130,214 matches
-
fost trimis „să lupte cu vioara, nu cu arma, să mențină astfel ridicat moralul luptătorilor“. Soția sa a fost Maria Bobirci, fiica lăutarului Ion Bobirci. Ea a cântat cu N. Zlătaru timp de doi ani, aducând nou cântecele învățate de la părinții săi din zona Târgu Jiu. Un alt lăutar vestit din Runcul interbelic a fost Dumitru Pobirci, zis Cotoi (1893-1955). Din taraful său făceau parte: soția Ilinca Pobirci (solistă vocală și chitaristă), copiii săi, vioristul Dumitru Pobirci, zis Mitoi (1916 - 1944
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
voce), Gheorghe Gujin (braci ) și Constantin Ciobanu (țambal). În zona Novaci, la Polovragi și Baia de Fier a activat în special formația vioristului Vasile Pobirci zis Ică (n. 1926), fiul lăutarilor runcani Vasile și Ilinca Pobirci. Inițial a cântat cu părinții la Runcu, iar din 1951, prin căsătoria cu Mia, fiica lăutarului Grigore Gâlcă, s-a stabilit la Novaci. Din banda sa au mai făcut parte: soția sa, Mia (chitară și voce), Gheorghe Gujin (braci) și Iosif Porumbescu (bas). După moartea
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
banda lui Gogă Pițigoi au mai făcut parte: soția sa, Elena Bârsan (voce, născută în 1936), Ionel Bâlteanu (țambal, născut în 1932 la Brădești, Dolj), Ion Căfădaru (chitară) și Constantin Cușlea zis Cioacă (bas). El era tot fiu de muzicanți, părinții săi fiind lăutarii Dumitru (n. 1906 - d. 1996) și Maria (n. 1911 - d. 1980). Fiul cel mai mare al lui Dumitru, Bebe Pițigoi (n. 1931 - d. 2013), a avut și el propria sa bandă de lăutari. A cântat cu soția
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
bas), Ion Pițigoi (tobe) și Ela Pițigoi (voce). Cel mai bun muzicant din familia Pițigoi a fost Constantin Pițigoi zis Alită (n. 1933 - d. 2012) a cântat de la 11 ani învățând de la tatăl său, Dumitru Pițigoi. Inițial a cântat cu părinții, dar după ce a împlinit 28 de ani și-a făcut propria formație, în care au mai evoluat: soția sa, Ioana (chitară), Grigore (Gore) Lătărețu (acordeon), Dinicu (Dinel) Cazacu (basist, născut în 1955) și Dumitru (Mitică) Cazacu (braci). Cu banda lui
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
și petreceau mai mult timp în străinătate decât la moșiile lor: "„Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că „umblați cu șurubele, să ne trageți butucul”; ba că „face omul cu cineva o tovărășie cât de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Neamț. Soția sa a decedat în 1875 și a fost înmormântată tot acolo. Mai târziu, fiica lor, Natalia Vârnav (1847-1937), ce era soția deputatului Gheorghe (Iorgu) Vârnav, a așezat o piatră funerară deasupra mormintelor părinților ei. Un portret în cărbune al vornicului Alecu Botez-Forăscu este păstrat în prezent în biserica de la Șoldănești. Portretul nu este semnat și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Vornicul Alecu Forăscu este menționat în mai multe
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din părinți. Atâta-i ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, unde-or fi acolo, că bună inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
studii la Liceul Casei Corpului Didactic din București (1933-1939) și la Liceul „Alecu Russo” din Chișinău (1939-1940), apoi a urmat Institutul Pedagogic din Chișinău (1940-1941). A fost mobilizat în Armata Roșie și a făcut parte dintr-o formație de geniu. Părinții și sora au murit în ghetoul Chișinău. Pleacă în 1945 la o rudă din Moscova și își continuă studiile la Institutul Pedagogic de Stat, absolvind Facultatea de Limba și Literatura Rusă (1948) și devenind profesor de limba și literatura rusă
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea și suferințele orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpânului sau al celor mai puternici, necazurile dragostei etc. Deoarece nu există un text fix, interpretul introduce în cântecul său toate versurile în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
născută Cristache - s-a născut la 10.12.1932, în satul de răsunet istoricesc, Valea Voievozilor, situat în apropierea fostei capitale a Țării Românești, Târgoviște. Dragostea și setea de cunoaștere pentru creștinătate, credință și istorie i-au fost insuflate de părinți, tatăl său fiind preot, iar mama învățătoare. Persoana care a influențat-o cel mai mult și care a îndemnat-o în carieră, a fost sora cea mai mare, Maria Iancu, născută Cristache (între surori, Tița) alături de care a urmat cursurile
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
la Direcția Patrimoniului Cultural Național. Printre aceste cărți scrise cu trudă, se număra și o lucrare rămasă nepublicată și pe care spera să o poată relua deoarece avea ca temă zona sa natală, județul Dâmbovița, de care o legau amintirile părinților și originile străbune. La Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul Sfântu-Gheorghe, a avut loc primul Colocviu Național al „Grupului de Cercetare „Ioan I. Russu” pentru Studiul Sud- Estului Transilvaniei”. Participând la programul organizat de savantul clujean Ion
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Valea Amaradiei. Din formația sa a mai făcut parte soția, Dafina Holtea (chitară și voce). În perioada 1937-1940, cei doi au cântat la București. Gheorghe Holtea a avut 11 copii, dintre aceștia, Alexandru și Nicu, au cântat la vioară cu părinții. Cu Gheorghe Holtea a cântat și vuvarul Alexandru Mitricioiu din Bârzeiu de Pădure. În continuarea Amaradiei se întâlnesc lăutarii din Scrada, comuna Berlești. Vestit a fost taraful vioristului Ion Busuioc zis Nelu (n. 1905 - d. ?), care a cântat și la
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
ciuperci. Aprecierea savantului se recunoaște și prin marele număr de taxoni dedicați lui. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bres.. Giacopo s-a născut într-o familie de fermieri în apropiere de Trento, pe atunci parte a imperiului habsburgic, părinții lui fiind Simone și Domenica Bresadola. Băiatul care a arătat deja de mic un interes în botanică a frecventat mai întâi școala primară în Mezzana, apoi, în anul 1856, a fost trimis de tatăl său la fratele acestuia, preot la
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
mai întâi școala primară în Mezzana, apoi, în anul 1856, a fost trimis de tatăl său la fratele acestuia, preot la Cloz în Val di Non (astăzi în regiunea Trentino-Tirolul de Sud), pentru ași continua educația. Dar deja în 1857, părintele sa mutat la Montichiari în provincia Brescia, unde a devenit un comerciant de bronz, luând feciorul cu el. La doisprezece ani, Giacomo a fost trimis să studieze la "Institutul Tehnic" din Rovereto și Trento. Acolo a fost fruntașul clasei timp
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
aproximativ 4-5 ani, este imatur, egoist, neobrăzat și cerșește atenție. Deseori vrea să îl împrumute pe Hector pentru a se juca cu el, având suspiciunea că este un dragon adevărat, deși nu știe sigur. Mama lui Lilly. Ea este mama părintele singur al celor 2 copii ai ei. Are o atitudine parentală moderată - nici prea protectivă, nici prea permisivă. În primele două sezoane, ea era blondă, iar din sezonul 3, are părul roșcat și tuns scurt. Primele doua sezoane au fost
Vrăjitoarea Lilly () [Corola-website/Science/331527_a_332856]
-
de dreptul de a-și schimba cetățenia;<br> d) evitarea apatridiei;<br> e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetățeniei unuia dintre soți, asupra cetățeniei celuilalt soț sau asupra cetățeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a părinților. Cetățenia Republicii Moldova se dobîndește prin: Cetățenia Republicii Moldova mai poate fi dobândită și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Copilul născut din părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
soț sau asupra cetățeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a părinților. Cetățenia Republicii Moldova se dobîndește prin: Cetățenia Republicii Moldova mai poate fi dobândită și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Copilul născut din părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia Republicii Moldova, părinții vor hotărî, de comun acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
părinților. Cetățenia Republicii Moldova se dobîndește prin: Cetățenia Republicii Moldova mai poate fi dobândită și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Copilul născut din părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia Republicii Moldova, părinții vor hotărî, de comun acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța de judecată
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
mai poate fi dobândită și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Copilul născut din părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia Republicii Moldova, părinții vor hotărî, de comun acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța de judecată, ținând cont de interesele acestuia, în cazul cînd
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
și în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte. Copilul născut din părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia Republicii Moldova, părinții vor hotărî, de comun acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța de judecată, ținând cont de interesele acestuia, în cazul cînd există o declarație expresă
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
părinți cetățeni străini sau apatrizi care dobândesc cetățenia Republicii Moldova dobândește cetățenia la aceeași dată cu părinții. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia Republicii Moldova, părinții vor hotărî, de comun acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța de judecată, ținând cont de interesele acestuia, în cazul cînd există o declarație expresă în acest sens a părinților. Pentru copilul care a împlinit vîrsta de 14
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
acord, asupra cetățeniei copilului. În cazul în care părinții nu cad de comun acord, asupra apartenenței copilului la Republica Moldova va decide instanța de judecată, ținând cont de interesele acestuia, în cazul cînd există o declarație expresă în acest sens a părinților. Pentru copilul care a împlinit vîrsta de 14 ani se cere consimțămîntul lui, autentificat de notar. Este considerat cetățean al Republicii Moldova copilul: Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetățean al ei, atât timp cât nu este dovedit contrariul, până la atingerea vârstei
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a împăratului Otto cel Mare. A primit numele de Vojciech, care înseamnă ajutor al armatei, și era destinat vieții militare, dar încă de mic, o boală l-a adus în pragul morții, și atunci părinții au făcut vot să-l dăruiască lui Dumnezeu pentru a-l putea salva. Pentru a-și îndeplini promisiunea și pentru a-l orienta spre cariera ecleziastică, în anul 972, l-au trimis la Magdeburg, pe lângă faimoasa școală capitulară, punându-l
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
un tribunal al Bisericii Catolice (un beneficiu ecleziastic, „privilegium fori”) și deasemenea, dreptul de admitere automată la o altă facultate. Student fiind, François s-a angrenat într-o serie de tulburări studențești din care a scăpat fără pedeapsă prin protecția părintelui Guillaume de Villon (, din „Testament”, versul 853). Villon și-a reamintit ulerior, cu melancolie, în „Testament”, de această perioadă agitată de studenție<poem> "Bien sçay, se j'eusse estudié" "Ou temps de ma jeunesse folle" "Et a bonnes meurs dedié
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]