13,100 matches
-
pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc fosile preponderent ale animalelor terestre. Adevărate cimitire se găsesc în peșterile care au suferit o surpare, probabil în urma unui cutremur. Unele avene (peșteri dezvoltate preponderent vertical) au o asemenea conformație a intrării încît au acționat drept capcane pentru numeroase animale. Unele depozite fosiliere formate în acest fel au fost așa bogate încît s-au exploatat pentru fosfor. Topografia de peșteră își are începuturile în cea minieră
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
și schițelor. În primul rînd măsurătorile trebuie reduse la orizontală (la dimeniunea proiecției lor pe planul orizontal) prin calcule trigonometrice. Profilul de obicei este desfășurat, sau dacă se consideră că ar fi mai sugestiv se poate face proiectat (pe planul vertical) sau pseudoprofil (proiecție reală pe ordonată, proiecție ”negociată” pe abcisă). Apoi în funcție de acuratețea urmărită pe hîrtie se poate alege desenarea lor în plan prin coordonate polare absolute ori relative, sau coordonate carteziene absolute ori relative. Ghidat de aceste măsurători se
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
doar în echipă. Explorarea sau vizitarea solitară a unor peșteri dificile este contraproductivă, singurul scop fiind testarea capacităților celui care o face. Experiența se capătă în turele clubului și în stagii de una, două săptămîni, orientate îndeosebi către parcurgerea peșterilor verticale. Spre deosebire de, spe exemplu, escalada sportivă, unde se cultivă spiritul de reușită prin forțe proprii, în speologie e binevenit orice ajutor din partea tehnicii și echipamentelor. Aceasta deoarece speologia are scop științific, latura sportivă fiind doar un instrument în atingerea acestui scop
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
în care eventualele traversări și/sau săritori pozitive pot fi urcate, în condiții de securitate, fără echipament de escaladă; parcurgerea lor necesită echipament tehnic individual și cunoașterea tehnicilor de speologie alpină (TSA); gradul 4 - peșteri sau avene care au suma verticalelor de ordinul sutelor de metri sau peșteri foarte lungi, pentru a căror parcurgere este nevoie de unul sau mai multe bivuacuri; pot fi și cavități active, în care există riscul de inundare totală a unor porțiuni de galerie, cursul de
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
atent pînă la sifoane abordabile doar de către scafandri. Tîrîșurile și strîmtorile sunt printre cele mai comune. Tîrîșurile se parcurg cu transporterul (sacul cu echipament) în față pentru a evita o eventuală înțepenire a lui și inerent imposibilitatea întoarcerii. În peșterile verticale de obicei se coboară, explorarea fiind astfel ușurată deoarece nu trebuie escaladate puțurile pentru echiparea lor cu corzi. Apa se poate găsi în cantități mari fie curgătoare, fie stătătoare. Pe multe rîuri subterane există pericol de viitură, pericol uneori sporit
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
frecvente casca este obligatorie. Corzile se fixează în două puncte la capurile de puț sau capurile de mînă curentă și în alte situații. Coarda nu se admite a se freca de pereți în special pe muchiile tăioase. Echipamentul de parcurgere verticală atît personal cît și colectiv se verifică și se casează regulat. Acestea sunt doar cîteva din măsurile tehnice. Parcurgerea avenelor (numită Tehnica i Alpine) constă într-o colecție de metode îmbunătățite în timp și în continuă perfecționare, în scopul ușurării
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
fragmente sculpturale decorative la intrare și icoanele vechi rămase în inventarul bisericii. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune și prezintă o tehnica mixtă, în cheotori și în căței. Structura altarului este parțial protejată cu blăni de lemn verticale de pe la 1883. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: iar locul pe care este așezată este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
panou de lemn, pe care se află datarea bisericii, a fost demontată și se păstrează în depozitele Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea pereților exteriori cu blăni verticale. În interior, peretele despărțitor dintre tindă și naos a fost demolat iar interiorul placat cu blăni verticale. În anul 1936 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă cu cea actuală de tablă. Ușa exterioară de la altar, ca și cea de la intrare
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea pereților exteriori cu blăni verticale. În interior, peretele despărțitor dintre tindă și naos a fost demolat iar interiorul placat cu blăni verticale. În anul 1936 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă cu cea actuală de tablă. Ușa exterioară de la altar, ca și cea de la intrare, a apărut tot atunci, pentru a îmbunătății evacuarea în caz de incendiu. Din acceași vreme este și
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
păstrează în mare parte și a fost ridicată din bârne fasonate din lemne crepate. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Lungimea bisericii este realizată prin încastrarea capetelor de grinzi într-un stâlp vertical, în dreptul fostului perete despărțitor dintre tindă și naos, tehnică numită în căței. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. Funia de pe ușorii portalului de la intrare, deșii alterată de o ușă cu
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
pionierului italian în domeniul radio, Guglielmo Marconi. În 1895, în timp ce testa aparatura radio în Alpii Elvețieni, la Salvan (Elveția), în regiunea Mont Blanc, Marconi a făcut experimente cu antene sub forma unor fire conductoare lungi. El a folosit un stâlp vertical, de 2,5 metri, cu un fir ce lega capătul de sus de emițător, ca un element aerian de recepție și radiație. În limba italiană un stâlp de cort este numit "l'antenna centrale", de unde, stâlpul cu sârmă a fost
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
sau uneori să acopere un anumit sector, cum ar fi o configurație orizontală cu deschidereaa de 120°, în cazul unei antene panel, de la stația unei celule de telefonie mobilă. Un exemplu de antenă omnidirecțională este cel foarte comun, de "antenă verticală", sau "antenă vergea" (whip antenna), constând dintr-o bară metalică (adesea, dar nu întotdeauna, cu lungimea egală cu un sfert de lungime de undă). O antenă dipol este similară, dar constă din doi astfel de conductori orientați pe aceeați direcție
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
sunt de obicei orientați orizontal, caz în care sunt slab direcționali: semnalele sunt destul de bine radiate sau recpționate din toate direcțiile, cu excepția direcției de-a lungul conductorului însuși; această regiune este numită "conul orb al antenei", sau "nul". Atât antenele verticale, cât și antenele dipol sunt constructiv simple și relativ ieftine. Antena dipol, care este baza de proiectare pentru majoritatea antenelor, este un dispozitiv "echilibrat" (simetric), cu tensiuni și curenți egali dar opuși în fază, aplicați la terminalele sale printr-o
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
un dispozitiv "echilibrat" (simetric), cu tensiuni și curenți egali dar opuși în fază, aplicați la terminalele sale printr-o linie de transmisie echilibrată (simetrică), sau o linie de transmisie coaxială, prin intermediul unei așa-numite "bucle de adaptare a impedanței". Antena verticală, pe de alt parte, este o antenă "monopol". Este de obicei conectată la conductorul interior al unei linii coaxiale de transmisie (sau la o rețea de adaptare); ecranul (conductorul exterior) al liniei de transmisie este connctat la pământ. În acest
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
se bazează pe dipolul semiundă, care are o frecvență de rezonanță specifică. La frecvența de rezonanță, lungimea de undă (dată de raportul dintre viteza luminii și frecvența de rezonanță) este puțin peste dublul lungimii dipolului semiundă (de unde și numele). Antena verticală în sfert de undă constă dintr-un braț de dipol semiundă, celălalt braț fiind înlocuit de o conexiune la masă sau un plan echivalent de masă (sau contragreutate). O rețea Yagi-Uda constă dintr-un număr de elemente rezonante dipol, dintre
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
masă sau un plan echivalent de masă (sau contragreutate). O rețea Yagi-Uda constă dintr-un număr de elemente rezonante dipol, dintre care numai unul este conectat direct la linia de transmisie. Elementele sfert de undă ale unui dipol, sau antena verticală imită un element electric rezonator serie, deoarece, atunci când sunt excitate la frecvența de rezonanță, este creată o undă staționară cu un maxim de curent la punctul de alimentare și un maxim de tensiune la capăt. O concepție greșită comună este
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
raportului de unde staționare. Dar folosind o rețea de adaptare corespunzătoare, această impedanță reactivă mare ar putea fi transformată într-o impedanță rezistivă satisfăcând cerințele emițătorului și antena primește puterea disponibilă a emițătorului. Acest principiu este folosit pentru a construi antene verticale substanțial mai scurte decât 1/4 din lungimea de undă la care antena este rezonantă. Prin adăugarea unei inductanțe în serie cu antena verticală (o așa-numită bobină de încărcare) reactanța capacitativă a acestei antene poate fi anulată, lăsând o
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
emițătorului și antena primește puterea disponibilă a emițătorului. Acest principiu este folosit pentru a construi antene verticale substanțial mai scurte decât 1/4 din lungimea de undă la care antena este rezonantă. Prin adăugarea unei inductanțe în serie cu antena verticală (o așa-numită bobină de încărcare) reactanța capacitativă a acestei antene poate fi anulată, lăsând o rezistență pură, care poate fi apoi adaptată la linia de transmisie. Uneori, frecvența de rezonanță rezultantă a unui astfel de sistem (antena plus de
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
avioan maghiar de la Forțele royale aeriane a fost Fiat CR.32. Ea nu a avut motor la fel de puternic ca un Avia slovac , astfel încât piloți maghiari au încercat să lupte la nivel orizontal, în timp ce slovacii au încercat să combată în câmpii verticale. Dar Fiatul ar putea gestiona mai bine , mai ales dacă au fost slovaci care zboară cu bombe sub aripi, care le-a făcut mai stângace. Fiat CR.32 a avut, de asemenea, arme mai bune. Cu toate acestea, nu tancurile
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților în lateral pentru a mări protecția echipajului, o trăsătură unică la tunurile antitanc ale epocii. Țeava tunului, lungă de 44 de calibre, beneficia de o frână de gură. Câmpul de tragere vertical era de 15°, iar cel orizontal era de 45°. Tunul anticar M1936 avea o greutate relativ redusă, de 628 de kilograme, având o mobilitate superioară în zonele greu accesibile. Greutatea proiectilului perforant era de 2,3 kilograme, iar a celui
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Ea a fost desfăcută și reconstruită în anul 1937 în cimitirul satului, iar pe locul ei s-a ridicat o biserică de zid având același hram. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri orientate vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
Biureta este un tub de sticlă gradat sau negradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice, constituită astfel încât conținutul acestuia poate fi picurat în alt vas. Un tip cunoscut de biuretă constă dintr-un cilindru vertical de sticlă cu un robinet în partea inferioară. Biuretele sunt extrem de precise, și au toleranțe foarte mici de precizie. Prima biuretă a fost dezvoltată în anul 1791 de către chimistul și farmacistul francez François-Antoine-Henri Descroizilles. Mai târziu, Joseph Louis Gay-Lussac a
Biuretă () [Corola-website/Science/324128_a_325457]
-
opt blindaje cu o grosime de 10 cm amplasate astfel: primele patru se aflau la 300 de metri (dispuse la un unghi de 30ș), celelalte trei la 500 de metri (același unghi) și ultimul la 1000 de metri (în poziție verticală). Căpitanul inginer Eugen Burlacu s-a ocupat de executarea tragerilor cu varianta „b” a prototipului nr. 2. Acestea au fost în număr de nouă (prima lovitură asupra blindajului aflat la 1000 de metri nu a nimerit ținta) și au durat
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
tunurile de câmp tubate amovibil model 1902/36, tunul Reșița era bifleș. Câmpul de tragere orizontal fusese mărit de 7 ori, iar tragerile la distanțe mari nu necesitau o groapă la sapele fălcelelor. Ochirea în plan orizontal și în plan vertical putea fi realizată de un singur servant, iar acesta putea executa și darea focului. Tunul avea și un opritor care semnala automat dacă țeava tunului urma să atingă solul în momentul reculului. Având afetul bifleș, piesa de artilerie avea stabilitatea
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri - adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel "codri", "șerpeasca", etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]