ca axă ce unește lumea terestră de cea celestă. Ea este descrisă ca un arbore veșnic ce stă în mijlocul cerului și al pământului sprijinind cu tărie universul; este arborele vieții plantat pe Golgota pentru a desăvârși actul esențial al noii Teologii: prin moarte mântuirea omenirii, biruința
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Deficitul de potasiu la animale, inclusiv omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice. Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează violent cu apa. La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă. Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale. Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
internă este ușurată datorită mijloacelor de comunicare și transport. Acestea se vor dezvolta din ce în ce mai mult datorită progresului și cererii. Dorința de comerț, schimb social, cultural, dar și material, va duce destul de repede la o dezvoltare a mijloacelor de transport. Transportul terestru capătă noi limite, iar cel maritim va rămâne totuși destul de limitat până în secolul XIV, deși se încearcă un progres continuu. Cea care se dezvoltă cel mai intens, dar conține galere de dimensiuni mai mari și greoaie, este flota Veneției. Dar
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape experimentale; (c) escatologia (vizând ideea de moarte); (d) repetiția manifestărilor naturii (succesiunea zilelor și a nopților, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, în concepția mitologică, nu corpuri cerești ci ,luminători" dependenți de voința patronală a anumitor zei, locuințe divine, iar uneori chiar formele vizibile de întruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Ea începe să fie considerat tatăl noului zeu suprem Marduk. Conform unui mit de origine sumeriană, în calitatea sa complexă de patron al apelor, înțelepciunii, meșteșugarilor și al omenirii întregi, era adorat ca organizator multilateral al vieții și al activității terestre. Numărul său sacru era 40.
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă a metalelor tranziționale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea mai mare parte a nucleului acestei planete și este al patrulea element ca abundență în scoarța terestră. Este produs în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegrează în fier) este ultima reacție fuziune nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
Pământ (al doilea metal, după aluminiu). Ca masă însă, fierul ocupă primul loc pe Pământ. În prezent se consideră că 80% din nucleul interior al Pământului este format din fier. Sub formă de diverse combinații, el formează 5% din scoarța terestră, însă în stare pură se găsește doar accidental (în meteoriți). Se presupune de asemenea că planeta Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier. Datorită reactivității sale mari, în natură fierul se găsește în stare pură
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
Geofizica este o ramură majoră a științelor Pământului care aplică principiile și metodele cantitative ale fizicii la studiul proprietăților fizice ale Pământului și al proceselor fizice care afectează globul terestru și atmosfera. Unul din obiectivele geofizicii este explorarea geofizică, adică studierea și explorarea interiorului Pământului, în vederea stabilirii caracteristicilor solurilor și rocilor și în vederea identificării și evaluării resurselor minerale utile. Pentru aceasta se folosește de măsurători fizice efectuate la suprafața Pământului
Geofizică () [Corola-website/Science/302821_a_304150]
-
și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sale se află la baza datării radiometrice a sistemului de izotopi I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 de milioane de ani din evoluția sistemului solar. Stabilirea raportului izotopic iod-xenon permite stabilirea vârstei aproximative a mineralelor din scoarța terestră sau din meteoriți. Iodul este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca abundență în scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de milioane de ani din evoluția sistemului solar. Stabilirea raportului izotopic iod-xenon permite stabilirea vârstei aproximative a mineralelor din scoarța terestră sau din meteoriți. Iodul este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca abundență în scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru de Chile (NaNO) și salpetru de India (KNO), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]